Selectati limba dorita

CUM SĂ TRĂIM IUBIREA LA CELE MAI ÎNALTE VIBRAŢII


Deşi femeile sunt ridiculizate pentru instabilitatea de caracter, oricare ar fi această instabilitate a lor, ea se datorează modului în care sunt tratate într-o lume a bărbaţilor.
Dacă un rege are întâlniri amoroase alternative cu o mie de femei, există vreun adulter? Cum ar putea vreodată cei bogaţi să fie adulteri? Un bărbat bătrân, cu părul alb ca zăpada, alege şi cumpără o fată tânără. Fiind un simplu articol de vândut, ea are un preţ. Din păcate, femeile nu au protector. Când un bărbat o alege şi o ia cu forţa, femeia nu vine la el din propria voinţă. Prin urmare, este ca şi cum ai îmbina lemnul cu piatra, deci cum ar putea natura feminină să fie stabilă? 

Gedun Chopel îşi trezeşte cititorii către acţiuni la nivel social. El descrie lumea ca o reşedinţă a suferinţei, marcată de efectele acţiunilor (karma), care au fost comise mai înainte, în această viaţă şi în altele. Această lume mare este ca un imens deşert înfricoşător. Datorită puterii acţiunilor realizate în trecut, fiinţele vor avea cu siguranţă de suferit. Singurul lucru care pare să confere confortul plăcerii într-o astfel de lume este magia jocului unei femei care îţi este prietenă. Ea este zeiţa al cărui corp privit aduce plăcere. Ea este câmpul fertil al creării unei bune linii familiale. Ea este mama care te îngrijeşte când eşti bolnav şi poeta care te alină atunci când eşti trist. Ea este prietena  care te protejează cu bucurie timp de o viaţă. Soţia cu care un bărbat are legături anterioare (karma) are aceste şase calităţi. Prin urmare, afirmaţia că femeile sunt instabile şi adulterine este extrem de falsă.

Gedun Chopel îşi bate joc de obiceiurile care le permit bărbaţilor să fie adulteri, dar tratează femeile care fac acelaşi lucru ca fiind nepotrivite pentru o asociere:
"Unii bărbaţi păstrează o amantă şi apoi renunţă la ea. Se spune că zeii puri se tem să fie atinşi chiar şi de o briză de vânt care a risipit praful de la picioarele unei femei al cărei corp şi morală sunt degenerate. În acest caz se spune că zeii vor fugi".

Punctul de vedere standard al budismului în ceea ce priveşte adulterul este că el aduce dizarmonie în această viaţă (mai ales când celălalt partener află) şi stabileşte o bază karmikă astfel încât într-o viaţă viitoare se va confrunta cu dizarmonie şi dificultăţi în găsirea unui partener potrivit.

Din acest punct de vedere, Gedun Chopel nu este de acord cu opinia că este potrivit să ai relaţii intime cu cineva al cărui partener este la distanţă.

 După cum se vede, majoritatea acestor gânditori şi filosofi abordează probleme mai mult prin prisma sexualităţii decât a iubirii. Dar care este diferenţa dintre una şi alta şi la ce foloseşte sexualitatea în spiritualitate? La prima vedere pare greu să separi iubirea de sexualitate. Totul vine de la Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă prin om este, la origini, o energie divină. Această energie poate fi comparată cu electricitatea, care se comportă diferit în funcţie de conductorul prin care trece. Electricitatea este o energie pe care o neglijăm în natură, dar imediat ce trece printr-un bec ea devine lumină, deşi ea nu este lumină. Trecând printr-un magnet, se transformă în magnetism. Trecând prinr-un calorifer electric, se transformă în căldură. Trecând printr-un ventilator, se transformă în mişcare. În acelaşi fel, există o forţă cosmică originară care poate lua un anume aspect în funcţie de organul uman prin care se manifestă. Traversând creierul, ea devine inteligenţă, raţionament. Străbătând plexul solar sau centrul Hara, ea devine senzaţie sau sentiment. Când trece prin sistemul muscular, ea se transformă în mişcare. Şi, în sfârşit, atunci când trece prin organele genitale, devine atracţie pentru sexul opus. Dar este vorba întotdeauna de aceeaşi energie.

Energia sexuală vine deci din lumea înaltului, ea produce senzaţii, o excitaţie, o dorinţă de apropiere, trecând prin organele genitale şi se poate întâmpla ca în timpul acestor manifestări să nu existe niciun fel de iubire. Aşa se întâmplă la animale. În anumite perioade ale anului ele se împerechează, dar oare fac acest lucru din iubire? Nu, nu este vorba de iubire, este pură sexualitate.  

Iubirea începe atunci când această energie atinge alţi centri din om: inima, creierul, sufletul şi spiritul. Iubirea este sexualitate, dacă vreţi, dar lărgită, luminată, transformată. Iubirea posedă atâtea grade de manifestare încât nici nu le putem enumera şi clasa. Atunci când nu vă opriţi doar la câteva senzaţii fizice, primitive, şi simţiţi gradele superioare ale acestei forţe cosmice care vă inundă, este vorba de iubire, şi reuşiţi astfel să comunicaţi cu regiunile celeste.

Dar câţi oameni, după ce şi-au satisfăcut dorinţele, nu se despart sau chiar încep să se bată! Ceea ce contează pentru ei este doar să se descarce, să se elibereze de o tensiune, şi după un timp această energie se acumulează iar în ei, redevin tandri şi zâmbitori, însă cu unicul scop de a-şi satisface din nou animalitatea. Ce fel de iubire este aceasta? E ca plumbul care, când e sudat, sclipeşte câteva momente şi arată splendid precum aurul dar imediat ce s-a stins devine tern şi trist, acelaşi plumb dur care nu emană nimic în plan subtil.

Avem nevoi, dorinţe, şi este normal mai ales când suntem tineri. Natura a prevăzut totul şi a considerat acest lucru necesar pentru perpetuarea speciei. Dacă bărbatul şi femeia ar rămâne indiferenţi unul faţă de celălalt, dacă nu ar avea aceste impulsuri şi instincte, omenirea ar dispărea. Deci natura este cea care-i împinge pe oameni să se apropie fizic, dar iubirea este altceva. Putem spune că sexualitatea este o tendinţă pur egocentrică ce împinge fiinţa umană să caute doar propria-i plăcere, şi acest lucru o poate duce la cea mai mare cruzime fiindcă ea nu se gândeşte la ceilalţi, nu-şi doreşte decât satisfacţia personală. În timp ce iubirea, adevărata iubire, se gândeşte înainte de orice la fericirea celuilalt şi este bazată pe sacrificiu: sacrificiu de timp, de forţe, de bani, pentru a-l ajuta pe celălalt, pentru a-i permite să crească şi să îşi dezvolte toate posibilităţile. 

Iar spiritualitatea începe exact acolo unde iubirea domină sexualitatea, când fiinţa umană devine capabilă să smulgă ceva din ea însăşi pentru binele celuilalt. 
Atât timp cât nu suntem capabili să ne privăm de orice ar fi, nu poate fi vorba de iubire. Când un bărbat se aruncă asupra unei femei, oare se gândeşte la răul pe care i-l poate provoca? Nu, el este chiar pregătit să o omoare pentru a-şi satisface instinctele. Aceasta este sexualitatea, un instinct pur animalic. Ceea ce este bun în sexualitate este că ea lucrează pentru perpetuarea speciei, dar dacă nu o orientăm decât spre plăcere, va fi numai risipă. 
În acest stadiu de dezvoltare a omenirii, natura inferioară, natura animalică din om este încă atât de puternică încât dacă nu o lăsăm să se manifeste, ea poate produce fenomene mult mai dăunătoare. Este păcat că oamenii nu sunt informaţi despre avantajele controlării acestei energii şi folosirii ei într-un scop divin, pentru lucrări spirituale sau vindecări şi chiar prelungirea vieţii, în loc să recurgă la tot felul de tehnici, de produse şi obiecte pentru a se lăfăi în plăceri.



Sexualitatea şi iubirea nu se diferenţiază mult în plan fizic, ele se diferenţiază în planul invizibil, psihic, spiritual. Atunci când e vorba de sexualitate pur fizică, biologică, egoistă, în planurile subtile se produc tot felul de erupţii vulcanice, manifestate prin forme grosolane, emanaţii dense, de culori terne, amestecate, unde predomină nuanţa roşie, dar un roşu murdar. Şi toate aceste emanaţii sunt înghiţite de către pământ, unde creaturi întunecate aşteaptă să se ospăteze şi să se desfete cu aceste energii vitale. Există nişte creaturi puţin evoluate care se hrănesc adeseori lângă îndrăgostiţi. Iată de ce schimburile pe care îndrăgostiţii le fac le aduc acestora foarte rar mari beneficii. Din contră, chiar îi sărăcesc: în privirea lor, în culoarea feţei, în mişcările şi întreg modul lor de a fi, apare ceva ce nu mai este atât de viu şi luminos. Înseamnă că iubirea lor, încă inferioară, a atras creaturi întunecate. De ce nu au invitat mai degrabă spirite ale naturii şi chiar pe îngeri şi toate spiritele luminoase care au nevoie de asemenea hrană?... Pentru că bărbaţii şi femeile nu au fost niciodată învăţaţi să se protejeze de entităţile întunecoase. De aceea putem trage concluzia că, la originea tuturor nenorocirilor omenirii, stă iubirea inferioară a bărbaţilor şi femeilor. Toate aceste războaie şi epidemii se produc datorită acelora care se iubesc ca animalele, într-o manieră prostească, dezgustătoare, infernală. Ei furnizează astfel material tuturor spiritelor dornice să facă rău umanităţii, ei le hrănesc, le întăresc. Dacă bărbaţii şi femeile ar ştii acest lucru, ar fi atât de trişti, de nefericiţi şi de scârbiţi de ceea ce fac, încât ar încerca să înveţe cum să iubească.

Spiritualizarea iubirii este condiţia instalării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. 
Cei luminaţi consacră această iubire unui scop divin.  Dar indiferent care ar fi natura iubirii, gesturile care se fac sunt cam aceleaşi: te apropii de fiinţa iubită, o îmbrăţişezi, o mângâi. Pare că nimic nu s-a schimbat. Totuşi, diferenţa constă în ceea ce pui în acele îmbrăţişări şi gesturi, iar acest lucru contează. Cineva spune: "Am văzut un individ îmbrăţişând o individă". Şi îi condamnă. Cerul nu priveşte astfel lucrurile, el priveşte ce şi-au pus în îmbrăţişarea lor: dacă şi-au dăruit ceva frumos, pur, Cerul îi recompensează. Pe pământ ei sunt condamnaţi de neştiutori, dar în înalt ei sunt recompensaţi.

Dacă puneţi în iubirea voastră viaţa veşnică, nemurirea, puritatea, lumina, iar acela care vă iubeşte creşte, avansează şi se dezvoltă datorită vouă, atunci este vorba chiar despre iubire, deoarece adevărata iubire îmbunătăţeşte totul.
Dar dacă iubiţi pe cineva şi acesta începe să se distrugă, trebuie să vă puneţi problema calităţii sentimentelor voastre şi să vă spuneţi: "Eu am distrus această fiinţă. Înainte era splendidă şi acum este o ruină." În cazul ăsta nu aveţi de ce să fiţi mândru (sau mândră) şi trebuie să vă îndreptaţi greşelile.

Iubirea voastră trebuie să facă o fiinţă să crească. Iar atunci când o veţi vedea dezvoltându-se datorită iubirii voastre, veţi putea fi fericiţi şi mândri, mulţumind Cerului că aţi reuşit să o ajutaţi şi să o protejaţi. Iubirea nu trebuie niciodată să devoreze, să distrugă fiinţele.   
Atât timp cât aveţi tendinţe inferioare sunteţi obligaţi să le satisfaceţi, dar acest lucru nu ar trebui să vă împiedice să credeţi în posibilitatea unor ameliorări. În ziua în care veţi reuşi să dezvoltaţi alte tendinţe sublime, divine, veţi înota în oceanul iubirii Cosmice, în timp ce înainte nu vă hrăneaţi decât cu câteva picături rătăcite pe ici colo (şi încă pentru a le găsi, ce viaţă plină de decepţii şi de nefericire aţi avut!). Acum, pentru că v-aţi cufundat în acest ocean cosmic, puteţi bea fără să mai fiţi nevoiţi să furaţi câteva picături de iubire de la alţii. Evident, fiinţele capabile de acest lucru sunt foarte rare.

Forţa sexuală este un dar de la Dumnezeu dar trebuie să ştii să o foloseşti. 
Oamenii sunt atât de departe de adevăr încât atunci când văd un bărbat sau o femeie care posedă această forţă, sunt gata să le reproşeze. Ca şi cum bărbatul şi femeia nu ar trebui să simtă nimic, ar trebui să fie morţi... Iată ideea oamenilor! În loc să-i ajute, vor distruge totul, blocându-le drumul, criticându-i, judecându-i. Iar când vedeţi un tânăr rece, vă bucuraţi, îl lăudaţi că e cuminte, serios. Dar ce va face el cu răceala lui? Nimic! Chiar şi eu am fost educată astfel, şi chiar mai rău decât alţii. Şi vă spun că nu am făcut nimic urmând orbeşte acea educaţie. Dumnezeu a făcut bine ceea ce a făcut, atunci de ce dorim să îi mutilăm creaţia? Unii se comportă în privinţa sexualităţii ca şi când Dumnezeu a făcut lucrurile rău. Ei bine, tocmai acest lucru este grav, este pedepsit. Trebuie să admirăm tot ceea ce el a creat pentru că El ştie de ce le-a creat. Nu noi trebuie să judecăm aceste lucruri.

Singura soluţie la problema sexualităţii constă în modul în care bărbaţii şi femeile se consideră reciproc. Cauza tuturor tulburărilor, a desfrâului, este că bărbaţii nu au învăţat niciodată cum să considere femeile, şi nici femeile pe bărbaţi. Dacă bărbatul o consideră pe femeie ca pe o femelă, ca pe un obiect de plăcere, el îşi determină deja comportamentul fiind obligat să finalizeze toate aceste porniri pasionale. Dar dacă o consideră asemenea unei divinităţi, sentimentele, comportamentul său se vor transforma.



IIsus spunea: "Să-ţi fie dat după credinţa ta". Da, lucrurile se transformă într-un fel sau altul în funcţie de modul în care le considerăm. Este o lege magică pe care de acum încolo ar trebui să o cunoaştem. Oamenii nu pot schimba forma iubirii lor, fără a schimba modul în care îl consideră pe cel (sau cea) pe care-l iubesc.  Schimbându-vă modul în care consideraţi o fiinţă, veţi acţiona asupra voastră, asupra sentimentelor, a pornirilor, deci asupra manifestării iubirii voastre. Ce bucurie poate simţi un bărbat ştiind că femeia nu reprezintă decât un organ? Întreaga sa viaţă psihică este ratată. Începeţi să consideraţi femeile ca pe nişte divinităţi, ca pe un aspect al Mamei Divine. Nici nu ştiţi ce bucurie, ce fericire veţi resimţi numai la gândul că existenţa femeii pe pământ este un miracol.

Călugării de la Muntele Athos trăiesc după concepţii total eronate, în special aceea că principiul feminin este rău şi diabolic. Ei merg atât de departe în respingerea principiului feminin încât nu numai că nici măcar o femeie nu poate pune piciorul acolo, dar ei nu au dreptul să posede nici măcar o capră, pentru că este un animal femelă. De aceea, chiar dacă au multe opere de artă expuse, totul crează o impresie de plictiseală şi tristeţe. Spuneţi-mi dacă Dumnezeu e acela care le-a inspirat o asemenea filosofie! Eu nu sunt nici de partea destrăbălaţilor, dar nici de partea puritanilor, mai ales a acelora care se bagă în vieţile altora ca să-i blocheze în numele unei moralităţi ridicole, proprie gândirii lor.

Ce e de făcut?

Să nu căutaţi plăcerea fiindcă ea vă va secătui. Plăcerea sexuală este o flacără pe care oamenii sunt obligaţi să o întreţină chiar cu propria substanţă a fiinţei lor. Pentru a se menţine zilnic, aşa cum o fac, în această efervescenţă şi aceste erupţii vulcanice, ei sunt obligaţi să îşi ardă chintesenţa. De fiecare dată, fără să ştie, ei pierd o parte din frumuseţea, din inteligenţa, din puterea lor, iar la sfârşit, când au cheltuit totul, vor deveni urâţi, abrutizaţi şi bolnavi.
Dacă ar exista o balanţă în care omul să pună într-o parte ceea ce sâştigă gustând plăcerile senzuale şi în cealaltă parte ceea ce pierde abandonându-se, ar constata că pierde aproape tot şi nu câştigă aproape nimic.

Nu mai respectăm morala pentru că nu ştim că la origine ea se bazează pe o ştiinţă adevărată. Ne dăm frâu liber tuturor capriciilor orbeşte, prosteşte, fără să ştim că ne îndreptăm spre ruină, pentru că atunci când distrugem barajele şi digurile, totul este inundat, devastat, este inevitabil.

Majoritatea oamenilor caută plăcerea, se agaţă de ea ca şi cum nimic nu ar fi superior acesteia. Veţi spune: "dar cum, nu trebuie să simţim niciodată plăcere?" Ba da, dar această plăcere trebuie să fie mult mai subtilă, mai spirituală. Plăcerea, aşa cum e înţeleasă acum, sfârşeşte întotdeauna prin a se transforma în amărăciune şi otravă. Oamenii nu vor găsi rezolvarea problemei sexuale desfătându-se în plăceri. Fiindcă plăcerea nu constituie decât jumătatea drumului. Trebuie să mergeţi până la lumină!

Iubirea trebuie să fie mult mai înaltă, mai luminoasă. Adică, în loc să se mulţumească cu schimburi în planul fizic, să se excite, să se satisfacă şi apoi să sforăie, cuplurile trebuie să devină conştiente de importanţa şi chiar de valoarea sacră a actului amoros. Dar oamenii sunt cu toţii grăbiţi să se scufunde în mlaştini, nu mai găsesc timp să judece. Pentru ca plăcerea să devină strălucitoare şi rezistentă ca aurul, va trebi să o înnobilaţi, adică să-i mai adăugaţi un alt element: gândul.
Munca există atunci când omul se hotărăşte să nu îşi risipească energiile în căutarea plăcerii, ci să le folosească ca să facă să funcţioneze alţi centri, sus, în creier...

Orice act amoros se întâmplă acum ca o frecare între două lemne care ajung să producă căldură şi o oarecare excitaţie, dar nimeni nu merge mai departe pentru a transforma acea căldură în lumină. Acest lucru se poate realiza prin cotrolul minţii. Veţi spune că luciditatea omoară plăcerea. Nu, în realitate gândul a fost dat omului ca să trăiască mai bine adevărata iubire. Fără ea, latura animalică, primitivă, şi-ar întinde asupra lui întreaga putere. Aceasta este gândirea adevărată, este inteligenţa care, cu ajutorul gândului, trebuie să controleze, să orienteze, să sublimeze energiile.

Dacă vă veţi păstra gândirea lucidă în iubirea voastră, dacă ea veghează, supraveghează, controlează, direcţionează forţele, evident că nu veţi simţi o plăcere în sensul în care mulţi oameni o înţeleg, adică animalică, primitivă, rudimentară, lipsită de nobleţe, de spiritualitate şi de altfel incotrolabilă, ci datorită gândului vostru veţi putea face o lucrare spirituală, şi în loc să se transforme în plumb, această plăcere se va transforma în aur curat, în încântare, în extaz.

Iată dragii mei că nu trebuie să mai stagnaţi la acest nivel foarte jos: trebuie să urcaţi, să străpungeţi norii şi să contemplaţi soarele, lumina. Să nu rămâneţi sub nori.
Puneţi-vă în toate faptele voastre un scop luminos. Orice aţi face, orice aţi mânca, fie că vă plimbaţi sau îmbrăţişaţi pe cineva, trebuie să aveţi ca scop lumina. Să nu faceţi nimic numai pentru propria voastră plăcere. Omenirea decade treptat tocmai pentru faptul că toţi se lasă conduşi de plăcere. Veţi spune: "Dar dacă nu simţim nicio plăcere, ce sens mai au toate astea?" Ele au un sens, fiindcă totul este legat: imediat ce lumina şi căldura se întâlnesc, adică inteligenţa cu iubirea, plăcerea urmează în mod obligatoriu. Numai calitatea plăcerii este cea care se schimbă, natura sa, intensitatea sa. Deci, meditaţi, judecaţi şi nu uitaţi niciodată că iubirea voastră trebuie să vă conducă până la lumină.



TANTRA YOGA

Există o ştiinţă a sublimării forţei sexuale, numită Tantra-Yoga, în India şi Tibet. Ea cuprinde tot felul de metode.
De-a lungul anilor, yoghinul studiază ce înseamnă iubirea, el meditează, posteşte, face exerciţii de respiraţie. Când s-a pregătit îndeajuns, i se alege o tânără femeie, instruită şi ea în aceste practici şi timp de 4 luni ei locuiesc împreună în aceeaşi cameră: el se pune în întregime la dispoziţia ei, divinizând-o, gândind că ea este o manifestare a Mamei Divine, dar el nu o atinge deloc. Apoi, ei încep să doarmă în acelaşi pat: vreme de 4 luni, femeia se întinde la dreapta bărbatului, apoi tot 4 luni de zile se aşează la stânga lui, iar în toată această perioadă nu se ating deloc. În sfârşit, atunci când au obţinut cea mai mare stăpânire de sine, ei încep să se îmbrăţişeze şi chiar să fuzioneze, dar într-o asemenea puritate încât această fuziune poate dura ore întregi fără cea mai mică emisie din partea bărbatului. Evident, foarte puţini oameni pot înţelege aceste lucruri, fiindcă în general, imediat ce dorinţa se trezeşte, oamenii se gîndesc să îi dea o concretizare. 

După ştiinţa tantrică, risipirea acestei chintesenţe înseamnă moartea, în timp ce sublimarea ei înseamnă viaţă veşnică. 
În acest fel, anumiţi Iniţiaţi au obţinut nemurirea.

Aceste experienţe nu sunt recomandate tuturor oamenilor. Trebuie să stăpâneşti această forţă formidabilă ca să îndrăzneşti să o înfrunţi. Numai dacă aţi călătorit foarte sus, în supraconştiinţă, dacă aţi gustat această iubire ce este difuzată în întreg Universul şi care este chintesenţa lui Dumnezeu Însuşi, numai atunci vă puteţi permite totul fără vreun pericol. În acel moment, nimic nu vă poate dăuna sau murdări, nu veţi putea comite niciun păcat. Dar dacă nu aţi ajuns până aici, atunci staţi liniştiţi şi nu vă apucaţi de acest tip de yoga. Nu există decât foarte puţine fiinţe pe pământ care să îşi poată permite să coboare până în profunzimile naturii lor ca să transforme totul, să sublimeze totul, să facă totul luminos şi frumos.
Acest lucru este numit "unirea celor două extreme", adică unirea înaltului cu lumea de jos, lumea superioară cu cea inferioară. Dar dacă începeţi fără să fi reuşit să ajungeţi în prealabil la lumea superioară, deja aţi şi început să coborâţi şi lumea inferioară vă va zdrobi, fiindcă nu sunteţi nici protejaţi, nici înarmaţi, şi nu deţineţi niciun aparat cu care să transformaţi materialele Infernului în perle, în aur sau pietre preţioase.



UN ALTFEL DE TANTRA-YOGA

Una din modalităţile acestui altfel de tantrism este aceea de a învăţa să iubeşti fără să aştepţi să fii iubit la rândul tău
Când ai reuşit asta, devii cu adevărat liber şi poţi face multe cu această libertate.                                                                                                                                                                       
Oamenii nu ţin deloc la libertate, ei nu o caută, ba din contră, ei caută să se înlănţuiască, să se împovăreze reciproc. Libertatea îi împovărează, îi plictiseşte, nu ştiu ce să facă cu ea, în timp ce constrângerile, loviturile primite, geloziile, suspiciunile, constituite o adevărată ocupaţie.
Da... să suferi, să plângi... Câtă energie risipită în van !

Numai că cei care au depăşit aceste bariere şi s-au eliberat, nu se preocupă să ştie dacă sunt iubiţi sau nu, ei procedează asemenea soarelui, care îşi trimite fără încetare iubirea tuturor creaturilor. Pe ei nu-i interesează pe cine atinge această iubire - nimeni şi întreaga lume. Ceea ce îi interesează este ca această energie divină să le străbată fiinţa şi să se simtă dilataţi, încântaţi, inspiraţi, numai acest lucru contează pentru ei.

Iubind o fiinţă, o ajuţi pe undeva în planurile subtile. Pe de altă parte, dacă e o fiinţă care nu te iubeşte sau e indiferentă, nu ar merita să-ţi consumi energia cu ea...
Singurul lucru important este să iubeşti, dacă nu un anumit bărbat sau o anumită femeie, atunci alte persoane, lumea întreagă, pentru ca izvorul iubirii să continuie să curgă. Nu este important asupra cui va curge. El nu trebuie să se oprească să curgă, atâta tot. Ca să iubeşti din nou, nu trebuie să aştepţi să întâlneşti un alt chip atrăgător, altminteri acesta va fi începutul sfârşitului tău.

Pentru a înţelege aceste lucruri, trebuie să înţelegeţi mai întâi că iubirea este mai presus decât atracţia sexuală şi chiar mai presus de sentiment. Adevărata iubire este o stare de conştiinţă.

Atracţia este un fenomen ce nu se poate produce la fel pentru toate creaturile, fiind o problemă de lungime de undă, de deschiderea celuilalt, de vibraţii, de fluide, ea depinzând deci de elemente pur fizice şi relaţionale.

Sentimentul este deja superior atracţiei, fiindcă el poate fi inspirat de factori de ordin moral, intelectual, spiritual. Dar sentimentul este şi el variabil: într-o zi iubim, în alta nu mai iubim. Observaţi dacă sentimentele faţă de copii, familie, soţ/soţie, amanţi/amante sunt stabile! Nu, nu sunt. În timp ce, iubirea trăită ca o stare de conştiinţă, se situează dincolo de circumstanţe şi de persoane. Este starea unei fiinţe care este atât de purificată, care şi-a dezvoltat într-atât voinţa încât a reuşit să se înalţe până la regiunile sublime ale iubirii divine, şi atunci orice ar face, fie că mănâncă, se plimbă, lucrează, întâlneşte alte fiinţe, ea simte această iubire interioară şi se foloseşte de ea ca să ajute toate creaturile.

În ziua în care veţi ajunge să simţiţi iubirea ca pe o stare de conştiinţă, iubirea voastră va fi neschimbătoare. 

De acum încolo, ar trebui să înţelegeţi că singurul remediu pentru problemele amoroase este tocmai iubirea. 

Iubirea va rămâne veşnic o întrebare pusă omenirii. Singura variaţie va rămâne în modul de a o înţelege şi a o manifesta. În viitor, fiecare fiinţă umană va învăţa să iubească toate femeile, toţi bărbaţii, imensitatea, să îşi umple inima şi sufletul de această splendoare a Cerului şi nu va mai exista loc în iubirea sa pentru vreun element egoist, personal, limitat. 

În realitate, iubirea există peste tot în univers. Ea este o energie ce este distribuită uniform în tot cosmosul, pe care oamenii o pot primi prin pielea lor, prin ochii lor, prin urechi, prin creier... Iubirea este o energie, un fluid, o chintesenţă ce există peste tot în univers: în oceane, în râuri, pe munţi, pe stânci, în iarbă, în flori, pe copaci, pe pământ şi mai ales în Soare. Iubirea este o energie cosmică de un belşug şi o diversitate extraordinare. Ea este adevărata forţă creatoare care mişcă toate celelate particule şi fluide prin care se  manifestă viaţa.

Dumnezeu nu a hotărât ca iubirea să poată fi găsită doar în anumite părţi ale corpurilor femeilor şi bărbaţilor. Dumnezeu este mult mai generos, mai deschis. El a distribuit iubirea în întreaga natură. Cei ce caută iubirea doar într-un bărbat sau o femeie o vor întâlni foarte rar şi în cantitate mică, în timp ce, cei care o caută în spaţiu, nu vor fi lipsiţi niciodată de ea şi o vor gusta din plin. Iubirea unui bărbat sau a unei femei îţi va oferi doar câteva particule, ce nu vor reuşi să potolească setea celor care ar dori să bea un întreg ocean. De ce trebuie să aşteptăm să întâlnim un bărbat sau o femeie ca să trăim iubirea? Iată de unde se nasc limitările, nefericirile, greutăţile, dependenţa. 

Adevăraţii Iniţiaţi nu pot trăi fără iubire, dar ei o caută, o găsesc şi o culeg din spaţiu, şi apoi o răspândesc peste tot în jurul lor. Ei înoată fără încetare în iubire: ei respiră iubire, ei se hrănesc cu iubire, ei contemplă iubirea, ei se gândesc fără încetare la iubire. De aceea ei nu trebuie să aştepte o persoană anume ca să le-o ofere: ei o posedă deja, ea se află în ei, le umple sufletul şi acest lucru este formidabil!



Da! Izvorul, adevăratul izvor al iubirii este Domnul Dumnezeul nostru. Dar o imagine mai apropiată de noi a iubirii divine este Soarele. Fiindcă el este acela care, prin iubirea sa, influenţează viaţa în iarbă, în plante, în copaci... Vegetalele sunt mereu expresia luminii sale, şi de la ele noi primim apoi viaţa. Cel care doreşte să reprezinte cu adevărat viaţa, adevărata iubire divină, se îndreaptă spre sursă, spre soare, şi privindu-l, meditând asupra lui, iubindu-l, făcându-l să pătrundă din ce în ce mai mult în sinea sa, ca pe un fruct expus la soare, culege acele particule de vitalitate pe care le poate răspândi mai târziu altora pentru a-i însufleţi, a-i ilumina. Aceasta este adevărata iubire, şi nu numai aceea de a îmbrăţişa bărbaţii sau femeile şi a te culca cu ei.

Evident, nu mulţi vor înţelege cele scrise aici şi ce este adevărata iubire. Dar sper ca cele scrise să lumineze pe acei câţiva care citesc, pentru ca ei să prindă curaj, încredere şi forţă, în loc să se îndoiască, să ezite şi să se întoarcă înapoi pentru a se alătura mulţimii celor care sunt slabi, primitivi, senzuali. 

Nu înseamnă că trebuie să renunţaţi la relaţii intime, să trăiţi în castitate şi virgini, pentru că acest lucru nu se potriveşte tuturor şi unii se pot îmbolnăvi. Dar trebuie să-ţi lărgeşti aria iubirii, orizontul, să nu te agăţi de o anumită persoană pentru a-ţi satisface foamea de iubire. Acesta e un mod de gândire limitat, care te va ţine blocat şi nu te va lăsa să evoluezi.

Este scris în Scripturi că toate păcatele vor fi iertate, mai puţin acela înfăptuit împotriva Duhului Sfânt. Acesta este în realitate păcatul împotriva IUBIRII.

Acum poate creştinii vor fi şocaţi să audă: conform ştiinţei simbolurilor, Tatăl ceresc este legat de creier, Hristos este legat de plexul solar, care este adevărata inimă, iar Duhul Sfânt este legat de organele genitale. Duhul Sfânt este legat de iubire şi organele genitale. Deci, pentru a nu comite greşeli şi a fi pedepsiţi, trebuie să aveţi o atitudine corectă faţă de aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a dat. Eu cred că trebuie să stimăm aceste organe, să le apreciem şi chiar să le consacrăm Divinităţii. Ele sunt deja consacrate Divinităţii, prin natura lor, fiind cele care perpetuează specia, punând în aplicare codurile de lumină primite din astral. Ele sunt imprimanta 3D, dacă vreţi. În ştiinţa Iniţiatică se spune că, indiferent dacă forţa sexuală se manifestă în organele genitale într-un  mod imperfect, această forţă vine din Cer. Dacă această forţă sau energie nu vine, orice frecare de epiderme nu va folosi la nimic. De aceea nu contează atât de mult cum arată o persoană, că de urâtă sau frumoasă e, cât de grasă sau slabă, ci câtă energie sau forţă sexuală are.

Da, iubirea este forţa vitală care vine din Înalt, trebuie deci să-i acordăm respect, să o păstrăm şi să o facem să se întoarcă spre Cer, de unde ea a venit, şi nu să se ducă spre Infern, unde va fi hrana elementalilor. Trimiterea înapoi spre Cer a acestei forţe divine este o adevărată ştiinţă, iar oamenii sunt prea grăbiţi pentru a se opri şi a o studia. Ei nu se gândesc decât cum să scape de acea presiune, pentru că simt o tensiune teribilă care chipurile îi împinge.... Dar de ce nu înţeleg că această tensiune este o adevărată comoară ce trebuie păstrată şi nu împrăştiată? 

Când bărbatul şi femeia risipesc această energie sacră, fără să aibă pic de respect, fără iubire, fără dorinţa de a realiza creaţii sublime, ei comit păcatul faţă de Duhul Sfânt. În prezent, acest păcat este foarte răspândit. Deci trebuie să vă fie clar, în funcţie de comportamentul pe care-l aveţi faţă de iubire şi organele genitale, veţi intra sau nu în armonie cu această Fiinţă Sublimă care este Duhul Sfânt cosmic şi veţi regăsi în voi Împărăţia lui Dumnezeu sau veţi fi rupt de ea pentru totdeauna. Prin urmare, aceleaşi organe sunt capabile să vă facă să coborâţi în infern sau să urcaţi la Cer şi acest lucru depinde de modul în care vă orientaţi energiile. Traiectoria normală a acestei forţe este: din Cer spre pământ, şi dinspre pământ spre Cer. Problema nu constă deci în suprimarea iubirii, în comprimarea ei, în refulare, ci în a găsi metodele şi mijloacele pentru a o manifesta corect.
Iubirea este o energie care vine de foarte sus, care are aceeaşi esenţă ca cea a soarelui, iar omului îi revine sarcina de a primi această energie, de a o face să circule în el, pentru a o trimite apoi spre Cer, unde ea îşi are originea.

Când omul va înţelege cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu şi va înţelege cum e construită lumea, va vedea că începutul e în Cer şi punctul de sosire tot în Cer şi atunci pământul nu va mai fi pentru el un obstacol. Nu există două, trei sau patru iubiri, există doar iubire şi ea este întotdeauna aceeaşi.



Oamenii sunt nefericţi pentru că nu au înţeles faptul că energia iubirii nu este destinată doar plăcerii, ci ea poate servi trezirii anumitor facultăţi care să le permită să facă o lucrare psihică, spirituală, de cea mai mare importanţă, devenind conductori ai acestei forţe formidabile ce va transforma lumea, ce va transmuta plumbul şi cenuşa în aur, în pietre preţioase, în diamante. Această transformare se face prin forţa iubirii şi nu prin alte mijloace.

A venit deci momentul să înţelegeţi misterele iubirii în lumină, în pace, în bucurie, în echilibru.

Încercaţi să faceţi o lucrare divină pentru întreaga omenire; acest lucru îl aşteaptă Cerul de la voi: să faceţi o lucrare. Ce faceţi acum cu iubirea voastră? Ţinând această energie în voi, doar pentru propriile plăceri, ea devine o otravă. De acum gândiţi-vă să o faceţi să revină spre izvorul ei şi spuneţi: "Doamne Dumnezeule, îmi consacru aceste energii pentru Slava Ta şi pentru venirea Împărăţiei Tale..."

Desigur, latura fizică a iubirii este importantă şi chiar vă poate ajuta să găsiţi latura spirituală, dar trebuie să învăţaţi să o consideraţi ca un punct de plecare şi nu ca un scop în sine.

De unde a venit această iubire umană, dacă nu de la Dumnezeu Însuşi? Spunem că Dumnezeu este iubire dar nu ştim ce e iubirea şi separăm iubirea fizică, senzuală, de cea divină. Nu există separaţie: sunt grade diferite, dar este aceeaşi forţă, aceeaşi energie care vine de sus. Dumnezeu este iubire! Iubirea e una singură şi înseamnă UNITATE. Ea e o singură energie, una singură! Iar acea energie este Dumnezeu!

Cei care nu vor reuşi să se transforme pe calea iubirii înalte, luminoase, se vor pierde în Gheena sau vor fi trecuţi în portaluri întunecate pentru a-şi relua de la capăt devenirea, începând chiar de la organism unicelular.
Pentru că odată ce numărul fiinţelor spirituale, înalte şi pline de lumină va creşte, pământul va avea o vibraţie la care spiritele rămase în urmă nu vor mai avea acces şi se vor pierde.

Să facem diferenţa între ceea ce trebuie să dăm lumii materiale şi ce trebuie să dăm lumii spirituale: ceea ce ţine de exteriorul nostru şi trăirile noastre primare, senzuale, carnale,  întunecate, de vibraţii joase, rămâne pământului, iar ceea ce ţine de corpul nostru eteric, de interiorul nostru, de trăirile noastre înalte, spirituale, luminoase, sunt trimise în dar Cerului, unde ne aşteaptă sufletul nostru divin să ne recontopim cu el şi să devenim din acel moment locuitori ai Cerului. Iar actul sexual rămas la nivelul învelişului exterior nu produce nicio transformare, nimic luminos, şi tot ce produce va rămâne pământului şi spiritelor înunericului. Pe când depăşirea acestei bariere şi trecerea la iubirea profundă, transformatoare a corpului nostru interior într-un elemen luminos, divin, va duce la producerea unor curenţi ce se vor deplasa la nivelurile cele mai înalte ale astralului, acolo unde spiritele înalte se vor bucura şi te vor lăsa să le vorbeşti şi să te uneşti cu ele. Şi aşa ai transformat ceva pământesc în ceva extrem de luminos. Uite cum ai devenit un lucrător în lumină, un creator! 

De aceea a spus Iisus: "Să nu vă fie frică de cei ce vă pot ucide, ci de cei ce vă pot timite în Gheena". 

IAR PĂCATUL ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT, DECI A ENERGIEI IUBIRII CARE VINE DIN ÎNALT, E CEL CE VĂ VA TRIMITE DIRECT ÎN GHEENA, FĂRĂ NICIO JUDECATĂ.

Şi ăsta e un mare adevăr!


Pe această temă mai puteţi citi şi:
CUM AR TREBUI CONCEPUTI VIITORII COPII PENTRU O LUME MAI BUNA

S E R E N A 



Max's concept.

© Copyright 2015 MAX'S CONCEPT


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu