Selectati limba dorita

CUM SĂ PARCURGEM DIFICILUL DRUM CĂTRE DUMNEZEU

 FACEREA 

ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE

Cap. 1 Facerea lumii

  1. La început  a făcut  Dumnezeu cerul şi pământul.
  2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
  3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
  4. Şi a văzut Dumnezeu că e bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
  5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâia.
  6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
  7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele deasupra tăriei.
  8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
  9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
  10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că e bine.
  11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel de pământ!" Şi a fost aşa.
  12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, su sămânţă după fel de pământ. Şi a văzut Dumnezeu că e bine.
  13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
  14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.
  15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
  16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.


17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului ca să lumineze pământul.
18. Să cârmuiască ziua şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că e bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Notă: Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. - Tăria creată a fost Domul sau Firmamentul. Pământul a fost creat ulterior, după ce s-au adunat apele de sub Dom.

Faptul că pământul a fost creat rotund dar plat, în formă de disc cu o gaură  la mijloc, pus sub un dom numit şi firmament, este cunoscut de mult timp în unele cercuri de peste Ocean. Pământul pluteşte pe nişte întinderi de ape iar deasupra domului, ceea ce vedem noi drept tărie albastră, sunt alte ape care au rolul de a ne proteja de radiaţiile puternice din mediul cosmic. Desigur, oamenii au zburat dar numai sub dom, iar când au încercat să treacă de centura Van Allen s-au izbit de firmament. Poate că acest firmament ne protejează şi de eventualii inamici şi atacatori din  neant, de aceea oamenii nu ar trebui să mai trimită semnale în Cosmos. Cei care ne-au creat ştiu unde suntem şi unde ne găsesc. Radiaţiile sunt atât de puternice încât nicio navă, niciodată, nu va putea trece de ele, dar mai există şi porţi de intrare sub Dom. 



Cei doi luminatori, soarele şi luna, se învârtesc concentric deasupra pământuluiCând s-au învârtit la marginea discului, pe pământ era foarte frig, era era glaciară, pentru că circumferinţa parcursă de soare era mai mare şi ajungea mai greu în acelaşi loc să-l încălzească. Acum el se învârte spre centrul discului şi, circumferinţa fiind mai mică, parcurgem anii fierbinţi. Dar nimeni nu ştie să spună până unde va ajunge această încălzire când soarele va parcurge cercul mic din interior, unde este polul nord, şi ce se va întâmpla cu civilizaţia actuală când luminatorii vor porni din nou de la margine, unde este polul sud, iar pământul va reintra în era glaciară, când totul va fi îngheţat şi încremenit poate pentru câteva mii de ani. Acest lucru va trebui făcut şi pentru purificarea Pământului.

În Biblie este scris că în timpul cât Ilie a umblat pe pământ, Soarele s-a închis pentru trei ani şi şapte luni, iar din cauza asta nimic nu a mai crescut şi a fost o foamete cumplită.
La fel se va întâmpla la sfârşitul lumii, adică al acestei civilizaţii pământene, când Soarele şi Luna se vor închide, de data asta definitiv- este scris în Evanghelii.

În acel întuneric toate aurele pământenilor înălţaţi vor fi vizibile, iar cei care nu au reuşit să se transforme în entităţi elevate, vor rămâne întunecaţi şi se vor pierde singuri. Pentru că Dumnezeu nu este interesat de nimic întunecos ci doar de ceea ce este luminos.

Eroarea cu pământul rotund a apărut odată cu primii navigatori care au văzut orizontul în semicerc, neînţelegând că era o iluzie optică datorată formei rotunde a globului ocular şi a lentilelor binoclului prin care priveau, iar apoi eroarea 
s-a perpetuat în timp, toate ştiinţele fiind fundamentate pe teoria pământului sub formă de sferă. Va fi foarte greu să se corecteze acest lucru mai ales că puţini oameni acceptă ideea aşa din mers. În zilele noastre, oamenii au reuşit să zboare mult mai sus şi au fost uimiţi să constate că nu există nicio curbură a pământului, nicio înclinaţie în pantă iar linia orizontului e o linie dreaptă de oriunde am privi.




     

Iată unde este Dumnezeu şi und e iadul în accepţiunea pământului plat, aflat sub un Dom:
Dumnezeu este elementul central, deasupra Domului. De acolo el vede tot şi câteodată se mai plimbă şi sub Dom să ne vadă mai de-aproape.


Sigla Naţiunilor Unite reprezintă pământul plat.


După ce au constatat că pământul nu e un glob cum au crezut, unii oameni de ştiinţă şi astronauţi au verificat distanţele pe glob în ambele variante, pe o hartă actuală şi pe una modificată, a pământului plat. În toate cazurile distanţa şi timpul estimat au fost exacte pe harta pământului plat şi au dat diverse erori pe harta pământului în formă de sferă.

Harta pământului plat

În povestea despre creaţia lumii pe care Moise a spus-o în "Facerea", există un punct a cărui importanţă nu a fost subliniată aşa cum trebuie de teologi: acela care ne dezvăluie că prima creaţie a Domnului a fost lumina. Dumnezeu a spus:"Să fie lumină!" După ce a creat lumina, Dumnezeu a zămislit şi celelalte creaturi. Conform Ştiinţei Iniţiatice, atunci când Dumnezeu a creat lumea, El a proiectat mai întâi un cerc de lumină în jurul lui cu ajutorul căruia a fixat limitele universului. Apoi, Dumnezeu a proiectat în această lumină imagini care s-au condensat, s-au materializat, devenind plante, animale, oameni. Deci lumina este cea care a furnizat materie creaţiei. Codurile de lumină au creat totul, şi ele s-au combinat în aşa fel încât, atunci când au format un element al şirului lui Fibonacci, au mai creat câte o spirală, câte o entitate, fie ea plantă, pom, animal, om, sau chiar o altă formă ale aceleiaşi entităţi. 


Cercul aurei este deci locul în care şi noi am putea crea; el constituie deopotrivă şi cea mai bună protecţie. Întâlnim unele persoane bolnave a căror boală nu are nicio cauză fizică; aura lor nu este în cea mai bună stare, iar ele sunt supuse tuturor perturbaţiilor atmosferei psihice. O aură pură, luminoasă, puternică, este o barieră de netrecut, un obstacol pentru toţi curenţii nocivi ce străbat lumea vizibilă sau invizibilă. Înconjurat de o asemenea aură, omul se află ca într-o fortăreaţă şi chiar dacă în jurul lui nu există decât tulburare, dezordine, agitaţie, el rămâne neschimbat, statornic, plin de iubire şi curaj; el se simte locuit de o lumină interioară. Această aură puternică poate fi creată de fiecare dintre noi în jurul său, prin rugăciune, meditaţie şi practicarea virtuţilor.

Aceasta nu înseamnă că, în clipa în care veţi avea o aură puternică, o fortăreaţă de lumină, nu veţi mai fi niciodată deranjaţi sau atacaţi. Din păcate, atât timp cât ne aflăm pe pământ, nu ne vom găsi cu adevărat la adăpost de bătălii şi atacuri. Totuşi, dacă suntem bine înconjuraţi de lumină, lucrurile se pot schimba. Chiar şi Iniţiaţii sunt obligaţi să se protejeze. Da, chiar şi cei mai puternici, mai capabili dintre ei, trebuie să se gândească să aşeze necontenit, între ei şi spiritele răului care îi asaltează, bariere de lumină, cercuri de flăcări. Atunci cum îşi închipuie oamenii slabi că nu au nevoie de nicio protecţie?

Vine şi clipa în care vom înţelege importanţa lucrului asupra aurei. Zilnic, de mai multe ori, gândiţi-vă să vă înconjuraţi de lumină, de culori, ca să formaţi o barieră de netrecut pentru influnţele negative, pentru entităţile malefice. Formaţi în jurul vostru un cerc de lumină, imaginaţi-vă că din centrul lui izbucneşte fără încetare un izvor luminos, iar această lumină se revarsă peste voi şi cei din jurul vostru.

Iisus a spus: "Vegheaţi şi vă rugaţi !" A te ruga înseamnă a trimite nişte curenţi luminoşi în spaţiu. Dacă nu obţineţi sprijinul Cerului, înseamnă că nu aţi trimis lumină. Cerul nu doreşte să se ocupe de ceva întunecat. Doriţi ca el să răspundă chemărilor voastre? Aprindeţi-vă toate luminile. Luminile interioare.

Unii vor spune: "Dar nu avem timp pentru toate aceste exerciţii." Când cineva îmi spune: "Eu nu am timp, sunt prea ocupat..." îi răspund: "Ei bine, înţeleg, înţeleg... -Ce înţelegeţi? -Înţeleg că veţi avea timp pentru necazuri, pentru a vă zvârcoli în pat, văitându-vă. Atunci când nu există timp pentru bine, există pentru rău."

Mă veţi privi, gândindu-vă: "Oh, cât este de dur, de crud !" Dar nu este adevărat, aşa se petrec lucrurile în natură: dacă nu aveţi timp pentru lumină, veţi găsi pentru întuneric. Ei da, aşa se petrec lucrurile, totul se verifică absolut matematic.
(Omraam Mikhaël Aïvanhov - Spiritual Master)

Rugăciunea către Dumnezeu a lui  

Omraam Mikhael Aivanhov


Doamne Dumnezeule, bunule nostru Tată din ceruri, care ne-ai dăruit
viaţă şi sănătate pentru ca să te adoram în bucurie, Trimite-ne Spiritul Tău
pentru a ne ocroti, a ne păzi de tot răul şi de toate gândurile rele;
Învaţă-ne să împlinim voinţa Ta, să sfinţim Numele Tău, să te slăvim
mereu. Sfinţeşte spiritul nostru, înalţă inimile şi minţile noastre , că să
respectăm poruncile şi hotărârile Tale. Inspiră-ne gânduri curate prin
prezenţa Ta Sfântă şi condu-ne ca să te putem sluji în bucurie. Binecuvân-
tează viaţa pe care Ți-o închinăm pentru binele suprem al fraţilor noştri şi
al aproapelui nostru. Ajută-ne pe noi, veghează-ne, pentru ca să creştem
din ce în ce mai mult în fiecare zi, în întreaga cunoaştere şi înţelepciune,
că să rămânem în adevărul Tău. Îndrumă-ne, pentru ca tot ce întreprindem
pentru Numele Tău Sfânt să contribuie la înfăptuirea Împărăţiei Tale pe
pământ. Hrăneste sufletele noastre cu pâinea cerurilor și umple-ne cu
forța Ta pentru a putea reuși în viață. Și fiindcă ne coplesești cu toate binecuvântările
Tale, binevoiește și adaugă iubirea Ta, ca să rămână în veci legea noastră. 
Căci a Ta este împărăția, Puterea și Slava, în vecii cecilor, 
AMIN.


Rugăciunea pe care Iisus le-a spus-o ucenicilor lui:


  • 1.Si a fost ca pe când era El rugându-se într'un loc, după ce a încetat i-a zis unul din ucenicii săi: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum si Ioan i-a învăţat pe ucenicii lui".
    Lc 5:33
  • 2.Şi le-a zis: "Cand vă rugaţi, ziceti: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tau. Vie impărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. 
    Ps 110:9Mt 6:9-131Ptr 1:17
  • 3.Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă'n fiecare zi. 
    Pr 30:8Mt 6:9-13In 6:34
  • 4.Si ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine  iertăm tuturor celor care ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel rău". 
    Mt 6:9-13Mt 26:14Mc 14:381Co 10:13Ef 4:322Ptr 2:9
Trebuie să recunoaştem că oamenii, în loc să se pună în legătură cu Dumnezeu, mulţumindu-i şi transmiţându-i iubire, nu fac altceva decât să-i transmită zilnic diferite sarcini. Da, chiar aşa: oamenii îi cer zilnic câte ceva, să le rezolve una sau mai multe probleme personale, să îi pedepsească pe unii care i-au supărat sau le-au făcut rău, să aibă grijă de morţii lor, de copiii lor, eventual să le dicteze copiilor lucrările la examene ca aceştia să le treacă cu brio, să le trimită soţi buni si soţii bune, şi alte nenumărate lucruri, pe care ei le cred ca ţinând de voinţa divină. Dar nimeni nu se întreabă, atunci noi de ce suntem aici, doar aşa, să cerem şi să primim lucruri de la Dumnezeu? Dumnezeu trebuie să stea cu agenda şi să noteze tot ce vrem noi să ni se întâmple? Ei, şi dacă nu ne îndeplineşte dorinţele, atunci e sadic, rău, inuman, răzbunator, începem să-l blamăm, să-l certăm, ba chiar să declarăm că nici măcar nu există. Nu ne jenăm niciun pic să-i trimitem zilnic o grămadă de sarcini unui creator care s-a ocupat de lucruri la scară planetară, universală şi chiar mai mult de-atât, poate multidimensională, dar ne supărăm imediat pe el că nu a observat ce neajunsuri avem în lumea noastră mică. Oare când o să înţelegem că nu asta e relaţia pe care trebuie să o avem cu Dumnezeu, Marele Împărat al Cerului şi Creatorul a tot ceea ce există?

Ba mai mult, dacă ne moare cineva apropiat, îl hulim tot pe El, îl urâm, îl ameninţăm şi mai ştiu eu ce alte prostii ne mai trec prin cap. Pentru că nu înţelegem că moartea nu reprezintă nimic, în fond. Moartea nu există la modul propriu. Pentru că viaţa aici este doar o trecere prin acest Portal, dar există multe altele, unele prin care am trecut deja în vieţile şi transformările noastre anterioare şi altele prin care vom trece în vieţile viitoare. În acest labirint ne putem rătăci şi ca să avem o ghidare divină trebuie să rămânem mereu centraţi pe Dumnezeu, să veghem şi să ne rugăm lui, pentru că prin rugăciune vom ţine mereu o legătură luminoasă, invizibilă, o coardă energetică, chiar cu El însuşi. Cel care ne-a creat nu ne vrea rătăciţi dar, dacă-l ignorăm, ne va uita cu siguranţă. Pe de altă parte ne-a lăsat liberul arbitru şi nu ne obligă să credem în El sau să-l urmăm dacă nu dorim asta.

Şi atunci cum ar fi bine să ne rugăm?


Eu zic aşa: 

"Facă-se voia Ta, Doamne! Doamne, te rog ridică-mi nivelul vibraţiilor câmpului meu energetic şi ajută-mă să mă sincronizez cu mama pământ, cu apa, cu soarele, cu toată Creaţia ta şi cu tine, Tatăl meu divin, pentru ca prin evoluţia mea să-ţi pot fi de folos şi să nu-mi sfârşesc această viaţă risipind-o, fără a-mi îndeplini scopul pentru care m-ai creat şi m-ai trimis aici. Trimite Doamne energia ta luminoasă şi asupra fiinţei mele, ... (numele),
AUM, AUM, AUM.

(În loc de Doamne puteţi folosi apelativul Tată, dacă aşa îl simţiţi în sufletul vostru, dar oricum îi spuneţi, trebuie să o spuneţi cu sinceritate şi iubire).

AUM este un sunet mai înalt dedicat sufletului nostru divin. OM este sunetul care ne-a creat pe noi în acest univers.

În afară de rugăciunea aceasta, apucă-te şi munceşte şi crează-ţi propria ta realitate. 
Ai grijă însă să-ţi faci timp şi să accesezi Cerul din când în când, pentru a putea prelua şi beneficia de energia pe care Dumnezeu o trimite zilnic către planeta Pământ. El nu stă să ne dea cu ţârâita energie la fiecare, după merite personale, ci trimite un val de energie peste tot pământul şi fiecare îşi poate lua pentru el câtă doreşte dacă o cere, o cheamă şi o primeşte. Această energie este deosebit de benefică în special dimineaţa, la prima oră, atunci când soarele răsare, dar şi în alte momente ale zilei, atunci când vă conectaţi la Cer şi la Dumnezeu, prin meditaţie şi rugăciune. Această energie mai este înmagazinată şi în pacheţelele verzi de clorofilă ale plantelor, în tot ceea ce creşte pe pământ, dar şi în animale care ne-o pot transmite, atunci când ne iubesc, prin chakra inimii.  Animalele ne transmit energia vieţii când sunt vii, nu moarte şi numai dacă ne iubesc. Animalele nu au fost făcute ca să le mâncăm ci ca să ne ajute să ne menţinem în viaţă, nu numai pe noi, ci întreg ecosistemul.
Cercetătorii au constatat că în timpul unei civilizaţii anterioare, a dispărut la un moment dat toată fauna apelor, au murit toate animalele acvatice, toţi peştii şi chiar algele marine. Apa arăta la fel, avea chiar o culoare mai frumoasă, albastru închis spre verde, dar în ea nu mai trăia nimic. În acel moment pământul a fost lipsit de oxigen în totalitate iar oamenii au murit în masă. Noroc cu reptilele care trăiau pe sub pământ şi care au ieşit la un moment dat la suprafaţă. Ele au reînviat practic viaţa pe pământ.

De altfel Dumnezeu a fost foarte explicit când a spus că trebuie să ne ocupăm de agricultură, să însămânţăm pământul care ne-a fost dat, să ne cultivăm singuri plantele, fructele, legumele. Acelea ne sunt date drept hrană.

S-a întâmplat însă ca la un moment dat să vină nişte fiinţe din cer. Acum sunt considerate a fi îngerii neascultători ai lui Dumnezeu, pentru că i-a trimis cu o treabă (presupunem că El i-a trimis, dar nu avem de unde să ştim sigur!) şi ei s-au apucat de altele. Sunt zeii din Biblie, din Vechiul Testament. Şeful lor era YHWH sau Yehova. 
Ei au fost uimiţi să constate cât de diferită a viaţa pământenilor faţă de a lor din Cer şi au fost tentaţi să o încerce. Astfel ei au renunţat la hrana cu care au venit şi au început să guste din animalele fripte de oameni, cerându-le tot mai multe animale sacrificate şi chiar copii. Ei mâncau şi acei copii. Ei nu mai văzuseră copii niciodată pentru că în Cer toate fiinţele care trăiesc sunt create şi nu născute. De aceea ei confundau la început bebeluşii cu mieluşeii de mâncat. 

Vedeţi bine că ce v-am spus e confirmat de Biblie:

11.Si va fi ca dupa ce Domnul, Dumnezeul tau, te va duce in tara Canaaneenilor, asa cum li S'a jurat El parintilor tai, si ti-o va da tie,
Fc 15:18

12.atunci sa-I osebesti Domnului pe tot intai-nascutul 4 de parte barbateasca, si tot ce se naste'ntai din turmele sau din cirezile tale: partea barbateasca sa I-o inchini Domnului.
Ies 13:2

13.Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l dai in schimbul unui miel 5; iar de nu-l vei schimba, sa-l rascumperi 6. Pe tot intai-nascutul din om, intre fiii tai, il vei rascumpara.
Ies 34:20

14.Iar daca fiul tau te va intreba candva, zicand: - Ce'nseamna aceasta?, tu sa-i spui: - Cu mana tare ne-a scos Domnul din tara Egiptului, din casa robiei.

15.Cand Faraon se'ncapatana sa nu ne lase sa plecam, Domnul i-a ucis pe toti intaii-nascuti in tara Egiptului, de la'ntai-nascutul omului pana la'ntai-nascutul dobitocului. Iata de ce jertfesc eu Domnului pe tot intai-nascutul de parte barbateasca, si de ce pe tot intai-nascutul din fiii mei il rascumpar.
Ies 4:23Ies 12:29

16.Sa fie dar aceasta ca un semn pe mana ta, neclintit in fata ochilor tai: Cu mana tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!"


Carnea friptă le trezea nişte simţuri şi au început să-şi dorească să facă şi ei copii, de aceea, cu toate că Dumnezeu le-a atras atenţia să nu se atingă de pământence, ei nu s-au mai putut stăpâni. Dar copiii făcuţi de ei au ieşit uriaşi, de 2-3 ori cât oamenii. Necesităţile lor erau, fireşte, tot enorme faţă de cele ale oamenilor, astfel că, după o anumită perioadă de timp, ei au reuşit să termine toate resursele de hrană existente şi acum începeau să termine şi oamenii, mâncându-i. De aceea Dumnezeu l-a ales pe Noe (sau Noah) şi i-a transmis acele porunci, să facă o corabie mare, să prindă câte animale mai găseşte în viaţă, dacă se poate câte 7 perechi, să le ducă pe corabie, să-şi ducă şi familia şi proviziile necesare pentru că va urma un mare potop timp de 40 de zile şi 40 de nopţi.  Numai prin acel potop, când apa mărilor revărsate a ajuns să acopere chiar şi vârfurile munţilor,  a reuşit Dumnezeu să scape pământul de acei uriaşi, numiţi în limbaj popular şi Căpcăuni.

Apoi din Noe şi familia lui au ieşit alţi oameni. Ulterior Dumnezeu a mai creat şi alţi oameni pe care i-a adus sub Dom. Dar de atunci nu a mai trimis niciodată mai mult de unul sau doi mesageri (îngeri) pe pământ în acelaşi timp. 

După Potop, Dumnezeu a spus că va avea grijă ca oamenilor să nu li se mai întâmple niciodată aşa ceva. În acelaşi timp a repetat că oamenii să nu mănânce carne cu sânge, pentru că nimeni din cei care vor mânca carne cu sânge nu va avea viaţă de apoi şi nici legături la nivel energetic sau de lumină cu El. 

15.Si Domnul Dumnezeu i-a grait lui Noe, zicand:

16."Iesi din corabie, tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai;
17.si toate fiarele care sunt cu tine, si tot trupul: de la pasari si pan' la dobitoace si toate taratoarele ce se misca pe pamant scoate-le impreuna cu tine; cresteti si inmultiti-va pe pamant 3!"
Fc 1:22Fc 1:28Fc 9:1Fc 9:7

18.Si a iesit Noe, precum si femeia sa si fiii sai si femeile fiilor sai;

19.si toate fiarele, toate dobitoacele, toate pasarile si toate taratoarele care se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie.

20.Si Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic 4; si a luat din toate animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere-de-tot 5 pe jertfelnic.
Lv 1:9

21.Si Domnul Dumnezeu a mirosit buna mireasma si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "De-acum nu voi mai blestema pamantul din pricina faptelor omului, caci inchipuirea inimii omului se pleaca spre rau inca din tineretea lui; si nici nu voi mai pierde toate fapturile vii asa cum am facut.
Fc 6:5Lv 1:9Sol 12:10Mt 15:19Mc 7:21

22.De-acum, cate zile va avea pamantul, semanat si secerat, frig si caldura, vara si iarna, ziua si noapte nu vor mai inceta!"

Despre marele potop puteţi citi şi aici:
Potopul lui Noe - o realitate istorica dovedita de arheologi

Rânduiala nouă pe pământ. Legământul lui Dumnezeu cu Noe. Noe şi fiii săi.

1.Si i-a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii sai si le-a zis: "Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si stapaniti-l!
Fc 1:28Fc 8:17Fc 9:7Ps 8:6-8Sir 17:4

2.Groaza si frica de voi fie peste toate fiarele pamantului, peste toate pasarile cerului, peste tot ce se misca pe pamant si peste toti pestii marii; pe mana voastra le-am dat.
Fc 1:28Ps 8:6-8Sol 9:2Sol 10:2Sir 17:2-4Iac 3:7

3.Tot ce se misca si tot ce traieste fie-va spre hrana; asa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat.
Fc 1:29Rm 14:21Tim 4:3

4.Numai carne cu viata ei - sangele - sa nu mancati. 
Lv 3:17Lv 7:27Lv 17:10Lv 17:14Dt 12:16FA 15:20FA 15:29

5.Cat despre viata voastra - sangele -, pentru ea voi cere socoteala 1 de la toata fiara; si de la fratele omului voi cere socoteala pentru viata omului 2.
Ies 21:28

6.Cel ce va varsa sange de om, de catre om ii va fi sangele varsat, caci dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut Dumnezeu pe om 3.
Fc 1:27Fc 5:1Nm 35:33Dt 27:253Rg 2:33Sol 2:23Mt 26:521Co 11:7Col 3:10Ap 13:10

7.Voi insa cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si stapaniti-l!"
Fc 1:28Fc 8:17

Dar acest Dumnezeu care interzice consumul de carne şi sânge nu pare a fi acelaşi cu cel care cerea jertfe şi sacrificii. Acela era un Dumnezeu crud şi care încurca copiii cu mieii. Acela era YHWH. Dar acesta cine este?
Păi ne spune chiar El:
"Căci tu nu trebuie să te închini la alt dumnezeu, fără numai Domnului Dumnezeu, pentru că numele lui este Zelosul. Dumnezeu este Zelos."

Iniţial traducerea a fost greşită, folosind termenul de "gelos" în loc de zelos, dar ulterior s-a rectificat.

Deci numele lui Dumnezeu bun este Zelos (Zeus), nu Yehova sau Eli, cu accent pe prima silabă şi nu pe a doua. 
Eli a fost un preot al evreilor care a murit la 98 de ani aproape orb şi a fost tatăl lui Iosif, soţul Mariei, mama lui Iisus - este scris şi acest lucru în Biblie. 


Zelos sau Zeus a devenit pentru români Domnul Zeu, Dumnezău sau Dumnezeu. Rumânii ştiau de Domnul Zeu şi Doamna Zeana, soaţa sa.
Zelos este Zeul Soare, Marele Zeu Alb, singurul zeu bun şi milos din Univers. El nu este acelaşi cu YHWH, ci chiar opusul lui.

În Biblie par a fi doi dumnezei la începuturi sau chiar mai mulţi şi asta ne încurcă puţin, pentru că tot în Vechiul Testament e scris că Dumnezeu e Unic, înainte de el nu a mai existat un alt dumnezeu  şi nici după el nu va mai fi un altul. 
Dar unul dintre ei se ferea să fie văzut la faţă de Moise şi nici ce nume are nu vroia să spună: "Eu sunt cel ce sunt". Să fi fost unul dintre ei întruparea îngerului răzvrătit, numit Taghut sau Satan? Cel care i-a sucit mintea Evei, învăţând-o să-l ademenească  pe Adam, să facă amor şi să nască apoi copii pe cale naturală, încălcând regulile şi ordinea stabilită de Dumnezeu, care nu agrează sexul şi naşterile la întâmplare în lumea lui? De aceea acolo nu se face sex animalic, de aceea acolo toţi sunt fraţi şi surori întru Domnul, care se iubesc pentru că nu au nimic de împărţit şi toţi sunt egali în faţa Domnului, ei fiind cu toţii creaţi ca fiinţe celeste după un plan genetic bine stabilit. Neavând copii, nici nu au de ce să se căsătorească, pentru că singurul scop al căsătoriei este să ţină părinţii în jurul copiilor şi să-i ajute să crească frumos. Altfel, căsătoria ar trebui desfiinţatăpentru că nu te lasă să evoluezi şi te face sclav unul altuia.
Când vrei să te căsătoreşti cu o persoană, întreabă-te dacă îţi doreşti cu adevărat  să ai copii cu ea şi eşti dispus să-i creşteţi împreună până la capăt, dacă nu mai bine las-o în pace să-şi găsească pe altcineva de soţ/soţie. 

Totuşi, şi în Cer sufletele pereche trăiesc împreună, însă îşi transmit unul altuia altfel de iubire, nu carnală. Este greu de explicat aici, pentru că aici toată lumea l-a urmat pe YHWH şi nu pe Zelos. Sau aproape toată lumea.

Zelos nu agrează cupluri de acelaşi sex, pentru că nu sunt echilibrate energetic, deoarece toată Creaţia se bazează pe doi poli opuşi, deci şi cuplul trebuie să aibă un plus şi un minus, un Yin şi un Yang, altfel ambii vor suferi grave dereglaje, pe care le vor propaga şi în Univers. Mai bine singurătatea şi abstinenţa decât aşa, pentru că iată ce scrie în Biblie:

De se va culca cineva cu barbat ca si cum s'ar culca cu o femeie, amandoi au savarsit uraciune: vor fi omorati, ca vinovati sunt.
Lv 18:22Rm 1:271Co 6:9
  
Dumnezeul Zelos nu ne obligă la nimic. El le-a respectat şi dorinţele celor doi păcătoşi, Adam şi Eva, doar că nu i-a lăsat să trăiască în lumea lui, ci le-a construit o lume proprie, aici pe pământ şi le-a spus: de astăzi trăiţi acolo şi înmulţiţi-vă cât vreţi, până umpleţi pământul.

Dar Dumnezeu s-a gândit totuşi cum să recupereze aceste fiinţe de pe pământ şi să le aducă la nivelul planului său genetic, de aceea a stabilit un program cu 7 etape de reîncarnare, în decursul cărora şi fiinţele necreate, ci născute pe cale naturală din tată şi mamă, se vor putea transforma în fiinţe celeste, elevate. 

Pentru fiecare etapă a reîncarnării este creat un portal separat. Noi trebuie să parcurgem toate aceste portaluri pentru a deveni divini, dar în 7 vieţi diferite. Fiecare etapă este o lucrare pentru un strat din aura noastră, începând cu cea de la bază. Fiecare strat reprezintă nu numai un câmp electromagnetic, de energie quantică, ci în acelaşi timp şi un nivel de conştinţă şi inteligenţă. Trecerea de la un portal la altul se face prin transmutarea într-o stare intermediară, imaterială, numită starea de Jinas.

Cei care nu vor reuşi să parcurgă etapele cu bine, vor trebui sacrificaţi şi excluşi din univers, pentru a nu perturba lumea de lumină cu întunericul lor. Pentru a trece cu bine prin cele 7 portaluri , 7 reîncarnări şi 7 vieţi, trebuie să rămâi centrat pe Dumnezeu şi să-i respecţi regulile sau poruncile.  Trebuie să te pui în legătură cu Dumnezeu zilnic, pentru că el te jută, prin energia pe care ţi-o trimite, să faci această lucrare de transformare.

Dumnezeu nu a vrut să-l ucidă pe Taghut sau Satan, îngerul neascultător, pentru că, prin acţiunile lui, îl va ajuta la trierea şi transformarea sufetelor în ce trebuie să fie. Dumnezeu are toate planurile bine gândite. Are algoritmii lui. El vrea să-l recupereze până şi pe Satan şi să-l aducă pe calea cea bună, dacă acesta o va dori în cele din urmă.

Dar oare dintre cei care au vorbit cu Moise a fost vreunul Dumnezeul cel adevărat, Creator, sau erau toţi nişte trimişi? Iar Moise el însuşi a fost om sau o fiinţă supranaturală, venită din Cer?

Iată unul din pasajele din Biblie care ne arată că cei care vorbeau cu Moise veniseră cu nişte nave de tipul OZN-urilor:

Chemarea lui Moise.
1. Moise păştea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madian.Şi dacă şi-a mânat el turma până dincolo de pustie, a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb 1;
2. iar îngerul Domnului i s-a arătat într-o pară de foc din mijlocul unui rug; şi [Moise] a băgat de seamă că rugul ardea, dar rugul nu se mistuia.
Dt 33:16, FA 7:30
3. Atunci Moise şi-a zis: "Ia să fac eu câţiva paşi ca să văd această mare vedenie: ce-o fi asta, că rugul nu se mistuie...".
FA 7:31
4. Când însă Domnul a văzut că el se apropie să vadă, i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului, zicând: "Moise! Moise!" Şi el a răspuns: "Ce este?"
FA 7:31
5. Domnul a zis: "De-aici mai departe să nu te-apropii!"; scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai este pământ sfânt!"
Ios 5:15
6. Si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob!" Iar Moise si-a intors faţa, fiindcă se temea să se uite deschis către faţa lui Dumnezeu.
I
es 4:5, 3Rg 18:36, Mt 22:32, Mc 12:26, Lc 20:37, In 9:29, FA 7:32, FA 3:13

Chiar dacă nu i-am văzut cu ochii noştri, aceşti îngeri veniţi din Cer ne-au supravegheat până de curând.

În ultimul timp, numărul de stele pe cer a scăzut considerabil, ca să nu zic că aproape au dispărut. Se pare că unele erau lumini stabilite în dom, iar altele erau nave extraterestre mari care supravegheau pământul, gata să intervină în caz de ceva. El au fost şi nave transportoare la începutul creaţiei. Ultimele au descărcat pisicile în deşert şi pentru că au existat şi martori oculari, în Egipt au fost şi sunt considerate animale sfinte aduse de zei. Locul preferat de aterizare al acestor zei este pe vârful munţilor sau în deşert. Nu degeaba Moise vorbea cu zeii pe munte şi Iisus a stat în deşert 40 de zile, la fel ca şi Ioan Botezătorul. Acolo s-au întâlnit cu nişte veniţi de sus cu care au vorbit, cu nişte arhangheli. Apoi au transmis mai departe, sub formă de învăţături religioase, tot ce au înţeles ei, la nivelul lor de atunci. Apoi arhanghelii au putut să-i ia cu ei pe Ilie, Ioan Botezătorul, Moise, poate şi pe Iisus  şi alţii care i-au ajutat să ţină legătura cu oamenii. 

Iisus mergea adeseori pe munte, unde lua legătura cu acele fiinţe misterioase, extraterestre, ce aveau chipul lui Moise, Ilie, Ioan Botezătorul, şi alţii veniţi odată cu ei.


Si după şase zile, Iisus i-a luat pe Petru si pe Iacob si pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus pe un munte înalt , ei între ei. 
Mt 26:37, Mc 5:37, Mc 9:2-13, Mc 10:35, Mc 14:33, Lc 9:28-35
2. Si S'a schimbat la fata inaintea lor; si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele I s'au facut albe ca lumina.
Is 35:2, Mt 28:3, Mc 9:2-13, Lc 9:28-35, 2Ptr 1:16-18, Ap 10:1
3. Si iata, Moise si Ilie li s'au aratat vorbind cu El.
Mc 9:2-13, Lc 9:28-35
4. Si raspunzand Petru, I-a zis lui Iisus: "Doamne, bine ne este sa fim aici; daca vrei, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si una lui Ilie".
Mc 9:2-13, Lc 9:28-35
5. In timp ce el inca vorbea, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei; si iata glas din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru Carele am binevoit; de Acesta sa ascultati!"
Dt 18:15, Ps 2:7, Is 26:17, Is 42:1, Mt 3:17, Mt 12:18, Mt 16:17, Mc 1:11, Mc 12:6, Mc 9:2-13, Lc 3:22, Lc 9:28-35, In 1:34, In 12:28, FA 3:22, 2Ptr 1:17
6. Si auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s'au inspaimantat foarte.
Jd 13:20, Dn 8:18, Mc 9:2-13, 2Ptr 1:18
7. Si Iisus a venit la ei si, atingandu-i, le-a zis: "Ridicati-va si nu va temeti!"
Dn 8:18, Mc 9:2-13
8. Si ridicandu-si ei ochii, nu au vazut pe nimeni, ci doar pe Iisus.
Mc 9:2-13, Lc 9:36
9. Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: "Vedenia aceasta sa n'o spuneti nimanui pana cand Fiul Omului va invia din morti".
Mt 16:20, Mc 8:30, Mc 9:2-13, Lc 9:21
10. Si ucenicii L-au intrebat, zicand: "Pentru ce dar spun carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?"
Mal 4:4-5, Mt 11:14, Mc 9:2-13, Lc 1:17
11. Iar El, raspunzand, a zis: "Ilie, intr'adevar, va veni, si pe toate le va aseza din nou la locul lor;
Mal 4:4-5, Mt 11:14, Mc 9:2-13, Lc 1:17, Lc 1:16-17, In 1:21
12. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate-au vrut; tot asa va patimi si Fiul Omului de la ei".
Mal 4:4, Mt 11:14, Mc 8:31, Mc 9:2-13, Lc 1:16-17, Lc 1:17, In 1:21
13. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit de Ioan Botezatorul.
Lc 1:16-17, In 1:21
Norul care i-a umbrit era o navă extraterestră care emana o lumină atât de puternică încât toate hainele păreau albe, de un alb ireal, straniu.
Iisus însuşi a recunoscut că puterile sale i-au fost inoculate de Ioan Botezătorul, în momentul botezului:
27. Si au venit iarasi in Ierusalim. Si in timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, carturarii si batranii 
Mt 6:21, Mt 21:23-27, Mt 27:41, Mc 8:31, Mc 14:43, Mc 14:53, Mc 15:1, Lc 9:22, Lc 20:1-8, Lc 22:66

28. si I-au zis: "Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ti-a dat tie aceasta putere de a le face?"
Mt 21:23-27, Lc 20:1-8, FA 4:7
29. Iar Iisus le-a zis: "Va voi intreba si Eu un cuvant; raspundeti-Mi, si va voi spune si Eu cu ce putere fac acestea:
Mt 21:23-27, Lc 20:1-8
30. Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Raspundeti-Mi!"
Mt 21:23-27, Lc 20:1-8, In 1:25, In 1:26, In 1:33
31. Si ei se chibzuiau intre ei, zicand: "Daca noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-ati dat crezare?;
Mt 21:23-27, Mt 21:32, Lc 7:30, Lc 20:1-8
32. dar de vom zice: De la oameni...". Se temeau de multime, fiindca toti socoteau ca Ioan a fost cu adevarat profet.
Mt 14:5, Mt 21:23-27, Mt 21:46, Lc 20:1-8, FA 5:26

33. Si raspunzand, I-au zis: "Nu stim...". Si Iisus le-a zis: "Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea!...".
Mt 21:23-27, Lc 20:1-8

Aceste fiinţe extraterestre venite pe pământ, în urmă cu 2000 de ani, au trăit mai mult timp aici cu noi. Este posibil ca Ioan Botezătorul să fi fost la rândul lui zămislit de acei îngeri cu puteri extraordinare.
5. Fost-a in zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoteasca a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron 3 si numele ei era Elisabeta.
1Par 24:10, Ne 12:4, Ne 12:17, Mt 2:1
6. Si amandoi erau drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului.
Fc 7:1, Fc 17:1, 3Rg 9:4, 4Rg 20:3, Iov 1:1, Iov 1:8, Ps 118:5
7. Si nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor.
Fc 16:1, Fc 25:21
8. Si a fost ca pe cand Zaharia slujea inaintea lui Dumnezeu in randul cetei sale,
1Par 24:19, 2Par 8:14, 2Par 31:2
9. dupa randuiala preotiei i-au iesit sortii sa intre in templul Domnului si sa tamaieze.
Ies 30:7-8, Lv 16:17, 1Rg 2:28, 1Par 24:19, 2Par 29:11
10. Iar la ceasul tamaierii toata multimea poporului era afara, rugandu-se.
Lv 16:17
11. Si ingerul Domnului i s'a aratat stand de-a dreapta altarului tamaierii.
Lc 2:9
12. Si, vazandu-l, Zaharia s'a tulburat si frica a cazut peste el.
Dn 10:7, Lc 2:9
13. Iar ingerul i-a grait: "Nu te teme, Zaharia, fiindca rugaciunea ti-a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele Ioan.
Lc 1:60, Lc 1:63, In 1:6, FA 10:31
14. Si-ti va fi el bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui.
Lc 1:58
15. Ca mare va fi el inaintea Domnului; nici vin si nici bautura tare nu va bea, si inca din pantecele mamei sale se va umple de Duh Sfant;
Nm 6:3, Jd 13:4, Jd 13:14, 1Rg 1:11, Ir 1:5, Lc 1:41, Lc 7:28, Lc 7:33, Ga 1:15
16. si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul, Dumnezeul lor;
Mt 17:10-11
Notă:
Elisabeta a fost verişoara şi confidenta lui Maria (mama lui Iisus), soţia rabinului rural Zaharia. La vârstă înaintată, după ce pierduse orice speranţă de a mai avea copii, lui Zaharia i s-ar fi înfăţişat Arhanghelul Gabriel, care l-a anunţat că soţia lui, Elisabeta, va naşte un copil, proorocire care s-a adeverit. Copilul a devenit ulterior Ioan Botezătorul.
Soţii Elisabeta şi Zaharia au locuit în satul Ein-Kerem, la 4-5 km vest de Ierusalim.
Mănăstirea franciscană actuală din Ein-Kerem este construită deasupra grotei unde se crede că s-ar fi născut Ioan Botezătorul, iar biserica Visitatio Mariae pe locul fostei case a perechii Elisabeta şi Zaharia, unde Maria ar fi vizitat-o pe verişoara Elisabeta.
Într-o vale de lângă Ein-Kerem există şi o mică mănăstire (Sf.Ioan în sălbăticie), pe locul unde Ioan Botezătorul ar fi petrecut câţiva ani.
Conform tradiţiei, Elisabeta si Zaharia ar fi fost înmormântaţi în localitatea Sebastia, la cca 15 km nord-vest de Nablus (în Cisiordania, teritoriu administrat actualmente de Autoritatea Naţională Palestiniană).

Iată că Iisus a recunoscut el însuşi că era în legătură cu fiinţe supranaturale, venite din cer, Ioan Botezătorul şi Ilie:
7. Iar dupa plecarea lor, Iisus a inceput sa le vorbeasca multimilor despre Ioan: "Ce-ati iesit sa vedeti in pustie?: O trestie clatinata de vant?... 
Mt 3:5, Lc 7:22-28

8. Dar ce-ati iesit sa vedeti?: Un om imbracat in haine moi?... Iata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regilor!
Lc 7:22-28

9. Dar ce-ati iesit sa vedeti?: Un profet?... Da, v'o spun Eu voua, si mai mult decat un profet. 
Lc 7:22-28, Mt 14:5, Mt 21:26, Lc 1:76

10. Caci acesta este cel despre care s'a scris: Iata, Eu il trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu, care-ti va pregati calea de dinaintea Ta. 
Is 23:20, Mt 3:1, Mc 1:2, Lc 1:76, Lc 7:22-28, Lc 7:27, In 3:28

11. Adevar va graiesc: Intre cei nascuti din femei nu s'a ridicat unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi, cel mai mic intru imparatia cerurilor este mai mare decat el. 3
Lc 7:22-28

12. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. 4
Lc 16:16

13. Ca toti profetii si legea au profetit pana la Ioan. 
Mal 4:5, Lc 16:16

14. Si daca vreti s'o primiti: el este Ilie, cel ce va sa vina. 5 
Mal 4:4, Mt 17:10-12, Mc 11:13, Lc 1:17, In 1:21

15. Cel ce are urechi de auzit, sa auda! 
Mt 13:9, Mt 13:43, Mc 4:9, Mc 4:23, Lc 8:8, Lc 14:35, Ap 2:7, Ap 13:9

Chiar şi Iisus se transfigura când ajungea pe munte unde lua legătura cu celelalte fiinţe extraterestre:

  • 28.Iar la vreo opt zile dupa cuvintele acestea i-a luat pe Petru si pe Ioan si pe Iacob si S'a suit in munte ca sa Se roage.
    Mt 14:23Mt 17:1-5Mt 26:37Mc 5:37Mc 6:46Mc 9:2-8Mc 10:35Mc 14:332Ptr 1:17-18
  • 29.Si a fost ca pe cand Se ruga, infatisarea fetei Sale a devenit alta si imbracamintea Lui alba, stralucind. 
    Mt 28:3Mt 17:1-5Mc 9:2-82Ptr 1:17-18
  • 30.Si iata, doi barbati vorbeau cu El; acestia erau Moise si Ilie 
    Mt 17:1-5Mc 9:2-82Ptr 1:17-18
  • 31.care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Sau pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim.
    Mt 17:1-5Mc 9:2-8Lc 9:22Lc 13:132Ptr 1:17-18
  • 32.Iar Petru si cei impreuna cu El erau ingreuiati de somn; si cand s'au desteptat, I-au vazut slava si pe cei doi barbati stand cu El 2.
    Mt 17:1-5Mc 9:2-8In 1:14In 2:112Ptr 1:162Ptr 1:17-18
  • Faptul că pe pământ umbla atunci şi Satana e scris în Biblie:
  • "Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.
  • Şi le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer". 
  • Interesant e că numai el l-a văzut pe Satana căzând din cer. Deci îl cunoştea bine...

!
  
În Evanghelia după Ioan se spune că: "La început a fost cuvântul". Dar cuvântul e informaţie şi informaţia este şi ea, ca tot ce există, o energie inteligentă, codată. Fiecare informaţie are codul ei.  

Eu spun totuşi că la început a fost sunetul, cuvântul rostit transformat în unde. Sunetul OM l-a creat pe om, alte sunete au creat alte lucruri. 

Lumea noastră este reflectarea în oglindă a lumii de sus, proiecţia ei într-o piramidă răsturnată cu susul în jos: "precum în Cer aşa şi pe pământ".

Acest mare spaţiu e format din mai multe planuri sau portaluri:
0. DUMNEZEU - SURSA ZERO
1. HIPERSPAŢIUL
2. INFRASPAŢIUL SUPERIOR (POZITIV)
3. SPAŢIUL MATERIAL (unde este inclus şi cel terestru)
4. INFRASPAŢIUL INFERIOR (NEGATIV)
5. ABISUL
6. GĂURILE NEGRE şi GHEENA.
7. NEANTUL este în afara spaţiului controlat, deci în afara piramidelor. Fiecărui portal îi este alocată o gamă de frecvenţe. Primul portal are frecvenţa cea mai joasă şi ultimul cea mai înaltă. Primul portal, prin care trec energiile care vin din Neant, este ABISUL, în care coexistă energii de cea mai joasă frecvenţă dar care se pot grupa şi regrupa, formând entităţi bine conturate. Acolo este o ordine oarecum în dezordine, fiind prima etapă de triere a noilor energii provenite din neant sau recăzute din planurile superioare. Este o dezordine oarecum controlată de Dumnezeu dar neordonată şi neprogramată, aşa încât tot ce se întâmplă acolo este imprevizibil iar energiile şi entităţile pe care le formează pot lua orice forme, totul fiind haotic şi dinamic. Atunci când entităţile formate ajung la nivelul de sus al frecvenţelor din plaja alocată acelui plan (Abisul), ele pot fi aruncate în infraspaţiul inferior. Deja în infraspaţiu, ele au o formă, un contur şi o anumită putere, iar dacă frecvenţa lor, prin sincronizare, ajunge la cea a lumii materiale, îşi vor putea lua un corp material şi să se transmute în energia materială, solidă, condensă, a planului existenţei materiale. Dacă vor primi energia luminii divine de la Dumnezeu, adică un spirit viu, dobândind conştiinţă de sine, vor deveni fiinţe, entităţi vii, ele vor avea viaţă terestră, urmând să parcurgă ciclul de perfecţionare ca entităţi inteligente, dobândind experienţă în plan material ca o parte a ciclului lor întreg de evoluţie. Inteligenţa se manifestă în diferite feluri, în funcţie de nivelul vibraţiilor.

În funcţie de frecvenţa pe care entitatea o va dobândi la sfârşitul ciclului (al vieţii în planul material), ea va fi aruncată în infraspaţiul de nivel negativ sau în infraspaţiul de nivel pozitiv. Dacă frecvenţa sa a ajuns la un nivel mult prea jos, ea poate cădea înapoi în Abis (asta se poate întâmpla şi pe parcurs, înainte să încheie de tot ciclul vieţii), iar dacă a devenit o energie perturbatoare, va fi trimisă într-o zonă numită gaura neagră, unde va fi anihilată (dezagregată total) şi aruncată în Neant, în afara spaţiului controlat şi protejat de Dumnezeu. Pentru sufletele (energiile) care au ajuns în infraspaţiul superior (pozitiv) sau în cel inferior (negativ), sunt stabilite mai multe cicluri de perfecţionare în spaţiul terestru prin aşa-numitele reîncarnări, pentru ca energia, care are deja o identitate, un cod, fiind "un sine" de sine-stătător, să înmagazineze informaţii din experienţele acumulate în diferite vieţi şi să ajungă astfel la o puritate (frecvenţă) tot mai înaltă, astfel încât să potă accesa hiperspaţiul, aproape de Dumnezeu. Sunt cazuri când anumite entităţi ajung chiar din primul ciclu de viaţă la frecvenţa din hiperspaţiu şi acelea se vor ridica direct, nemaifiind nevoie de alte reîncarnări, decât dacă ele o vor cere special, pentru a ajuta alte entităţi  de pe pământ să evolueze. Pe parcursul ciclurilor de viaţă, anumite entităţi pot să cadă înapoi în gama de jos a frecvenţelor şi atunci, chiar dacă au fost în infraspaţiul superior, pot ajunge din nou în Abis sau chiar într-o gaură neagră. Abisul poate fi asimilat cu iadul în accepţiunea pământenilor dar nu există practic niciun cazan cu smoală sau draci, ci entităţi diferite care iau forme diferite, aleatorii şi sunt imprevizibile. Entităţile vor trece în mod arbitrar prin diferite experienţe, mai mult sau mai puţin neplăcute, până vor reuşi să se purifice şi să scape de energia neagră acumulată în decursul vieţilor lor terestre anterioare. Când vor reuşi asta şi frecvenţa lor se va ridica suficient, vor reuşi să iasă din nou în infraspaţiul negativ, pentru a primi apoi o nouă viaţă terestră.

În decursul vieţii terestre, poţi, la un moment dat, să te sincronizezi atât de mult cu entităţile superioare, încât să-ţi ridici nivelul vibraţiilor la cel al infraspaţiului superior sau al hiperspaţiului. Dacă încă nu ai ajuns la capătul ciclului dar ai ajuns la nivelul frecvenţelor înalte, poţi accesa porţi energetice care apar spontan şi ţi se deschid, şi vei putea locui astfel în două lumi simultan, în spaţiul terestru şi infraspaţiu. Unii ajung să facă adevărate călătorii în infraspaţiu şi înapoi, aşa cum se spune că a făcut Iisus, drept pentru care (aparent) făcea minuni. Aceştia devin lucrători în lumină şi pot influenţa o mare masă de alte entităţi din spaţiul terestru doar prin propria lor voinţă. Însă trebuie să ştiţi că astfel de cazuri sunt extrem de rare, poate unul la câteva secole pământeşti sau chiar mii de ani. Ei ajung la nivelul la care pot crea orice printr-un singur cuvânt rostit sau o imagine. Aşa se explică cum Iisus a putut înmulţi peştii şi pâinile.

Deci în urma faptelor tale pământeşti, a trăilor, sentimentelor, a modului de viaţă, a energiei primite de la Dumnezeu pe parcurs, sufletul tău, care este şi el o energie, va ajunge la un anumit grad de evoluţie sau nivel de frecvenţă care-l va duce direct, după ce se va debarasa de corpul material, la un infraspaţiu sau altul, trecând astfel în stare de Jinas. Când treci în stare de Jinas, ţi se pot releva entităţi celeste pozitive şi, dacă ajungi în Hiperspaţiu. Din starea de Jinas poţi ajunge la Dumnezeu.

Poţi rămâne în stare de Jinas până la următoarea ta reîncarnare pe pământ. Dacă în decursul vieţii ţi se deschide întâmplător o poartă sau culoar enegetic şi ajungi în infraspaţiu, dacă nu ştii să te întorci, rămâi agăţat până întâlneşti o altă entitate care să te ghideze. 

Care va să zică, odată ce ţi-ai dobândit "un sine", moartea propriu-zis nu mai există, ci vorbim doar de evoluţie şi involuţie. Sufletul tău, care este o energie ce are conştiinţă de sine, va fi într-o perpetuă călătorie şi transformare, dar nu va pieri decât dacă va ajunge să decadă atât de mult încât să fie înghiţit de o gaură neagră şi ulterior anihilat.

Diferenţa dintre planuri este dată deci de gradul de puritate (frecvenţă sau vibraţie fără zgomot sau perturbaţii de natură inferioară) şi de ordinea existentă. Cu cât ne urcăm mai sus, cu atât informaţiile sunt ordonate şi sincronizate la un nivel mai înalt, pentru ca la vârf, la nivelul lui Dumnezeu, să atingă cel mai înalt grad de sincronizare şi suprema frecvenţa a marii energii ineligente, de o puritate absolută, care este chiar Dumnezeu. 

Cei care au trecut în alte planuri ale existenţei lor au o viaţă ca şi pe pământ, nu stau imobili în aşteptarea unei noi reîncarnări. Ei au în continuare nişte sentimente, trăiri, gânduri şi intră în contact cu alţii care sunt în aceeaşi fază sau stare. De aceea, cei care locuiesc în acelaşi plan cu Dumnezeu, care au cea mai înaltă frecvenţă şi cea mai mare puritate, au o viaţă a lor. Acolo toată lumea se hrăneşte cu energie şi cel mult anumite fructe din pom. Dar în acea existenţă, stare sau mediu, simţi peste tot energia iubirii care te copleşeşte, dându-ţi o stare de bine şi fericire permanentă, simţi un val de bunătate care este emanat de fiecare entitate în jurul său, în acel mediu în care ordinea este desăvârşită. Acolo nu există noţiunea de rău, nimeni nu face vreun rău altcuiva, nu are trăiri negative, nu urăşte, nu unelteşte, nu dă în cap, nu fură, nu înşeală, nu se opune şi nu comentează, toţi iubindu-se unul pe altul, fiecare fiind parte a unei singure conştiinţe colective ce nu poate concepe vreo separare, diferenţiere şi nici despărţire a unei părţi de cealaltă. Despărţirea de ceilalţi este extrem de dureroasă atunci când o entitate este trimisă de Dumnezeu în alt plan, cu o anumită misiune, sau când o entitate doreşte să se sacrifice şi să-şi coboare frecvenţa pentru a veni în planul material ca să ajute aici evoluţia.


Dumnezeu nu arată înfiorător aşa cum este reprezentat grafic pe unele icoane sau obiecte, nici un bătrân cu barbă. Deoarece el este etern, el nu îmbătrâneşte. El este o fiinţă luminoasă şi adeseori zâmbeşte.

Dumnezeu are şi el perechea sa, pe Doamna Cerurilor, care stă la dreapta sa.

Dumnezeu poartă haină roşie, trei sferturi, cu margini aurii, legată la brâu cu o bandă aurie, lată, iar doamna lui are tot aşa un fel de mantie roşie, lungă până jos şi terminată la bază în uşoare falduri.  Dumnezeu are părul blond iar doamna lui părul mai lung şi roşcat. Dumnezeu are o statură medie şi o conformaţie medie iar doamna lui înaltă cât el, subţire şi foarte delicată. Pe cap poartă o mică coroană aurie, ca şi Creatorul, dar a lui e ceva mai mare. Ea nu stă tot timpul cu Dumnezeu, la dreapta lui, ci din când în când când vrea să vadă pământul.
  
Acolo toţi sunt blonzi sau şateni, Dumnezeu fiind numit şi Marele Zeu Alb (Zelos), pentru că locuind aproape de Soare, au înmagazinat mulţi fotoni în corpul lor şi sunt plini de energie luminoasă, puternică. De aceea a apărut şi rasa albă pe Pământ, pentru că pe măsură ce Soarele s-a mişcat concentric înspre centrul planetei, lumina a devenit tot mai intensă iar organismele unor oameni au reacţionat, devenind de o culoare deschisă. La fel şi ochii lor s-au decolorat, devenind albaştri, verzi,gri. Nu e exclus ca în viitor să apară o rasă galbenă de exemplu, şi nu mă refer aici la rasa mongoloidă, tot din aceleaşi motive, ale schimbărilor climaterice şi poziţiei soarelui. Dar Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel.

Personal, cred că adevărata Treime este: Dumnezeu Tatăl, Doamna sa - Împărăteasa Cerurilor şi Duhul Sfânt. Marii ghizi spirituali ai omenirii au fost diferite întrupări ale Duhului Sfânt, dar iată că unii şi ai Duhului Necurat.

Unicul nostru Tată eteric ne consideră pe noi toţi copiii lui, iubindu-ne  în mod egal. Lângă El simţeam o iubire infinită, absolută şi pură, care de altfel genera şi starea de bine perfect, absolut, în acel mediu pe care acum nu vi-l pot defini sau descrie pentru că nu poate fi comparat cu cel de aici. Evoluţia noastră ar trebui să ne transforme pe noi şi lumea noastră pământeană atât de mult încât să ajungem la nivelul lumii divine ca să putem face parte din ea. Deocamdată suntem sub un dom şi nu avem cum să ieşim de aici decât când va decide Dumnezeu. Când lumea noastră va fi identică cu cea de sus, firmamentul va fi luat şi vom fi reintegraţi, vom avea viaţă veşnică ca şi fraţii noştri din cer şi vom trăi laolată în pace şi armonie. Împărăţia lui Dumnezeu va fi mărită cu încă o părticică: lumea noastră. Dacă nu vom reuşi acest lucru în quanta de timp cosmic care ne-a fost alocată, atunci e posibil să fim împrăştiaţi sau distruşi, iar aici vor fi aduşi alţi oameni cu un ADN îmbunătăţit, din care au fost eliminate erorile constatate la noi, cei din civilizaţia actuală.

Dumnezeu transmite peste tot energia pură a iubirii pe care, dacă eşti atent, o simţi ca pe o mângâiere continuă. În prezenţa lui, şi cele mai tari pietre se înmoaie şi transformă.

Dumnezeu ne acceptă orice şi nu se ocupă cu pedepsirea noastră. Cei care ne stabilesc destinul, ce avem de plătit sau nu conform karmei şi faptelor noastre, sunt cei din Comitetul celor 24 de bătrâni înţelepţi care sunt serafimii.


Dacă Dumnezeu s-ar ocupa cu pedepse nu ar mai fi Dumnezeu, s-ar murdări de energia unor sentimente îndoielnice, de vibraţie joasă. De aceea a lăsat această sarcină în seama unor entităţi inferioare lui, dar superioare nouă. 

Acolo în lumea de sus coexistă corpurile energetice, pline de forţa luminii pure, şi ele au simţăminte ca şi aici, însă sunt simţăminte pozitive, pure, de iubire şi adoraţie divină, fără îndoieli sau rătăciri, iar sufletele  pereche sunt nedezlipite unul de altul. Acolo sufletele coexistă ca părţi ale aceluiaşi întreg: unul este sufletul divin iar celălalt sufletul animal. Poate că nu vi s-a spus, dar fiecare entitate are şapte suflete, nu doar unul. Fiecare suflet corespunde unei chakre. Toate cele şapte suflete îţi aparţin ţie, doar că sufletul divin nu coboară odată cu tine ci rămâne acolo în Cer, urmând ca atunci când ai evoluat suficient şi te poţi înălţa la vibraţia lui, să se producă comuniunea între părţi şi astfel să ajungi unul din iluminaţii lumii. Cum s-ar spune, ai primit duh sfânt. Cei care ajung la starea de iluminare într-o viaţă, se pot reîncarna în următoarea viaţă în oameni de ştiinţă renumiţi care vor transforma lumea sau în mari ghizi spirituali. În fiecare etapă a evoluţiei tale, în decursul celor 7 reîncarnări, primează un anumit suflet, cel al chakrei care este predominantă. Ultima chakră şi ultimul suflet este însă strict legat de divinitate şi cu el poţi comunica doar prin Eul tău interior. Al şaptelea suflet al tău nu poate fi dat până nu parcurgi primele 6 portaluri sau etape. El rămâne acolo în lumină şi în iubirea divină a  lui Dumnezeu, de aceea nu poţi comunica cu el, chiar dacă îţi aparţie şi ţi-e alocat definitiv, decât atunci când te transformi pe calea iubirii. 

Este calea de care a vorbit Iisus? Aparent, Iisus nu a vorbit de iubire, ci tocmai de ură şi dezbinare... Iisus cel din Biblie pare mai degrabă a fi un războinic.

"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi viaţa sa însăşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu."
(Evanghelia după Luca, Cap. 14, prg. 26-27).

"Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!
Şi cu botez am a mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!
Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
Căci de acum înaine cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei".
(Evanghelia după Luca, Cap. 12, prg. 49-53).

Iisus ura chiar şi un smochin neroditor:

"Cineva avea un smochin, sădit în via sa, şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.
Şi a zis către vier: Iată, trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? 
Iar el răspunzând a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor, iar de nu, îl vei tăia".
(Evanghelia după Luca, Cap. 13, prg. 7-9).

În alt pasaj din Biblie Iisus chiar a blestemat un smochin care s-a uscat pe loc. Dacă era Dumnezeu nu putea să creeze pe loc nişte smochine sau să-l vindece ca să rodească?

Era mai milos şi iubitor vierul decât cel ce se dădea drept "Fiul lui Dumnezeu".

În timp ce Zelos ne-a spus că cel care nu îl cinsteşte pe tatăl său şi pe mama sa nu va intra în Împărăţia Cerurilor, acest Iisus dispreţuia chiar şi faptul că cineva vroia să-şi înmormânteze propriul tată:
"Şi a zis către altul: urmează-mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie să merg întâi să îngrop pe tatăl meu. Iar El (Iisus) i-a zis: lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu. Iar acel altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea.
Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru  Împărăţia lui Dumnezeu".

În timp ce ucenicii lui Ioan posteau şi se rugau, ucenicii lui Iisus beau, chefuiau şi se destrăbălau.
"Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii tăi nu postesc?"

Una din pildele lui Iisus era: Adevărat vă zic vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

De altfel Iisus nu dădea doi bani pe legile lui Moise:
"Aţi auzit că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu însă vă spun vouă: să nu staţi împotriva celui rău".
Cu alte cuvinte cei răi trebuie toleraţi, lăsaţi nepedepsiţi şi chiar iubiţi.

Iisus nu era împotrivă să mai şi şterpelească ucenicii lui câte ceva:

  • 1.Iar cand s'au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe, spre Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis doi ucenici,
    Za 14:5Mc 11:1-3Lc 19:29-31
  • 2.spunandu-le: "Mergeti in satul care este in fata voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-le la Mine.
    Mc 11:1-3Lc 19:29-31
  • 3.Si daca va va zice cineva ceva, ii veti spune ca ele ii trebuie Domnului; si le va trimite indata".
    Mc 11:1-3Lc 19:29-31
  • 4.Iar aceasta s'a facut ca sa se plineasca ceea ce s'a spus prin profetul ce zice:
  • 5.Spuneti fiicei Sionului: Iata, Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, si pe manz, fiul celei de sub jug. 1
    Is 62:11Za 9:9In 12:15
  • 6.Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus,
    Mc 11:4-6Lc 19:32
  • 7.au adus asina si manzul si si-au pus pe ele vestmintele, iar El a sezut pe ele.
    In 12:14Mc 11:7-11Lc 19:35-38
Interesant este că, după ce El a intrat în Ierusalim pe o asină furată la propriu, a intrat în templu şi a alungat pe cei ce erau acolo răsturnându-le mesele şi scaunele şi făcându-i tâlhari. Se înţelege însă că îi  trebuia lui templul ca să bage oamenii care veniseră la el să-i tămăduiască.

Ucenicii lui Iisus nu ştiau nici să se spele pe mâini înainte să mănânce şi nici să-şi spele vasele şi cănile. Când a fost întrebat de ce, Iisus a turnat o întreagă teorie a cărui esenţă era că nu ce intră pe gură spurcă pe om ci ce iese. Cel puţin din punct de vedere medical, acest lucru nu poate fi adevărat. 
Pentru Iisus nu conta că omul era corect, că păzea toate poruncile lui Dumnezeu, că îl iubea pe Dumnezeu, pentru el conta ca omul să-şi vândă tot ce are şi să-i dea lui banii, mai exact lui Iuda, care era casierul grupului său de ucenici.

"Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul meu".

Dar Petru chiar aşa a făcut şi cu toate astea Iisus i-a strigat: "Treci înapoia mea Satano" atunci când mergeau amândoi pe drum.

Iisus nu vroia să-şi recunoască mama şi fraţii şi să vorbească cu ei:

De ce oare făcea asta Iisus? Păi a spus chiar el: duşmanii omului sunt casnicii lui, adică familia.

  • 34.Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n'am venit sa aduc pace, ci sabie.
    Lc 12:51
  • 35.Caci am venit sa-l despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra ei.
    Ir 9:4Mi 7:5-6Sir 6:7Lc 12:53
  • 36.Si dusmanii omului sunt casnicii lui. 6
    Is 13:14Ir 9:4Mi 7:5-6Sir 6:7Lc 12:53
  • 37.Cel ce-si iubeste pe tatal sau ori pe mama sa mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-si iubeste pe fiul sau ori pe fiica sa mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine.
    Dt 33:9Za 13:3Lc 14:26
  • 38.Si cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine.
    Mt 16:24Mc 8:34Lc 9:23Lc 14:27
Pe lângă faptul că Iisus aplica legea forţei, intimidarea, şantajul, minciuna, a ordonat el însuşi crime:

"Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea."

(Evanghelia după Luca, Cap. 19, Prg. 27)

Din tot ceea ce este scris în Noul Testament reiese că Iisus a fost oricine altceva în afară de Dumnezeu sau Fiul său, dacă Dumnezeu ar avea un fiu. Creştinii par a se închina şi ruga la Fiul Întunericului. Atunci cum ar putea construi Împărăţia lui Dumnezeu şi cum le-ar putea fi bine?

Pe scurt, Iisusul biblic nu seamănă absolut deloc cu locuitorii elevaţi ai Cerului. În Cer e o lume unde domneşte armonia deplină, unde sufletele care locuiesc sunt cele mai evoluate, inteligente, armonioase şi pline de bunătate din Univers. Ele nu pot avea interese materiale pentru că nu au fost create aşa. Nimeni din Cer nu ar putea să ceară vreodată oamenilor ceea ce Iisus le-a cerut. Nu am văzut nicio trăire sublimă la Iisus în toată Biblia scrisă. Singurele minuni făcute de el este că a vindecat oameni şi a scos demonii din ei.
Asta la prima vedere...

Cei care nu sunt în stare de trăiri sublime, nu pot avea un loc acolo în Cer. Acolo va rămâne partea de suflet divin, iar corpul lui astral, eteric, va călători rătăcit prin alte portaluri. În Cer nu există nicio picătură de ură, ci doar iubire pură, adoraţie şi împăcare cu tot ceea ce există. Acolo nu se cunoaşte ce e acela "rău". Acolo nimeni nu gândeşte rău despre celălalt, nu se ceartă, nu fură, nu înşeală, nu dă în cap. De aceea tot ce există acolo este proprietatea tuturor şi e folosit în deplină armonie şi înţelegere. Nimeni nu cere sau ia ceva de la altul, dar nici nu risipeşte.

Dar iată că Iisus pare a fi fost luat din mormânt şi adus la viaţă de acele fiinţe supranaturale ce îl sfătuiseră şi până atunci pe vârful muntelui:

Poate că un Mesia trimis de Dumnezeu a fost, dar nu a fost acest Iisus biblic. Poate a fost cel al esenienilor. Poate că ... 

Nu mai putem şti adevărul, ci doar sperăm că într-o zi îl vom afla şi adevărul ne va elibera, dar un lucru ştim sigur: că Dumnezeu există, e Sus, ne iubeşte, ne aşteaptă să ne îndeptăm şi ne ajută să vedem calea cea dreaptă. El este Împăratul Luminii şi Marele Creator şi trebuie să rămânem legaţi de El, centraţi pe El, să veghem şi să ne rugăm permanent pentru a aduce şi a păstra în noi lumina. 

Tu trebuie să-i demonstrezi lui Dumnezeu că eşti capabil să ai asemenea sentimente pure şi înalte şi să învingi orice gând negativ, de ură şi pierzanie sau îndoială, ca să poţi fi luat acolo, în Împărăţia Lui şi să ai viaţă veşnică. Asta trebuie să faci aici, în viaţa care ţi-a fost dată!

Dacă aici pe Pământ, unicul criteriu ar fi iubirea pură, atunci sufletele care vibrează pe aceeaşi frecvenţă s-ar regăsi unul pe celălalt, dar aşa, sunt foarte multe piedici şi unele suflete rămân prinse în diverse capcane, fără să se mai regăsească, simţindu-se veşnic străine acestei lumi. După cum ştiţi, Dumnezeu a spus că ce a unit El omul să nu despartă, dar El uneşte sufletele care sunt compatibile 100% şi se pot sincroniza pe toate planurile, material, spiritual şi astral, ba chiar şi divin. Degeaba trăieşti de mână aici cu o persoană iar în Cer sufletul tău divin stă îmbrăţişat cu alt suflet divin, al altei persoane. Căsătoria nu va funcţiona pe deplin în acest caz şi cu timpul se va transforma într-un adevărat chin.

Însă Dumnezeu a lăsat şi liberul arbitru şi dacă oamenii vor să se împerecheze altfel, atunci Dumnezeu îi lasă în pace să-şi trăiască propriile experienţe.

Aici te loveşti de o pâclă ce greu mai poate fi luată de pe minţile multora. Mai exact, ce vine de la Creator e negat cel mai vehement. Şi asta pentru că aveţi o gândire pe orizontală, şi nu pe verticală. Conştiinţa voastră e aplatizată şi mai e mult până se dezvoltă, până se înalţă pe verticală, cel puţin în timpul vostru pământesc. În plus, au fost create tot felul de poveşti şi mituri care i-au îndepărtat pe oameni de Dumnezeu şi calea cea dreapta. Eu sper totuşi ca de-acum încolo să am adepţi care să lupte pentru înălţarea conştiinţei pe verticală şi pentru refacerea legăturii minte-suflet-Dumnezeu, cu alte cuvinte canalul de legătură cu Dumnezeu al fiecăruia dintre noi să redevină liber, fără obstacole, iar comunicarea să curgă în flux continuu.

Păstrează-ţi mintea deschisă la toate posibilităţile pentru că ele sunt infinite!

Cel mai rău lucru care se întâmplă în momentul de faţă este că Dumnezeu nu ştie tot ce se întâmplă cu voi pentru că nu-i transmiteţi gândurile voastre. Doar o mică parte din omenire se conectează la el şi îi transmite gândurile şi trăirile. În acest caz o să vă chinuiţi singuri până ce vă veţi autodistruge aici, pentru că Lui nu-i transmiteţi nimic. Mintea voastră vă canalizează gândurile în cu totul altă parte. Cum se explică asta? Simplu: gândul este o energie pe care tu, cu ajutorul minţii, o canalizezi către cineva. Dacă atunci când îţi spui rugăciunea sau supărarea ta te gândeşti (şi) la alţi idoli decât Dumnezeu, cu siguranţă energia gândului tău nu va ajunge la El, ea se va duce către acel altcineva sau va rămâne blocată undeva, deoarece chiar şi Universul va fi contrariat şi nu va şti unde să o ducă. Este un Univers foarte fin programat.

Pe de altă parte, aşa cum e scris în Biblie, în Coran şi Tora, Dumnezeu a stabilit că vă aşteaptă la întâlnirea spirituală cu el, de comunicare şi rugăciune, în a şaptea zi a săptămânii, fiind precizată sâmbăta. Dumnezeu nu-şi va schimba programul pentru voi. Dacă aţi schimbat ziua dedicată lui, atunci rămâne să vorbiţi singuri cu pereţii bisericilor.

Iată că şi Iisus îşi transmitea învăţăturile lui sâmbăta:

29. Si sculandu-se, L-au scos afara din cetate si L-au dus pana la spranceana muntelui pe care le era zidita cetatea, ca sa-L arunce jos.

30. Dar El, trecand prin mijlocul lor, S'a dus 
In 8:59, In 10:39
31. si S'a coborat la Capernaum, cetate a Galileii; si îi învăţa sâmbata. 
Mt 4:13, Mc 1:21-28, In 2:12

Trebuie să ştiţi că numai puterea care v-a creat vă poate ajuta cu adevărat, şi aceea este doar cea a lui Dumnezeu, Unicul Creator. Când vreţi să vorbiţi cu Dumnezeu, respiraţi calm, profund, din abdomen şi încercaţi să vă conectaţi mental doar la El, înlăturând alte gânduri.
Nici nu vă imaginaţi cât de importantă este în acel moment respiraţia, prin ea vă vine energia cuantică (inspiraţi electroni) şi tot prin ea transmiteţi informaţii Tatălui Ceresc (expiraţi electroni). Voi sunteţi practic un magnet care primeşte şi transmite vibraţii, de la şi către o sursă. Sursa la care vă conectaţi poate fi Dumnezeu însuşi sau o alta pe care o invocaţi.

De asemenea, e de preferat ca rugăciunea să se facă în mod direct, fără alţi intermediari şi nici pe căi ocolite, către Dumnezeu Tatăl. Numai aşa veţi putea accesa energia pe care o transmite către voi. Dar dacă nu sunteţi un canal curat, atunci desigur că puteţi comunica doar prin cei care sunt un canal curat şi şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu. Asta până vă veţi transforma şi voi în canale curate în care energia să curgă nestingherită. Cu energia cuantică lucrează doar Dumnezeu, direct şi nemijlocit. De nicăieri din altă parte nu vă poate veni.

Trebuie sa ştiti un lucru: de acolo de sus, lumea de jos apare ca o panoramă în care doar o mică parte este în lumină, conectată la Dumnezeu. Restul lumii se vede într-un total întuneric şi este complet rupt de Dumnezeu.

Dumnezeu privea îngrijorat şi nemulţumit la lumea de jos şi nu înţelegea cui anume i se închină. Pur şi simplu nu pricepea de ce cea mai mare parte a lumii s-a rupt de El total. De aceea, a trimis mesageri să vă spună că este timpul să vă întoarceţi cu faţa la El şi NUMAI la EL. Indiferent de sacrificiile pa care alţii le-au făcut pentru voi în trecut ca să vă ajute, ei le-au făcut în primul rând pentru Dumnezeu şi lucrarea sa. Ascultaţi noii mesageri şi veţi înţelege. Faceţi asta cât mai repede.


Dumnezeu nu vrea de la noi mare lucru, decât să fim în legătură cu el, să-l respectăm, să-l iubim şi să ne iubim între noi, aducându-ne părticica noastră de contribuţie la evoluţia Creaţiei, cu dăruire şi recunoştinţă, nu cu scârbă faţă de muncă şi faţă de ce ne înconjoară.

Pentru Dumnezeu cei mai importanţi dintre oameni sunt cei care au făcut ca această Creaţie, sau Împărăţie dată oamenilor, să se dezvolte, să progreseze, să ia avânt, să se deschidă spre lumină şi bunăstare. Cu alte cuvinte cei care au făcut-o să rodească, nu cei care au lenevit, chiar dacă s-au închinat şi au respectat poruncile. Acest lucru este foarte clar scris în Biblie, în pildele lui Iisus:

"De aceea vă spun vouă că Împărăţia lui Dumnezeu se va lua vouă şi se va da neamului care va face roadele ei".

Dar cine poate fi cel mai de interesat în dezvoltarea lumii materiale, numită deseori în Biblie ca împărăţia ce ni s-a dat,  altul decât stăpânul ei, Diavolul?
Diferenţa e că Dumnezeu vrea să o dezvolţi şi să o creşti muncind pentru ea din iubire şi dăruire, de bună voie şi nesilit de nimeni, pe când Iisus, de exemplu, a fost de acord cu omorârea proprietarului viei, a fiului lui şi ucenicilor trimişi la lucrători să ceară parte din recoltă, spunând că acest lucru este foarte bine privit de "ei", deoarece via trebuie să aparţină celor care o lucrează şi o fac să rodească. Practic Iisus a fost de acord cu acea tâlhărie şi acele crime şi e scris în Evanghelii totul, nu am inventat absolut nimic din toate aceste lucruri ce mie îmi par oribile.

Pe mine moartea nu mă sperie pentru că ştiu că ea nu există dacă am fost un om destul de bun sau măcar am încercat să fiu, am încercat să mă pun în legătură cu cele mai elevate entităţi celeste şi cu Dumnezeu însuşiDe multe ori mi-a răspuns. Răspunsul lui vine mai greu, trebuie avut răbdare şi aşteptat. Când nu m-a putut ajuta am reuşit şi să înţeleg de ce: pe primul plan e binele comun şi apoi  cel individual. Nu te poate ajuta pe tine dacă dorinţa ta e în legătură şi cu alte persoane şi asta le-ar aduce un prejudiciu. Totul trebuie să rămână în armonie şi echilibru. Dumnezeu nu poate destabiliza Universul pentru dorinţele noastre.

Am convingerea că toţi parcurgem acest ciclu, deşi s-ar putea să mă înşel în privinţa termenului de "toţi". Adică starea de "nimic", de energie, nu e permanentă, ea are nevoie să treacă prin mai multe faze, de la "nimic" la energie, apoi la starea gazoasă, lichidă, solidă, şi în sfârşit, prin contactul cu alte energii în evoluţie pe acest Pământ, se transformă prin purificare într-o formă superioară de energie ce se întoarce la acel "nimic". Trecând prin toate aceste etape ea devine o energie mult mai inteligentă. În momentul morţii se face un vidaj informaţional al energiei, înainte ca sufletul să se debaraseze de corp, iar informaţiile utile dobândite în timpul vieţii sunt stocate în câmpurile morfice corespondente din baza de date a Sursei (punctul zero), inclusiv ADN-ul persoanei (codul ei de identificare), care e unic în Univers, energia urmând să fie reintegrată în sursa din care a provenit în starea ei iniţială, pură şi goală de informaţii, ea putând fi folosită apoi pentru crearea unei noi vieţi pe Pământ, când entitatea se va reîncarna.

Aşa se explică de ce în momentul morţii ne apare întregul film al vieţii ce ni se derulează preţ de miimi de secundă sau o secundă, în integralitatea lui. De asemenea, sfatul Creatorului este ca tot timpul să învăţaţi şi să aveţi tot felul de experienţe constructive pentru a acumula cât mai multe informaţii şi astfel să contribuiţi la dezvoltarea câmpurilor morfice din baza de date a Sursei zero - akash. Nimeni nu ştie unde este localizată baza de date akash în Univers, dar unii îl numesc "Punctul zero" sau "Sursa". Vă rog să nu-i credeţi pe cei care susţin că pot accesa orice informaţii din baza de date akash, de-acolo ne parvin doar cele pe care Dumnezeu ni le transmite la un moment dat. Acele informaţii sunt structurate pe domenii sau câmpuri morfice şi le poţi accesa doar pe cele care au legătură cu tine şi la nivelul tău de înţelegere.

Cel care a descoperit existenţa acestei baze de date a Universului a fost Nikola Tesla, dar dacă nici el nu ştia cum poate fi accesată şi unde e exact localizată, atunci nici alţii nu sunt în măsură să afle, cel puţin deocamdată.
 
Cel mai interesant lucru este că şi noi avem în noi înşine o bază de date akash: sistemul imunitar. El nu poate fi găsit undeva anume şi localizat în corp, el este peste tot şi nicăieri dar ne influenţează în totalitate viaţa şi sănătatea.


Acum înţelegeţi de ce moartea e necesară, pentru a putea face posibilă o nouă naştere, deoarece cantitatea de energie este constantă în Univers iar energia mai trebuie "spălată". "Trebuie să ne naştem din nou, din apă şi din duh", după cum ne-a explicat şi Iisus. Când murim părăsim doar un portal, dar corpul material nu poate fi luat cu noi. Când ne vom naşte din nou în alt portal, vom primi un nou corp material, conform vibraţiilor şi condiţiilor de acolo.

Dar peste tot, energia vitală care ne este dată, este într-o cantitate foarte limitată. La început Dumnezeu a pus această energie a vieţii în primul Om pe care l-a creat după chipul şi asemănarea sa, numindu-l Adam (Fiul Omului). Ulterior şi-a dat seama că ecuaţia nu e în regulă dacă nu există doi poli, pentru că asta e regula în Univers, în care totul se bazează pe existenţa a doi poli care se susţin, se completează şi se echilibrează reciproc. De aceea a luat puţin din energia lui Adam şi i-a creat polul său opus, numindu-l Eva. Dacă Adam este Yang, Eva este Yin - ei sunt doi poli ai aceluiaşi întreg, aşa cum Cerul este Yang şi Pământul Yin, doi poli ai acestui Univers. Chiar şi Dumnezeu are polul său: pe Doamna sa. Doar a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi lumea de jos după modelul celei de Sus.  Eu cred că Dumnezeu a folosit coduri de lumină şi tehnici sofisticate de modelare prin tehnica sunetelor pentru a crea această lume.

Dar dacă noi suntem creaţi din codurile Tatălui, având chipul şi asemănarea Sa, atunci care mai este diferenţa dintre noi şi El? Diferenţa constă în natura şi nivelul vibraţiilor energiei care circulă în fiecare corp. Noi suntem setaţi la frecvenţele terestre şi la asta trebuie să lucrăm aici, să ne ridicăm nivelul frecvenţei noastre, să acumulăm mai multă energie pură, luminoasă şi inteligentă şi să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, pentru că treptat ne va scădea densitatea corpului material, prin transformarea unor particule ale materiei din corpul nostru în energie mai puţin densă, mărindu-se corpul energetic, astral. Ca să aibă loc aceste transformări, trebuie să doriţi asta, să rămâneţi conectaţi la Sursă şi să munciţi aici pe pământ respectând legile lăsate de Creator. Însăşi "viaţa" care ne e dată constă în particule microscopice de fier care circulă în sângele nostru şi care dau culoare roşie sângelui, dar pe care niciun medic sau chimist nu a reuşit să le localizeze şi să le vadă vreodată. Acele particule de fier au proprietăţi magnetice şi recţionează în special la sunete, modulându-se după frecvenţele lor.


Sângele animalelor este exact la fel şi este scris în Biblie că ele au suflet ca şi noi. De asemenea, în Coran este scris că animalele sunt oameni care s-au reîncarnat în animale drept pedeapsă pentru că nu l-au recunoscut pe Dumnezeu şi s-au închinat lui Taghut într-o viaţă anterioară. Corect e să tratăm animalele ca pe semenii noştri cu altfel de corpuri.


În următoarea viaţă s-ar putea să ne reîncarnăm noi animale, iar animalele în oameni. În acest fel, ne vom putea plăti reciproc karmele.


Iată că Biblia ne edifică în acest sens:

17.
Si mi-am zis in inima mea:
- Si pe cel drept, si pe cel nelegiuit ii va judeca Dumnezeu,
ca va fi o vreme pentru tot lucrul
si pentru toata fapta.
Iov 35:14Ps 57:11Ecc 12:14Sol 1:9

18.
Zis-am eu in inima mea
cu privire la fiii omului:
- Dumnezeu ii va judeca;
iar aceasta, ca sa le arate ca ei nu sunt decat dobitoace;

19.
ca faptul fiilor omului
si faptul dobitoacelor
in sinea lor sunt un singur fapt;
cum e moartea unuia, asa-i si moartea celuilalt;
si'n unul, si'n altul e aceeasi suflare.
Prin ce e omul deasupra dobitocului?:
prin nimic, caci toate sunt desertaciune.
Ps 48:12Ps 48:20Ecc 3:20

20.
Toate se duc in acelasi loc;
toate din tarana s'au facut
si toate in tarana se vor intoarce.
Fc 2:19Fc 3:19Ps 145:4Ecc 3:19Ecc 12:7

21.
Cine oare stie daca suflarea fiilor omului se urca'n vazduh
sau daca suflarea dobitoacelor se coboara'n pamant?
Sol 2:3Sir 16:30

22.
Si am vazut ca pentru om nimic nu-i bun
decat ca el sa se veseleasca in lucrarea sa;
ca aceasta e partea lui.
Caci cine oare-l va duce sa vada ceea ce va fi dupa el?
Ecc 2:24Ecc 3:12Ecc 5:18Ecc 8:15

Biblia, VT, "Eclesiastul".
 


Adam şi Eva au fost aduşi pe Terra, dar ei au fost creaţi mai întâi în Infraspaţiu în stare de Jinas, acolo unde anterior fusese creat Edenul sau Grădina Raiului. Ei au existat, înainte să aibă un corp material, în stare de Jinas. Din moment ce Dumnezeu are puterea de a crea prin cuvinte, el nu a trebuit decât să rostească cuvântul OM pentru ca imaginea din mintea lui să se materializeze. În momentul rostirii cuvântului, energia inteligentă intră într-un program de creaţie. Dumnezeu a vrut să le rămână un ghid permanent, să le asigure o existenţă plăcută şi fără griji, ca şi celorlalte fiinţe create de El, însă Adam şi Eva au ales să aibă liberul arbitru şi să hotărască singuri ce e bine şi ce e rău pentru ei. Aşa au ajuns să fie trimişi pe pământ unde a început lupta pentru adaptare şi existenţă. După aceea Dumnezeu le-a spus: "Înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul", pentru că oamenii pot face într-adevăr asta, să multiplice cantitatea de energie vitală din Univers prin procreare, dar nu pot fi creatori la rândul lor. Oamenii nu pot crea şi da viaţă dar o pot transmite mai departe. La fel şi animalele, şi ele contribuie la sporirea energiei vitale din UniversDumnezeu a creat mai multe tipuri de corpuri în care să înmagazineze energia vitală şi a făcut diferite experimente, fiind ajutat de designerii şi artiştii talentaţi din lumea lui, numiţi heruvimi. Prin aceste experimente Dumnezeu vrea să atingă perfecţiunea desăvârşită a Creaţiei sale. Dar corpul este doar o simplă carcasă a corpului energetic. Oricând corpul energetic poate fi conectat cu o altă carcasă.

În general, înainte ca un corp eteric pregătit de Dumnezeu pentru trimiterea lui să evolueze aici ca Om, el parcurge alte vieţi în corpul animalelor, păsărilor şi ale altor vieţuitoare, pentru a învăţa şi a acumula diverse informaţii înainte să se reîncarneze la nivel superior, ca fiinţe umane. Toate corpurile eterice create de Dumnezeu însuşi, şi de nimeni altul, conţin în ele softul, codurile fiinţelor ce vor lua naştere şi vor evolua aici, în lumea materială. În această operă a Lui nimeni nu poate interveni. ADN-ul vostru este pur şi simplu parolat de semnătura Creatorului şi nimeni în afară de El nu îl poate rescrie.


Deci de la acea Sursă de sus provine energia sufletelor noastre. Acolo se formează corpul nostru astral, plin cu informaţii şi coduri, iar atunci când e gata pregătit pentru o (nouă) experienţă pe Pământ, Dumnezeu îl trimite prin tunelul vidat. Între Soare şi Pământ există şi un tunelul cu energia vidului prin care se face această comunicare. Există de altfel mai multe tuneluri energetice sau coarde prin care omul ar putea străbate distanţe imense în câteva minute sau chiar secunde, asta dacă ar şti cum să-şi folosească propria lui energie şi propriul magnetism.

Oamenii au nevoie de acest corp format din materie pentru a putea trăi aici, în mediu de vibraţii joase, corp care la naştere primeşte forma şi conţinutul codificat în astral. De aceea se spunea că "nu i-a dat Dumnezeu copii", pentru că fără acel corp energetic, corpul fizic nu va fi creat, sau ar fi materie moartă şi nu una plină de viaţă.

Dacă se află la o nouă reîncarnare şi nu la prima viaţă, atunci corpul eteric conţine şi karma, adică informaţiile vechi, înmagazinate pe parcursul vieţilor anterioare, dar şi cele ale părinţilor şi strămoşilor lui. Karma moştenită la naştere poate fi ştearsă, anihilată, prin botez. Este tocmai ceea ce s-a chinuit Ioan Botezătorul să facă, să anihileze karmele negative ale oamenilor care, trăind până atunci după regulile Vechiului Testament, acumulaseră păcate foarte grele, deoarece aşa cum înţeleseseră ei poruncile, făcuseră deja multe crime. După botez, oamenii erau învăţaţi de Ioan Botezătorul să fie umani, să se iubească între ei şi să fie mai toleranţi unul cu celălat. Apa are proprietatea de a îndepărtat energiile negative din corp şi a le trimite în pământ ca să fie transformate.

Să nu uităm că în Vechiul Testament , ca şi în Coran, sunt poruncite adevărate crime drept pedeapsă pentru anumite păcate, pe care oamenii chiar le-au făcut în numele lui Dumnezeu. În Coran este scris şi acum cum trebuie atacaţi necredincioşii pe la spate şi ucişi. Acest lucru nu poate fi văzut cu ochi buni de către spiritele înalte, celeste.



SURA 4 Un Nisa (Fmemei) - Coran Arab-Român.
4|87|Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El! El vă va aduna, fără putinţă de îndoială, în Ziua Învierii. Cine este mai drept decât Dumnezeu la vorbă?
4|88|De ce v-aţi dezbinat din princina făţarnicilor? Dumnezeu i-a dat înapoi pentru ceea ce au agonisit. Aţi vrea să-l călăuziţi pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte? Nu veţi afla nici o călăuză pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.
4|89|Lor le-ar plăcea să vă vadă tăgăduitori, precum sunt ei înşişi, şi astfel să fiţi asemenea lor! Nu vă luaţi nici un prieten dintre ei până nu vor pribegi pe calea lui Dumnezeu. Dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei.
La musulmani, tăgăduitori înseamnă alţi oameni, adică cei care nu au trecut la Islam.

Acum sper că înţelegeţi cât de pură este energia sufletului unui copil nou născut şi cât de urât ne batem joc de lucrarea divină atunci când începem să-i facem rău încă dinainte de a se naşte sau chiar după ce s-a născut?!? Înţelegeţi acum ce lucrare complexă face Dumnezeu şi noi ne batem joc de ea ? Oare va putea fi iertat un asemenea păcat, şi dacă da, în câte vieţi?

Mă refer desigur la avorturi, la abandonarea copilaşilor, maltratarea, siluirea şi mai rău, tortura şi pruncuciderea. S-ar putea ca Dumnezeu să nu vă ierte niciodată. L-aţi sfidat şi v-aţi bătut joc de toate eforturile lui, dar şi de energia pură, divină, trimisă aici să-şi facă evoluţia. Aţi împiedicat orice proces evolutiv al acelei entităţi. Părinţii sunt nişte intermediari care dau viaţă, o transmit mai departe, dar copiii care se nasc sunt ai lui Dumnezeu, ai naturii, ai Creaţiei, ei sunt alte persoane cu destin şi evoluţie proprii pe care nu ne e îngăduit să le stopăm. Este valabil şi pentru animale.


Eu zic că persoana care a stat împotriva planurilor divine nu va putea fi iertată. Cel care împiedică orice entitate să-şi facă aici evoluţia şi o scoate din planul divin în mod forţat, prin ucidere, va fi înecat în Gheena, în acea apă puturoasă de sub pământ unde se scurg toate zoaiele şi duhurile negre ale pământului, dar mai întâi va suferi şi pentru fiinţa ucisă ce ar fi trebuit ea să sufere pentru a-şi anihila karma. La fel se întâmplă şi în cazul sinuciderii, când te scoţi tu pe tine forţat din planul divin de evoluţie ce ţi-a fost dat şi te sustragi de la plata karmei - te arunci singur în Gheena.

Vă imaginaţi acum că aşa se întâmplă şi la naşterea animalelor, plantelor, păsărilor, şi chiar a pietrelor ? Că tot ce există aici există doar datorită voinţei divine şi totul provine de la Sursa mamă ? !
Da, de creaţie se ocupă Dumnezeu, însă ceea ce se întâmplă aici depinde de noi pentru că El ne respectă liberul arbitru, altfel nu am putea avea o EXPERIENŢĂ PĂMÂNTEANĂ. Tot ce se întâmplă aici depinde de liberul nostru arbitru, de deciziile şi acţiunile noastre. Altfel nu ar mai putea fi vorba de evoluţie ci doar de creaţie. Ori noi am renunţat la creaţie încă de la Adam şi Eva, cei care au preferat să-şi nască singuri copiii. Dar energia e dinamică, într-o continuă transformare, şi depinde de noi cum o modulăm. Chiar şi gândurile noastre cele mai intime o pot influenţa. Gândurile vor produce în final realităţi, de aceea transformarea noastră trebuie să înceapă cu analiza şi curăţarea gândurilor noastre.Testul ăsta este important pentru că, cine îl va trece, va putea accede la lumea lui Dumnezeu. Într-o viaţă sau mai multe, cine va reuşi să se umple de lumină pură, de vibraţii înalte, va fi copilul lui Dumnezeu în vecii vecilor, unul dintre aleşi, va primi viaţă veşnică şi va trăi în lumea Lui. 


Nu cred că Dumnezeu doreşte să-i pedepsească pe cei care îl contestă, El face eforturi să-i ajute pe acei sărmani neevoluaţi să se înalţe, numai că e greu ca ei să recepţioneze vreo informaţie, vreun semn de la divinitate, în stadiul în care se află, acela de orbi. De aceea, câteodată, li se produce o moarte prematură pentru a li se grăbi într-un fel transformarea în ceva ce ar fi trebuit să fie. Aceasta e şi explicaţia mesajului Biblic prin care suntem îndrumaţi să aplicăm pedeapsa cu moartea criminalilor, spre exemplu. Ei în această viaţă nu mai au nicio şansă să fie ce ar fi trebuit să fie şi împiedică şi alte suflete să-şi ducă la capăt evoluţia pentru care le-a fost dată această viaţă. Când au omorât altă fiinţă, ei au preluat asupra lor şi karma acelei fiinţe şi şi-au alterat propriul lor program. Ei au devenit o altă fiinţă decât cea pe care Dumnezeu a programat-o, una monstruoasă, cu erori de funcţionare, una care nu se mai sincronizează cu Sursa dacă nu e vidată de informaţiile alterate prin moarte. În plus, sufletele scoase nepregătite din trup, în mod brutal, se transformă în energie dezagregată ce poartă informaţii nocive şi produc alte nenorociri aici (boli, accidente, crime, etc.), pentru că persoana a murit în stare de şoc şi în mod dureros iar sufletul ei nu avea vibraţiile necesare pentru a se înălţa. De asemenea, sufletul lor a înregistrat informaţia durerii, şocului, terorii, nedreptăţii şi se va comporta ca atare în plimbările lui printre noi, ca spirit nevăzut ochilor noştri dar totuşi activ. El nu se poate urca la cer aşa, decât ajutat de alte suflete care vor urca.

Sufletul acela ieşit brusc din corp nu ştie că a murit, nu a avut timpul necesar să afle asta, pentru că ghidul său spiritual nu apucase să-i spună că viaţa lui se sfârşeşte.

De aceea îşi va căuta disperat un alt corp în care să locuiască şi se va lipi de primul pe care-l va întâlni. S-ar putea să intre chiar în corpul celui care l-a ucis, perturbându-l defintiv. Odată intrat acolo, va lupta împotriva criminalului şi-l va lucra ca să se răzbune. De aici toate frământările şi dereglările criminalului, care i se vor vedea desluşit pe chip şi în priviri. Iată dar cât de mult încurcă toată munca divinităţii un om care ucide o altă fiinţă. În acelaşi timp criminalul va emite în eter gânduri urâte, criminale, răzbunătoare, iar acele gânduri sunt o energie neagră, contaminantă, ce nu va rămâne lipită de el ci va circula în mentalul colectiv. Cine ştie cine va absorbi acea energie şi chiar va materializa gândurile emise de criminal ca şi când ar fi fost gândurile lui. De obicei fiinţele cele mai vulnerabile şi lipsite de protecţie.

Întotdeauna, când moartea e de la Dumnezeu, eşti anunţat înainte prin vise premonitorii şi mesaje puternice, atât tu, cât şi cei apropiaţi ţie. De exemplu, înainte ca mama mea să moară, mi-a apărut în vis Împărăteasa Cerului în toată splendoarea şi frumuseţea ei, şi mi-a arătat un pat cu un aşternut impecabil într-o cameră simplă. Acela era salonul de spital în care mama mea şi-a găsit sfârşitul pământesc. În acelaşi timp, mamei mele i-a apărut în vis bunica, spunându-i: "Acum vino să te duc cu mine că te-am aşteptat destul. Ai făcut aici tot ce aveai de făcut. Ai terminat tot."

Ei bine, cu toate neînţelegerile, încurcăturile şi energiile malefice, perturbatoare, în final, din această mare operă a Divinităţii nimic nu se va pierde, totul se va transforma în ceva ce trebuie să fie. Această operă divină va fi într-un final perfectă ! De aceea,pe parcurs se va debarasa de toate impurităţile, singură sau ajutată de fiinţele celeste.

Pentru că indiferent câte experienţe vor fi necesare, câte lumi vor trebui distruse şi recreate de la zero, în final aici va fi o lume perfectă care va putea face parte din lumea divină, cea a lui Dumnezeu, la care încă nu putem avem acces.

Dumnezeu trimite zilnic prana (energia bună) către noi în mod egal, pentru cei drepţi ca şi pentru cei păcătoşi, neţinând seama de micile păcate sau marile păcate, în speranţa că într-o bună zi, energia trimisă de El va reuşi să ardă întreaga negativitate din lumea de jos şi din fiecare vieţuitoare. Puţin câte puţin, ea pătrunde în fiecare fiinţă şi în fiecare element al naturii, ajutând purificarea şi înălţarea.

Dacă Dumnezeu ar fi ţinut cont de cât de răi, geloşi, invidioşi, lacomi, proşti, violenţi sau inumani pot fi oamenii, ar fi distrus lumea noastră până acum. Dar El îşi iubeşte toată Creaţia şi consideră aceste păcate ca fiind corectabile în timp prin energia lui. Prin Soare, El trimite zilnic energia de vibraţii înalte ce arde negativitatea şi corectează toate aceste neajunsuri şi erori ale lumii actuale.


În acest moment, aici pe Pământ ne jucăm tot felul de lucruri dar ele nu contează în finalizarea perfecţiunii creaţiei. Pentru Dumnezeu contează mai puţin detaliile, şi mai mult întreaga sa operă, la nivel global. El vă priveşte ca pe un tot unitar, inseparabili, indiferent în ce ţară locuiţi, ce culoare de piele aveţi şi alte detalii. Lui nu-i pasă de toate aceste amănunte, pentru El contaţi toţi în ansamblu. Când Dumnezeu se uită către Pământ, el nu vede diferite tipuri de fiinţe ci doar diferite tipuri de suflete. Dumnezeu nu ne priveşte ca trupuri ci ca energie, ca suflete şi emanaţia lor în clusterul energetic colectiv. Doar El a creat mai multe tipuri de trupuri, făcând diferite experimente, nu? Atunci cum ar putea face vreo diferenţă? Chiar dacă nu sunt toţi urmaşii săi direcţi, ci cumva indirecţi, Dumnezeu are răbdare şi le oferă şi celorlalţi şansa de a se transforma şi a evolua conform planurilor sale.

Anterior creării oamenilor, Dumnezeu a creat fiinţele necuvântătoare. După ce a terminat cu crearea acestora, a început să creeze oameni. Energetic, oamenii sunt legaţi de animale prin fire invizibile care comunică în plan subtil, chiar la nivel individual, om-animal. Asta pentru că în animale spiritul satanic nu poate accede şi, prin animale, oamenii sunt protejaţi. Dumnezeu nu a creat animale ca să le mâncăm noi, ele au cu totul alt rol. În privinţa hranei, Dumnezeu a studiat îndelung toate posibilităţile, până a creat toate seminţele, plantele, fructele şi cerealele care să conţină toţi nutrienţii de care avem nevoie, astfel încât să nu ne lipsească nimic. Când a terminat munca sa, Dumnezeu a fost foarte încântat de tot ce a realizat.

Facerea lumii,Cap. 1

29. Apoi a zis Dumnezeu:"iată, vă dau toată iarba, ce face sămânţă, de pe toată suprafaţa pământului şi tot pomul, ce are rod cu sămânţă într-însul. Acestea vor fi hrana voastră.
(Aici era vorba de Zeul Soare, Zelos sau Zeus, evident).

30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflet viu, le dau toată iarba verde spre hrană". Şi a fost aşa.


Deci iată cum Dumnezeu a stabilit clar ca omul să fie vegetarian şi nu omnivor. Contează mult să funcţionaţi după planul divin şi să nu rătăciţi pe alte cărări.

În Facerea, Capitolul 9, Dumnezeu revine cu această poruncă de a nu mânca animale:

3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.

4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.

5. Căci eu şi sângele vostru, în care e viaţa voastră, îl voi cere de la orice fiară; şi voi cere viaţa omului şi din vina omului, din mâna fratelui său.

6, De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul său.
 
Deci orice cantitate de sânge vărsată de la animale sau oameni ca urmare a uciderii lor, va trebui plătită tot cu sânge. Animalele plătesc în felul lor, iar oamenii prin nefericire, boli, accidente, cataclisme, războaie. Acest lucru nu poate fi schimbat nici prin rugăciuni de iertare, nici prin spovedanii sau alte metode inventate de oameni şi de religii.

În Coran se aminteşte despre Maria şi Fiul său Isa (Iisus) ca fiind o familie de treabă în care se mânca numai bucate. Prin urmare Isa (Iisus) şi familia lui, iar ulterior toţi cei care îl urmau, erau vegetarieni, spre deosebire de Iisusul biblic care întindea în acelaşi blid cu ucenicii din carnea mielului tăiat de Paşti.
Coranul susţine că adevăratul trimis se numea Uzair şi nu Iisus. Oamenii au preluat însă exact legile trasmise de opusul lui Uzair, cel ce părea mai degrabă trimis de Taghut sau Satan. Din păcate trimişii Cerului nu a reuşit să mai ajungă atunci şi la ei.

De altfel, în Evanghelia după Luca, Cap. 16, prg. 16, scrie: "Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea".

Coranul confirmă că cel născut din Sfânta Fecioară a fost Ioan:

21|89|Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”

21|90|Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi.

21|91|Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi.

21|92|Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă!

Ioan Botezătorul avea un cu totul alt grup de credincioşi decât Iisus. După ce Iisus a primit botezul de la Ioan, şi-a format propriul grup din rudele sale şi a început să boteze şi el fără să fie pus de Ioan sau să-l întrebe măcar. Ucenicii lui Ioan s-au mirat tare şi i-au spus: "Iată, Iisus s-a apucat să boteze şi el". Atunci Ioan s-a mirat şi el foarte tare dar nu a mai zis nimic şi a continuat să boteze.
Iisus era doar un imitator al lui Ioan şi, spre deosebire de Ioan, el cerea celor care ar fi vrut să-l urmeze să-şi vândă tot ce au şi să dea banii lui Iuda. Când Ioan a spus că cel ce vine în urma lui e mai tare şi îi va boteza cu foc şi duh se referea cu siguranţă la Duhul Sfânt întrupat, cel care a rămas deocamdată invizibil oamenilor. Aici este o eroare grosolană şi cred eu că ar trebui studiate mai îndeaproape toate lucrurile şi să nu mai mergem pe fabulaţiile şi imaginaţiile unora. 
Am o întrebare către cei ce cred în Iisus şi sacrificiul lui , lăsându-se răstignit de bună voie ca să răscumpere păcatele oamenilor: faţă de cine trebuia să le răscumpere dacă chiar el era Dumnezeu sau cel puţin Fiul lui Dumnezeu şi făcea parte din Treime?
El nu le putea ierta direct şi mântui oamenii fără să se lase omorât prin cruzime? Acest Dumnezeu e un psihopat sau ce e, de nu pregetă să-şi omoare unicul fiu şi la sfârşit să distrugă şi lumea pe care a creat-o tot el? De ce a mai creat-o? Evident, s-a creat o hipnoză în masă cu această poveste şocantă şi niciun creştin nu mai poate judeca limpede dincolo de ea şi nici cerceta în Biblie, deoarece mai nimeni nu o citeşte cap-coadă. Pentru creştini e suficient acest mit al presupusului sacrificiu voluntar făcut de un om ridicat ulterior la rang de zeitate. În schimb decapitarea lui Ioan Botezătorul nu le produce nicio tresărire, niciun regret.

Desigur că în mod normal nu poate fi schimbat Noul Testament, dar poate fi scris al treilea, cel în numele Duhului Sfânt, care umbla în urma lui Ioan Botezătorul şi care circulă şi acum între Cer şi pământ, îndeplinind diferite misiuni, în diferite întrupări. Trebuie scris neapărat şi al treilea testament (şi ultimul): primul a fost în numele Tatălui, al doilea în numele Fiului şi al treilea va trebui să fie în numele Duhului Sfânt. Am convingerea că cineva va primi şi această revelaţie şi într-o zi se va apuca să o facă.

Până atunci mergem pe calea iubirii, adevărului şi a vieţii ce ne-a fost dată. Voi trebuie să vă consideraţi parte a acestei Creaţii divine, cu nimic diferiţi sau mai presus de alţi semeni ai voştri. Nimeni nu are de ce să se considere răsfăţatul sau preferatul lui Dumnezeu. Nu ai voie să-l consideri pe Dumnezeu proprietatea ta şi nici un instrument de răzbunare contra altor oameni, animale sau lucruri. Absolut toţi contaţi, în mod egal pentru el. Cea care vă pedepseşte este însăşi mama natură care înregistrează toate faptele şi gândurile voastre. Totul este scris în Marea Carte a Naturii. Aveţi grijă că luarea în deşert a numelui lui Dumnezeu se pedepseşte foarte grav. Nu ai voie să te tragi de şireturi cum vrei tu cu cea mai importantă entitate care există în Univers şi cărei îi datorezi însăşi existenţa ta. Un minim de respect este absolut necesar.

A te crede egal cu orice semen al tău se numeşte smerenie. Nu întâmplător Dumnezeu ne-a cerut să fim smeriţi. Cine se crede centrul Universului sau mai presus de semenii săi, nu a înţeles nimic din rostul său pe Pământ. Este încă în stadiu neevoluat spiritual. Mai mult de atât, trebuie să ajungi atât de smerit încât să nu te consideri mai important decât orice animal. Şi tu eşti tot un animal, doar că eşti înzestrat cu mai multe abilităţi şi posibilităţi de exprimare.

Obiectivul principal este desăvârşirea perfecţiunii creaţiei în totalitatea sa, şi nu doar a unui individ sau a unui grup de indivizi. În această Unitate, şi cel mai neînsemnat om, aici pe Pământ, contează la fel de mult ca şi ceilalţi semeni ai săi, pentru că el poate întări armonia şi echilibrul.

Mai mult decât atât, cei care încep să se creadă supraoameni sau cu puteri dumnezeieşti, aici pe pământ, dorindu-şi să fie stăpânii lumii, nu vor scăpa nepedepsiţi. Aceasta reprezintă o sfidare a Dumnezeului nostru. Ştiu că mulţi visează să fie dumnezei, să aibă puterea să facă minuni şi să controleze această lume, dar trebuie să ştie că asta nu se poate. În primul rând pentru că nu aţi fost creaţi să fiţi dumnezei ai pământului şi absolut toţi aveţi puteri limitate, şi în al doilea rând, pentru că numai SURSA mamă poate controla totul. Dumnezeu acţionează prin oameni şi nimic din ce se întâmplă aici nu-i e străin. Prin oameni sau prin alte căi, veţi primi pedeapsa lui.

De asemenea, cei care merg la ghicitori, vrăjitori,clarvăzători sau alţii care folosesc căi oculte, nu demonstrează decât neîncrederea lor în puterile Tatălui ceresc. De câte ori nu v-a arătat până acum că nimeni de pe Pământ nu-i cunoaşte planurile lui divine cu privire la soarta voastră şi a Planetei? Mai ales că totul este dinamic. Dumnezeu nu are planuri fixe şi bătute în cuie, altfel nu ar mai exista legea karmei şi alte legi universale. Decât să mergeţi la ghicitori, prezicători, clarvăzători, astrologi, la oameni care fac minuni sau pretind că fac, mai bine vă rugaţi pentru binele vostru direct Dumnezeului nostru. El vă va arăta calea de urmat. Când vă uitaţi la Soare, imaginaţi-vă că acolo e poarta spre lumea Lui, închinaţi-vă şi transimiteţi-i iubirea şi recunoştinţa voastră.

Noi trebuie să privim totul cu admiraţie şi recunoştinţă, pentru că facem parte din marele experiment divin la care nu ne este încă dat să accedem în totalitate, să-l cunoaştem în profunzime, să-l înţelegem, în acest stadiu de evoluţie.

O să-l înţelegem când vom redeveni acel "nimic", şi nu toţi au această şansă, ci numai cei aleşi, cei purificaţi şi capabili de sentimente înalte. Restul se vor bloca singuri într-o stare intermediară sau vor deveni o energie dezagregată în Univers, nepurtătoare de informaţii care să îi mai reprezinte în vreun fel.



Să înţelegem că energia noastră se poate transforma în orice altceva la un moment dat, putem fi ploaie, putem fi vânt, putem fi chiar ţărâna din care se vor hrăni alte elemente componente ale sistemului. Trecând prin toate aceste etape, ea devine mai inteligentă şi mai plină de informaţii. Când vă plimbaţi prin vânt s-ar putea să veniţi în contact cu energia care odată a făcut parte dintr-un alt trup, spre exemplu. Poate că de aceea, în locurile în care prea mulţi oameni au păţit lucruri rele, sunt bântuite de potopuri, cutremure, molime şi alte neajunsuri şi lipsuri. Încercaţi să vă purificaţi ţinutul vostru începând cu persoana voastră, cu voi înşivă, iar când vă gândiţi la ţara voastră, transmiteţi numai gânduri de bine şi imaginaţi-vă întotdeauna o ploaie de lumini şi stele strălucitoare inundând-o. Evitaţi să mai acumulaţi gânduri negre, de invidie, ură, răzbunare şi critici, trebuie să ştiţi că tot ce vă înconjoară este Creaţia lui Dumnezeu. 
     
Cel mai interesant lucru este că nu realizaţi şi nu preţuiţi această unică experienţă a vieţii pe Pământ ca fiind experienţa supremă de care aveţi parte. Unele persoane par supărate pe viaţă ca atare. Toată ierarhia de entităţi (spirite) cereşti vă urmăreşte pentru că voi le hrăniţi. Există o piramidă a ierarhiei în lumea spirituală în care voi, cei de pe Pământ, sunteţi baza, iar vârful cel mai de sus este Creatorul şi lumea lui, o lume evoluată la cel mai înalt nivel. Toate aceste entităţi celeste lucrează necontenit la transformarea energiei, dar în acelaşi timp, toate se hrănesc cu energie. Dar aceea energie cu care entităţile celeste se hrănesc, trecând prin spirite atât de elevate şi curate, se purifică, se spiritualizează la cel mai înalt nivel, şi apoi ne este retransmisă nouă pentru a ne purifica, înălţa, eleva. Şi nu numai nouă ci tuturor fiinţelor de pe pământ şi chiar mamei pământ. Acest circuit al energiei dă forţa vitală Universului. Este practic câmpul lui vital.

De aceea, entităţile care au venit în timpuri străvechi să ajute oamenii şi care au fost luate drept Dumnezei, au cerut sacrificii de animale pentru ca să se poată hrăni cu energia şi mirosul degajat şi pe care le absorbeau prin nări, deoarece în afară de fiinţele de pe pământ, toate entităţile se hrănesc cu energia rezultată din transformările care au loc în plan inferior lor. Dumnezeu se hrăneşte cu energia serafimilor.

Despre aceste sacrificii s-a scris în Vechiul Testament, dar s-a indus eronat ideea că, cel care a vorbit cu Moise, era chiar Dumnezeu în persoană. 

Total fals, Dumnezeu în persoană nu a fost niciodată pe Pământ sub acea formă umană. El trimite entităţi cu misiuni exacte. În acea vreme, când civilizaţia actuală era la începuturi, au fost trimise entităţi celeste mai puţin evoluate, unele din ele foste locuitoare ale pământului.

Dar pe măsură ce lumea actuală va urca pe scara evoluţiei, vor veni aici entităţi tot mai evoluate, iar ultimul care va veni va fi cel care va fi predestinat să ne conducă în noua lume în care vom locui, fiinţa de lumină creată de Dumnezeu pentru noi. Dacă nu eraţi şi voi o energie inteligentă, nu aţi fi fost acum ce sunteţi. Când o să conştientizaţi acest lucru, lumea voastră se va transforma în ceea ce trebuie să fie.

De altfel în Univers nu există noţiunea de timp, timpul e creat doar pentru existenţa pe Pământ. Mesajul Creatorului în acest moment ete acela că El există, e permanent, e o stare de fapt, ne veghează, ne vrea binele, ne ajută să evoluăm şi să ne înălţăm la El. În lumea Lui binele e absolut, starea de linişte, calm şi armonie sunt depline şi perfecte. Acela e adevăratul RAI, unde Dumnezeu este absolut unic. Starea de neant, de "nimic", aşezat, dar care are conştiinţa existenţei Universului cu tot ceea ce conţine el. E un Univers viu, activ, prezent. Universul e o "fiinţă" care trăieşte veşnic. El funcţionează şi va funcţiona după regulile lui bine stabilite, indiferent de părerile, îndoielile sau presupunerile noastre. Întregul pământ a fost creat doar pentru noi, pentru existenţa şi evoluţia noastră. Chiar şi Pământul este o entitate care trăieşte şi are energia ei proprie. El ştie tot ce se întâmplă deasupra lui. Nu uitaţi să-i mulţumiţi zilnic pentru susţinere. De altfel, chiar şi în Biblie e precizat că, dacă nu o să respectaţi poruncile lăsate de Dumnezeu şi o să faceţi nelegiuri, chiar însuşi Pământul vă va urî şi vă va distruge într-o zi, şi asta pentru că şi Pămîntul suportă negativitatea în anumite limite. Pământul este o entitate vie care simte şi vede tot ce faceţi.

Acum să nu înţelegeţi că am fost creaţi ca să fim distruşi, nici vorbă, dar totul depinde de noi şi de viaţa pe care ne-o construim. Avem liberul arbitru. Noi am ales să ştim ce e binele şi răul şi să decidem asupra vieţii noastre pământeşti.

Desigur, în momentul când a trimis mesageri pe Pământ, Dumnezeu era nemulţumit de ce se întâmplă aici. El a văzut că ceea ce se întâmplă nu e tocmai după planul Lui divin. Dar nu era furios, nu, era doar trist si îngrijorat şi vroia să vă ajute neapărat să înţelegeţi anumite lucruri pe care nu le-aţi înţeles, sau le-aţi înţeles greşit. În etapa asta el vă transmite informaţii şi semne pe care poate că nu le vedeţi, sau sunteţi prea ocupaţi cu altceva ca să le percepeţi. O să spuneţi - păi ăla nu e Dumnezeu! Dumnezeu ştie tot, e omniprezent şi omnipotent. De ce oare spuneţi asta? Pentru că vi s-a inoculat ideea că Dumnezeu e o Samantha care doar strâmbă din nas şi se şi întâmplă minunea.

Aici e eroarea oamenilor!

Dumnezeu nu e singur în lumea Lui dar El este cel care ştie să lucreze cu energia cuantică şi a vrut să facă această lume, această creaţie, pentru a mări lumea lui cu noi entităţi evoluate ce vor fi alese dintre noi, cei care vom merita asta. El este o entitate puternic energetică, autonomă din punct de vedere energetic şi al altor resurse necesare existenţei sale. El e cel care există pur şi simplu. Prin cantitatea mare de energie de vibraţii înalte pe care o are, Dumnezeu domină tot Universul. El se poate transmuta oriunde cu planeta lui cu tot, şi oricând se poate face invizibil. Cum? Prin schimbarea frecvenţelor energiei şi folosirea tunelurilor (culoarelor) energetice din spaţiul infinit, a coardelor energetice. El îşi poate teleporta întreaga lume odată cu el, oriunde doreşte în spaţiul de sus. Toate astea sunt posibile, pentru că frecvenţa energiei Lui este cea mai ridicată din Univers şi de aceea a devenit un magnet puternic ce influenţează toate particulele existente, oriunde în acest spaţiu. 

Pentru Dumnezeu nu există cuantă de timp sau de energie repartizată de cineva, el există pur şi simplu, ca orice planetă, ca şi Universul nostru. Energia de care are nevoie pentru a se hrăni, şi-o ia singur. V-a creat pe voi să-l ajutaţi. Mai poate crea alte mii de lumi să-l ajute. Inteligenţa şi puterea Lui îi permit să manevreze energia cuantică şi multe altele pe care noi acum nu ni le putem imagina, dar întotdeauna acţionează după legile normale ale fizicii şi nu ca o vrajitoare care face minuni. Sunt legi ale fizicii după care poate funcţiona Universul şi în baza cărora este asigurat echilibrul tuturor elementelor care îl compun.
 
Fiecare om are o parte bună şi o parte rea: o parte e natura sa superioară şi cealaltă natura sa inferioară. Omul are deci doi poli magnetici, un Yin şi un Yang al său. Fiecare om trebuie să-şi activeze natura sa superioară, bunătatea aflată în stare latentă în el, şi să-şi estompeze până la anihilare natura sa inferioară, negativă, adică răutatea. Abia atunci vom putea crea Împărăţia lui Dumnezeu şi aici pe pământ.

Din păcate nu vom putea ieşi vreodată din acest univers al nostru pe cale fizică, indiferent ce tipuri de nave cosmice vor fi inventate de către oameni. Deci nu puteţi evada din lumea în care aţi fost creaţi şi de care aparţineţi decât după ce domul va fi înlăturat.

Dar, pe măsură ce acumulaţi energie pozitivă, pe parcursul uneia sau a mai multor reîncarnări, este posibil ca unii dintre voi să acumuleze atât de multă energie de vibraţie înaltă încât să ajungă să se transforme într-o entitate autonomă energetic şi informaţional, aşa cum sunt cei din lumea Creatorului. Aceia care vor reuşi asta vor fi cei aleşi, cei care vor deveni Zei, ca să zicem aşa, sau entităţi divine chiar înainte de final, înainte ca domul sau firmamentul să dispară. Ei vor deveni fiinţe autonome şi nu vor mai depinde de lanţul hrănirii energetice pământ-eter-sursă, ci vor deveni ei înşişi o sursă care va emana în univers energie pozitivă, pace, lumină, armonie şi iubire.

Unde acumulăm această energie pozitivă, această lumină vie? În suflete, acolo o acumulăm. 

Fiecare suflet al nostru va deveni o sferă de lumină puternică ce nu va mai trebui reciclată şi va deveni o entitate autonomă energetic ce va avea o viaţă proprie şi va funcţiona  veşnic, fără să se mai oprească. Dar asta doar când va deveni o energie superinteligentă şi pură 100%. Când toate cele 6 suflete ale tale vor fi transformate şi purificate aşa, vei fi luat definitiv la Sursa mamă, te vei uni cu sufletul tău divin şi, aşa ca fiinţă completă,  vei trăi alături de celelalte entităţi autonome, lângă Dumezeu şi ceilalţi fraţi. 
Vei găsi singur calea spre acea lume când vei fi chemat. Mulţi cred că sufletul este în zona inimii, iar alţii cred că el se află în glanda pineală. Eu cred că cel mai important e în zona inimii, un magneţel minuscul care înregistrează totul despre voi în decursul vieţii, iar în momentul morţii este absorbit automat de Sursă, este tras printr-o coardă energetică la punctul zero, înainte ca chakrele să se închidă complet, în timp ce glanda pineală este doar antena de comunicare cu alte lumi. Acel magneţel influenţează particulele de fier din sângele vostru şi dacă este dezactivat atunci nici sângele nu mai are viaţă în el, nici voi, pentru că şi celelalte chakre vor fi lipsite de energia vitală, rămânând nealimentate.



ACUM SUNTEM CU TOTII SIMPLE CORPURI CARE NU SUNT AUTONOME ENERGETIC.

Noi primim în fiecare zi cuante de energie din Univers ca să ne putem continua viaţa. Când nu mai primim, murim la propriu. Dar ca să primeşti cuante de energie purificatoare trebuie să te conectezi mental la Dumnezeu, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, altfel îţi vei consuma câte puţin din cantitatea de energie iniţială primită la naştere, care a fost depozitată în coccis, până la epuizarea ei. Asta înseamnă că la 50 de ani cel mult începe epuizarea ta. Dacă te vei conecta mental la Dumnezeu zilnic, îţi vei putea spori energia şi durata vieţii, accesând prana şi aducând-o în corp prin antena ta naturală, glanda pineală. Condiţia este să crezi în energie şi să o vrei, să o invoci, să o chemi, deci depinde de mentalul tău care, în caz că o rejectează, o poate chiar bloca. Ca să nu rămânem fără energia necesară, Dumnezeu a creat animalele aparent iraţionale, astfel că mintea lor nepunând obstacole, vor fi canale libere în care energia va curge în flux continuu şi abundent, animalele fiind astfel adevărate baterii sau acumulatori de energie cuantică. Cei blocaţi pot primi astfel energie prin intermediul animalelor, care le-o pot transmite şi lor prin coarda energetică invizibilă ochiului uman. De aceea, în plan subtil, oamenii sunt legaţi de animale. Fiecare om are un EU animal de care-l leagă o coardă energetică invizibilă şi prin care se poate lega chiar şi de Cer fără să ştie.

Te poţi conecta la Divinitate simplu, golindu-ţi mintea de toate gândurile şi concentrându-te doar la lumea de sus.

Concentraţi-vă la Dumnezeu câte puţin în fiecare zi şi nu prin intermediari, ci direct! Imaginaţi-vă că mintea este o cameră şi gândurile sunt obiectele din ea. Vizualizaţi cum aruncaţi rând pe rând toate acele obiecte şi camera rămâne goală. Iată, în acest moment, nu mai există decăt Dumnezeu şi voi. Apoi trebuie să simţiţi firul spiritual, energia din voi, cum se înalţă către Dumnezeu Tatăl, începând de la coccis şi până sus la calota craniană, unde, dacă energia curge liber, veţi simţi un flux de aer rece care emană din calotă. Atunci se va revărsa asupra voastră căldura iubirii Lui, sub diferite forme.


Consideraţi-vă interiorul ca fiind parte comună cu energia divină cosmică. El chiar face parte din energia divină universală şi de aceea se vrea a fi înălţat înapoi când se va debarasa de trup. Dar dacă va fi încărcat cu prea multă energie negativă, el nu va avea puterea şi forţa să se înalţe până la Sursa din care a provenit şi se va opri undeva, în alte forme materiale existente aici. Dacă va fi o energie de frecvenţe joase chiar şi fiind spălat energetic prin vidajul din urma morţii, nu va putea fi reabsorbit de Sursa mamă, care este pură 100%.

Sufletul, care este o energie, nu va avea suficiente vibraţii de o anumită frecvenţă care să-l înalţe, dacă l-aţi ţinut tot timpul în medii cu vibraţii joase, negative, sau i le-aţi creat singuri.

Gândind întotdeauna pozitiv si emiţând în Univers doar gânduri de iubire, de admiraţie, de empatie, ne vom menţine nivelul vibraţiilor ridicat. Astfel, energia noastră va fi pregătită pentru înălţare în momentul când ne vom debarasa de material, adică de corp, şi ne vom recontopi cu neantul, cu acel "nimic". Noi nici va trebui să facem mare efort să ne recontopim cu universul dacă am trăit practic contopiţi cu el.

Trăind la nivel de vibraţii joase, veţi atrage numai lucruri de nivel foarte jos, negativ, necazuri şi nenorociri. Trăind la nivel de vibraţii înalte, veţi fi deasupra tuturor lucrurilor negative şi veţi atrage altfel de persoane şi altfel de întâmplări, pozitive, fericite. Această stare este şi cea în care îţi pot veni idei creatoare, novatoare, în mod spontan, idei care pot face adevărate revoluţii şi transforma lumea.

De aceea, dacă faci rău unui semen de-al tău sau gândeşti urât despre ceva sau cineva, pentru că şi gândul e o formă de energie care circulă, îţi faci mult rău ţie în primul rând, pentru că astfel îţi coborî nivelul vibraţiilor şi îţi vei atrage singur răul.

Trebuie să lucrezi mult la purificarea răului tău interior ca să te debarasezi de acel negativism autoindus de mintea ta. Dacă răul făcut e mult prea mare, s-ar putea să nu reuşeşti în această viaţă să te mai înalţi prin purificare.

Atacând sub orice formă un semen al tău şi nu numai, îl ataci pe Dumnezeu însuşi, pentru că şi semenul este tot al lui Dumnezeu. În fapt, ataci armonia universală, provocând dezechilibre energetice. Corpul astral al semenului tău provine de la aceeaşi Sursă divină, şi de el, de soarta lui şi de evoluţia lui are grijă acelaşi Dumnezeu. De acum te rog să-ţi priveşti semenii doar ca pe nişte copii ale tale, ca pe nişte ramuri ale aceluiaşi copac, ca pe nişte fraţi şi surori întru acelaşi Tată divin.

Oare când blestemi un alt om, pe cine crezi că blestemi şi cui transmiţi în eter dorinţa ta de a i se întâmpla ceva rău? Oare nu ai nicio reţinere faţă de Dumnezeu să blestemi o altă entitate creată tot de El şi care îi aparţine tot Lui ? Îi blestemi munca şi creaţia Dumnezeului tău de la care aştepţi apoi să-ţi vină binele ? Ce va crede oare Dumnezeu despre tine, că poţi deveni divin ? Nu, desigur, te va crede incapabil să urci în ierarhia entităţilor celeste.

Spune mai bine: "Facă-se voia ta, Doamne!"


Tu, dacă aveai mentalitate de zeu, în loc să te răzbuni şi să-i faci rău acelui om, blestemându-l sau încercând să-l legi prin tehnici de magie neagră, ar fi trebuit să faci o altă lucrare cu el, să-i deschizi ochii şi să-i transmiţi înapoi energia iubirii mai degrabă decât cea a urii. Atunci da, entităţile celeste te-ar fi considerat imediat că făcând parte din rândul lor. Toate entităţile superioare lucrează pentru dezvoltarea Creaţiei şi transformarea lumii şi nu pot să-i vadă cu ochi buni pe cei care accentuează şi multiplică răul. Practic aceştia din urmă le anihileză munca lor şi produc adevărate regresii şi involuţii.

Deci gândeşte-te de două ori înainte să acţionezi sau să emiţi gânduri negative! Viaţa actuală e mult mai scurtă decât adormirea şi ai să regreţi amarnic că ai trăit aici în tenebre şi nu ai făcut ce trebuia pentru înălţarea sufletului tău. De fapt singuri vă hotărâţi calea de urmat. Dumnezeu v-a dat toate instrumentele necesare.

Cu cât sunteţi mai mulţi cu vibraţii negative, cu atât soarta ţării voastre va fi mai rea. Dacă numărul celor cu vibraţii pozitive va creşte, se va schimba şi soarta ţării voastre.

Începe de azi schimbarea, cu tine, aşa vei influenţa şi pe aproapele tău să se schimbe, şi el la rândul său va influenţa pe alţi semeni ai lui. Raiul pe Pământ vi-l puteţi crea singuri şi asta înseamnă o stare de calm, de bine, de iubire, de armonie şi toleranţă faţă de semeni, de iubire şi respect total pentru Dumnezeu şi Creaţia sa - o lume plină de lumină şi de energie pozitivă care va evolua rapid spre ceea ce trebuie să fie! 

În această ecuaţie aparenţele nu au nicio relevanţă. Acum sper că aţi înţeles de ce ceea ce simţiţi înăuntrul vostru e important, ca şi karma pe care v-o construiţi singuri. Degeaba faceţi rugăciuni care sunt orientate către cu totul altcineva decât Dumnezeu Tatăl, El nu vă va auzi. Degeaba îndepliniţi toate ritualurile din cărţi punct cu punct şi ţineţi toate posturile dacă înăuntrul vostru nu simţiţi energia divină. Când veţi simţi asta, veţi ştii singuri calea către Dumnezeu.

Degeaba faceţi fapte bune în speranţa că vă vor aduce iertarea păcatelor. Nu doar faptele bune vă vor mântui, ci transformarea voastră în entităţi pozitive în acest Univers, care să poată rezona cu vibraţiile lumii de sus, a entităţilor divine luminoase. Pe lângă faptele bune, este important să faceţi şi această lucrare de transformare a voastră înşivă în ceva tot mai luminos, mai inteligent, mai pur şi mai aproape de Dumnezeu.

Cereţi lumină şi vi se va da lumină. Doar cereţi-o !

Imaginaţi-vă un fir energetic care vă leagă sufletul cu mintea şi Dumnezeu în acelaşi timp, respiraţi adânc şi cereţi lumină. Nu lucruri materiale trebuie să cereţi, pe astea le aveţi deja. Aveţi arhisuficient pentru viaţa voastră efemeră pe Pământ. Nu uitaţi că aici este doar un portal prin care treceţi.

De fapt ce înseamna să ceri lumină ? Înseamnă să ceri ca Dumnezeu să-ţi ridice nivelul frecvenţei energiei tale, nivelul vibraţiilor tale şi prin asta să scapi pe cât se poate de negativitatea acumulată. Oricum Dumnezeu face asta în fiecare noapte când dormi, el îţi ia sufletul la el, îl studiază, preia anumite informaţii despre tine şi apoi îl spală de energia negativă acumulată. De aceea dimineaţa când te trezeşti te simţi ca regenerat, ba chiar aproape
ca un nou născut. Dar dacă vei cere şi conştient asta, prin meditaţii şi rugăciuni, atunci Dumnezeu se va apleca cu adevărat asupra ta, ajutându-te să devii aici un mesager al lui sau chiar prelungirea gândurilor şi a mâinii lui drepte. Dacă vei reuşi asta, niciun lucru sau individ de vibraţie mai joasă decât a ta nu te va mai putea atinge şi nu-ţi va mai putea face vreun rău (energetic vorbind).

Dacă Pământul va fi plin de energie negativă sau aceasta va predomina la un moment dat, atunci Creatorul va trebui să recurgă la metode de transformare totală a planetei în ceva ce trebuie să fie. Voi toţi puteţi contribui la crearea unei lumi de lumină, cu vibraţii înalte, închinată Marelui Creator. Începeţi cu persoana voastră!

Izolarea de semeni nu e o soluţie, nu asta vrea Dumnezeu de la noi. El vrea să transmiteţi multă iubire şi semenilor voştri, să-i influenţaţi pozitiv, să le daţi un impuls spre înălţarea lor spirituală şi să încercaţi în fiecare zi, ca prin faptele şi gândurile voastre să vă construiţi o karmă pozitivă şi să influenţaţi în bine soarta planetei.


Ca să înţelegeţi mai bine, cu riscul de a mă repeta: acolo în Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, unde starea de iubire e permanentă, vibraţiile energetice sunt pozitive la cel mai înalt nivel. Aici pe Pământ sunt predominant vibraţii joase şi foarte joase. Deocamdată, această lume este impură şi netrezită şi nu crează decât vibraţii joase. Ca să ajungi să te înalţi şi să accezi la împărăţia lui Dumnezeu, va trebui să-ţi dezvolţi vibraţiile ca ele să ajungă la înălţimea celor ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru asta trebuie sa lucrezi aici, în această viaţă. De aceea nu vei putea păcăli pe nimeni cu privire la faptele tale, faptele tale îţi influenţează nivelul vibraţiilor tale interioare, ale sufletului tău.

Tu singur lucrezi la modelarea şi pregătirea sufletului tău pentru viaţa de apoi. Sufletul e de la Dumnezeu si doar el va rămâne intact după ce trupul tău material va muri. Concentrează-te în linişte la interiorul tău. Ce simţi în acest moment, asta vei simţi şi după moartea fizică. Cu atât vei rămâne, cu acel "nimic". El este energia care a venit de la Sursă şi ea nu moare niciodată, doar se transformă. În ce se transformă depinde numai de tine şi ăsta trebuie să fie scopul suprem al vieţii tale pământeşti - purificarea sufletului şi pregătirea lui pentru înălţare, pentru reîntoarcere la Sursă, la acel "nimic",pentru a-ţi putea continua evoluţia mai departe.


Când toată lumea va transmite în eter energia iubirii prin chakra inimii, atunci lumea va fi înălţată spiritual. Atunci viaţa va deveni veşnică. Prin chakra inimii vă veţi susţine energetic unul pe altul. Astfel, nu veţi mai lăsa niciun semen să cadă, iar acea energie se va întoarce înzecit la voi, susţinându-vă şi întărindu-vă. (Acum vă transmiteţi rău unul altuia prin energia gândurilor negre emanată în jur). Dar până atunci, când tot mai puţine suflete ajung să se înalţe şi tot mai multe rămân agăţate aici, pe Pământ, Sursa se autoechilibrează prin producerea morţii subite, bruşte a unor fiinţe de lumină, a unor fiinţe cu vibraţie înaltă, capabile să se înalţe. De aceea apar cazuri de fiinţe ale lui Dumnezeu luate subit dintre noi, pe diferite căi. Aşa că nu trebuie să-l blamaţi pe Dumnezeu pentru asta, ci întreaga lume care trăieşte în prea multă negativitate. Mentalul colectiv a produs aceste nenorociri, nu Dumnezeu. Când va fi o lume mai bună, când aici vor predomina fiinţele pozitive, orientate doar către Dumnezeu, atunci vor putea veni aici, să trăiască cu voi, mai multe fiinţe de lumină, cu vibraţii înalte. Atunci va fi adevărata viaţă după planul divin şi vă va fi la fel de bine aici, ca şi în Rai.

Aşa se va realiza pacea lui Dumnezeu dincolo de orice preziceri ! Dar la asta contribuiţi cu toţii, cu toate karmele voastre cumulate ce influenţează mentalul colectiv şi vibraţia colectivă, a întregii planete.

De aceea contează orice fiinţă, oricât de neînsemnată vi s-ar părea, pentru că şi ea îşi pune amprenta pe vibraţia colectivă a acestei lumi. Omul cel mai neînsemnat, îşi transmite propriile gânduri sub formă de energie în mentalul colectiv. Cu cât e mai necăjit, mai trist şi mai oropsit, cu atât mai mult el va contribui la scăderea vibraţiilor
 energiei din mentalul colectiv, pentru că el nu va putea emite gânduri pozitive în starea deplorabilă în care se află. Iată de ce trebuie ajutaţi toţi semenii să se înalţe, să se purifice să aibă o viaţă acceptabilă, decentă, ca să poată gândi pozitiv.

Ca să reuşească să aibă un mental corespunzător, orice om trebuie să aibă şi o sănătate fizică corespunzătoare. De aceea este la fel de important să ne ocupăm de sănătatea trupească, ca şi de cea sufletească în acelaşi timp, să ne echilibrăm din toate punctele de vedere. Nu poţi să te concentrezi la scopul tău suprem şi la Dumnezeu manifestând o iubire necondiţionată când îţi lipsesc resursele de trai sau când corpul tău e terminat de boli.

De aceea o prioritate este şi păstrarea în bune condiţii a corpului pe care l-aţi primit în dar şi ajutarea tuturor semenilor voştri astfel încât toată lumea de pe planetă să aibă cel puţin resursele primare pentru viaţă asigurate. Acest lucru ar duce la îmbunătăţirea karmei colective şi la creşterea vibraţiilor lumii voastre, la înălţarea planetei.

Tratează-ţi întotdeauna corpul ca pe un templu în care vine să locuiască Dumnezeu. Dumnezeu este şi în tine prin energia vitală pe care ţi-a dăruit-o şi prin sămânţa divină care este în sufletul tău. Dumnezeu este deci şi aici, în noi.

Dacă nu veţi reuşi să vă treziţi cât mai mulţi aşa încât să crească energia pozitivă, şi mult mai multe suflete să ajungă înapoi la Sursă pe cale firească şi nu abruptă, atunci automat veţi atrage un cataclism planetar, o măsură radicală care va echilibra energia planetară şi cea din Univers şi astfel Universul va funcţiona din nou la parametri normali, aşa cum a fost el la originea sa. Soarta planetei şi a acestei lumi depinde de voi toţi şi e în mâinile voastre. Pământul va trebui purificat şi salvat pentru a nu deveni nociv în Univers. Având prea multă energie negativă acumulată, el influenţează negativ polaritatea universală producând dezechilibre şi de aceea se va produce un cataclism, pentru a i se restabili polaritatea lui primordială, cea de la momentul zero al creaţiei.

Karma voastră e construită din suma faptelor moştenite de la strămoşi, din suma faptelor şi gândurilor voastre din timpul vieţii- şi aici contează şi atitudinea şi faptele voastre legate de celelalte elemente ale Creaţiei: plante, animale, păsări, chiar şi cele aparent fără viaţă - precum şi credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu Tatăl şi creaţia sa. Karma vă influenţează vibraţiile sufletului, cel primit în dar de la Dumnezeu, singurul care va dăinui şi după moartea voastră fizică şi pe care îl veţi prelua în următoarele vieţi pe care le veţi mai avea în acest Univers.
 

În concluzie, iubiţi tot ce există, tot ce vedeţi şi ce nu vedeţi cu ochii voştri, iubiţi-l pe Dumnezeu. Priviţi totul în jur cu iubire, atât cu ochii fizici, cât şi cu cei spirituali. Iubirea este o energie puternică şi singura forţă creatoare din univers. Când urăşti ceva sau pe cineva nu poţi crea nimic bun, util, durabil Creaţia e emanaţia iubirii pure. Închinaţi toate faptele voastre lui Dumnezeu Tatăl. Nu uitaţi că orice faceţi trebuie să slujească Creaţia divină. Sunteţi parte din ea, vreţi nu vreţi!

Iar când vă rugaţi la El, şi ar fi bine să o faceţi permanent, ca stare a minţii şi nu prin cuvinte din cărţi, nu uitaţi să respiraţi profund, pentru a circula energia divină, numită şi Prana, cea care vă ţine în viaţă şi vă e insuflată de Dumnezeu în fiecare clipă. Numai că totul se face în pace şi cu calm. Nu este necesară o respiraţie abruptă şi în forţă, ci una amplă, uşoară şi calmă.

Fără respiraţie profundă, conştientizându-l pe Dumnezeu ca fiind pretutindeni, în afara sau înlăuntrul vostru, rugăciunea voastră e o rugăciune moartă.

În momentul respiraţiei din timpul rugăciunii îţi este spălată energia neagră. Altfel, chiar dacă te rogi, rămâi cu ea. În acelaşi timp, respiraţia amplă îţi va intensifica câmpul tău vital, metabolismul şi te vei putea vindeca de multe boli. Da, exact aşa, această respiraţie făcută cu regularitate  te va ajuta să scapi şi de multe boli fizice, printre care diabetul, bolile glandei tiroide, boli ale sistemului nervos şi altele. 

Ia aminte: nu contează ce spun sau cred alţii despre tine, contează cum te simţi tu în faţa Tatălui, contează legământul tău faţă de El. Dacă ai încredere în Dumnezeu Tatăl şi îl iubeşti mai mult decât pe tine însuţi, dacă-i apreciezi opera şi o iubeşti la fel de mult, atunci îţi va fi bine şi aici, şi după adormire şi nimic nu te va putea împiedica să obţii mântuirea. Fiecare trebuie să se mântuiască singur. Asta e misiunea fiecăruia dintre noi.

Nu uita că Dumnezeu este unul singur şi ţi-a spus să nu ai alţi dumnezei la care să te închini. Doar Lui şi numai Lui trebuie să i te închini şi să-i mulţumeşti pentru tot ce ţi-a dat.

Conectându-te mental la alţi idoli în timpul rugăciunii, te umpli de energie negativă şi vei multiplica astfel răul pe Pământ. De ce? Pentru că sunt impuri şi nu au capacitatea să-ţi ridice nivelul vibraţiilor tale, şi în plus îţi pot transmite negativitatea preluată de la alţii care s-au conectat mental la ei.

Mintea ta este canalul care trebuie să te lege de Unica Sursă pură care îţi poate ridica nivelul vibraţiilor energiei tale, a sufletului tău, şi aceea Sursă este însuşi DUMNEZEU UNICUL. Asta este explicaţia pentru care Dumnezeu a lasat această regulă, să nu vă rugaţi şi închinaţi DECÂT LA EL. Pentru ca nicio entitate malefică să nu vă poată reprograma mental şi umple de energii negative, de asta. În afară de asta, în momentul în care realizaţi o legătură mentală cu Tatăl, se produce un schimb de energii benefice, veţi fi protejaţi împotriva atacurilor energetice de orice altă natură şi în acelaşi timp veţi primi o energie plină de informaţii. Trebuie să ştiţi că în acest Univers mai locuiesc şi alte entităţi, chiar dacă nu le puteţi vedea cu ochiul liber. Este o întreagă ierarhie de entităţi, unele binevoitoare, altele nu. Unele, ca de pildă cele din oastea lui Satan, acţionează permanent în sensul distrugerii legăturii dintre Dumnezeu şi creaţia lui, putând astfel pune sub propriul lui control şi folosinţă ceea ce Dumnezeu a realizat aici.

În marea sa lucrare, Dumnezeu a mizat pe iubirea şi loialitatea oamenilor.Şi iată că nu se întâmplă tocmai aşa. De aceea nu ştim ce planuri va avea pentru noi.


Animalele au fost create tocmai pentru a păstra legătura energetică permanentă cu pământul, ele fiind într-o legătură permanentă cu Domnul deoarece nu au fost proiectate cu posibilitatea de a avea mintea programabilă şi a alege între mai multe variante, între bine şi rău. De aceea, cei care-l urăsc pe Domnul, au o ură instinctivă asupra animalelor. Ei v-au indus ideea că trebuie să le tăiaţi să le mâncaţi, că nu au suflet, că sunt nişte obiecte ce trebuie folosite şi aruncate, iar mai nou le supun la nişte torturi şi cruzimi de neimaginat. Toţi cei care fac aceste lucruri sunt conectaţi la Satan şi au în continuare mintea programată de el. Aceştia lucrează în continuare la ruperea legăturii dintre Dumnezeu şi creaţia lui şi chiar la distrugerea Creaţiei. 

Tu, dacă-l iubeşti, nu-l trăda pe Creatorul tău ! Dar ai posibilitatea să alegi, şi nu în momentul ăsta, ci în momentul când iei anumite decizii, când eşti pro sau contra unor evenimente, întâmplări, sau schimbări şi chiar când îţi faci munca ta zilnică.

Dumnezeu nu este infinit. El este o entitate bine-definită şi are acelaşi chip şi asemănare cu oamenii, doar că are o încărcătură energetică atât de mare încât corpul lui, în special capul, emană şuvoaie de raze de lumină galbenă, strălucitoare, dar acolo în mediul Lui ea nu e orbitoare. Aici însă, pe Pământ, oamenii nu cred că ar rezista să o vadă si asta pentru că El are o altă frecvenţă a spectrului solar.

Dumnezeu lucrează direct, fără intermediari şi ajutoare, cu energia cuantică, cea care v-a dat viaţă şi vă ţine în viaţă. Dumnezeu este stăpânul energiei şi luminii.

De aceea, legătura cu El o puteţi avea prin respiraţie adecvată, precum şi prin canalizarea minţii către EL. Mintea vă poate constitui un real obstacol în receptarea energiei divine, sau poate fi un canal curat.

Gândurile noastre ne determină acţiunile şi în final viaţa, iar gândurile sunt tot o energie. 

Goliţi-vă capul de gânduri şi o să vedeţi ce stare de linişte simţiţi. În acel moment imaginaţi-vă că existaţi doar voi şi Dumnezeu în acest Univers. Vorbiţi-i şi spuneţi-i tot ce doriţi să-i spuneţi. Nu uitaţi să respiraţi încet, profund, din abdomen, în tot acest timp. Aceasta e singura cale de conectare cu El. Iubiţi-l pe Creatorul nostru ! Fie ca existenţa voastră să fie de-acum încolo conform planului divin !

In acest moment, doar acea parte a lumii care respectă aceste reguli este în lumină şi conectată energetic la Dumnezeu. Din păcate, ea e foarte mică faţă de restul, care se află în întuneric.

Iată că acum putem înţelege dintr-o altă perspectivă toate aceste lucruri care aparent nu aveau o explicaţie logică.

Lumea va fi aşa până în ziua când se va trezi şi se va schimba într-o lume pozitivă, în ceea ce trebuie să fie, sau va fi pur şi simplu distrusă de Creator, dacă nu cumva se va distruge singură. Puterea care a creat-o, o poate distruge în orice moment. Meditaţi la asta începând din acest moment. Merită să ne schimbăm cu toţii, nu-i aşa?!? Dacă veţi deveni ceea ce trebuie sa fiţi, atunci se va produce marea transformare şi veţi fi totuna cu lumea de sus. Altfel, vor rămâne doar cei aleşi, foarte puţini. În ziua în care Dumnezeu va hotărî să ni se arate, atunci când vom fi cu toţii înălţaţi suficient (vom fi plini de energia iubirii pure), să nu vă imaginaţi că vor apare flăcări din cer şi se vor auzi glasuri de sus. După ce toată negativitatea va dispărea şi întreaga planetă va fi înălţată, va avea vibraţii de frecvenţa necesară astfel încât se va putea contopi cu lumea lui Dumnezeu şi noi toţi îl vom putea vedea ca pe ceva firesc şi natural. Când Dumnezeu va considera că a sosit momentul, doar va schimba frecvenţa şi ni se va releva. 

El este mai aproape decât vă puteţi închipui dar acum nu aveţi frecvenţele necesare ca să-l puteţi percepe şi vedea. Ochiul uman are capacitatea de a vedea numai o anumită gamă de frecvenţe, terestră, limitată, indiferent de ce tehnologie ar inventa. Munciţi pentru înălţare !

Şi încă ceva: dacă ai citit ce am scris aici, înseamnă că eşti chemat să îţi schimbi viaţa, negreşit. Nimic nu e întâmplător pe Pământ.

Vă urez tuturor DRUM DREPT SI LUMINĂ ! Cu Dumnezeu înainte !



Ca un fel de epilog: 


"Cine au fost Eseenii sau esenienii ? Ioan Botezătorul a fost un Esenian?"


Răspuns: Esenienii erau o sectă mistică evreiască, asemănătoare cu Fariseii. Ei trăiau vieți de puritate rituală și izolare. Ei au apărut în jurul anului 100 î.Hr. și au dispărut din istorie după distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Esenienii nu sunt menționați direct în Scriptură, deși unii cred că pot fi menționați în Matei 19:11, 12 și în Coloseni 2: 8, 18 și 23. Interesul față de esenieni a fost reînnoit odată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, care probabil au fost înregistrate și păstrate de către esenieni şi ascunse în peştera de la Qumran după ce au fost alungaţi prin forţă.

Este obişnuită, în rândul unor savanți, părerea că Ioan Botezătorul era un Esenian. Există unele asemănări între Ioan și eseni: 1. Ioan era în deşert (Luca 1:80). Esenienii erau în deşert. 2. Atât Ioan cât și Esenienii au folosit (Isaia 40: 3) pentru a se ilumina, acea vocea din pustie. 3. Botezul (sau spălarea) practicat de Ioan și de esenieni necesită o schimbare a inimii. 

În același timp, există diferențe semnificative între Ioan Botezătorul și esenieni: 1. Esenienii s-au ascuns de societate în pustie. Ioan era o figură foarte publică. 2. Ioan a avut o dietă mult mai strictă (Luca 7:33) decât au avut esenienii. 3. Ioan nu s-a opus ca Iisus să boteze şi el alţi oameni şi să-şi facă propriul lui grup religios, conform Bibliei, considerând că dacă nu i-au fost date puteri din Cer, o face degeaba. Esenienii nu l-au recunoscut pe Iisus ca Mesia, dar au crezut că Învățătorul Neprihănirii ar fi el însuși un Esenian. 4. Între esenieni exista o organizare puternică care lipsea printre ucenicii lui Ioan Botezătorul. Deci, a fost Ioan Botezătorul un Esenian? Deşi nu poate fi dovedit în mod explicit fie biblic, fie istoric, este foarte posibil.


Esenienii ca sectă a iudaismului nu mai există astăzi. Cu toate acestea, există grupuri marginale care se numesc esenieni. Un astfel de grup este Biserica Eseniană a lui Hristos, care se declară a fi "custozi autorizați și diseminatori principali ai învățăturilor adevărate ale Domnului Hristos și Doamnei Hristos". Aceștia împărtășesc asemănări cu toate cultele și religiile considerate de unii false: "Cartea lor sfântă" care e altceva decât Biblia, se bazează foarte mult pe misticism și revelație ocultă. Ei cred că ei și numai ei posedă adevărul. Ei neagă Trinitatea şi neagă doctrine biblice, inclusiv păcatul originar, cerul, iadul și mântuirea prin Hristos. 

Ca să aibă credibilitate, esenienii moderni ar fi trebuit să rămână centraţi pe Ioan Botezătorul şi nu pe Hristos. De aceea religia lor pare a fi una falsă şi nu poate avea credibilitate la o analiză mai profundă.

Evanghelia cea după Ioan pare a fi scrisă de altcineva şi e total diferită, păstrând numai anumite teme din celelalte evanghelii. Oricum, nu de Ioan Botezătorul e scrisă. Apoi ea face referire la scripturi ca şi când acestea era deja scrise şi niciodată la legile lui Moise. Dacă citeşti şi restul evangheliilor, aceasta ultima pare puţin "forţată", cu multe exagerări, scrisă special ca să-l impună pe Iisus Hristos ca figura centrală a religiei creştine, imposibil de evitat sau de substituit cu altcineva, nici măcar cu Dumnezeu Tatăl, la care nu mai putem ajunge direct, ci doar prin reprezentantul lui Iisus. Iisus ne e prezentat când  Fiul, când Duhul sfânt, când Dumnezeu întrupat, ori toate trei la un loc. Din celelalte evanghelii nu reiese aşa ceva, iar nişte evanghelii au fost retrase. Nu e de mirare că această ultimă evanghelie e preferata masonilor şi singura invocată în bisericile creştine. Ioan Botezătorul făcea parte din acelaşi grup religios cu Ilie, formând amândoi o echipă. Când Ioan Botezătorul a spus că vine unul mai tare în urma lui, care a mai fost şi înainte de el, se referea desigur la Ilie. Tot în Biblie scrie că Iisus mergea deseori pe munte unde se întâlnea cu Moise, Ilie şi Ioan Botezătorul, "ca să se roage"... Am scris la început despre asta.

În realitate însă, după esenieni nu a mai existat niciun Mesia, Iisus sau altul, toată religia creştină fiind inventată de Împăraţii Romani din dinastia Flavianilor, care doreau să schimbe religia evreilor ce nu vroiau să li se supună în special pe plan religios şi erau mereu în revolte. Toată Biblia e adresată evreilor şi doar lor, care sunt numiţi "poporul meu", "fii lui Israel", "fii lui Avraam", etc. 


Scrierea Bibliei şi crearea unei noi religii creştine a făcut parte din conspiraţia romanilor împotriva evreilor, care nu acceptau să li se supună nici măcar atunci când romanii le-au făcut zid împrejurul Cetăţii Ierusalimului, izolându-i şi lăsându-i să moară de foame. Ulterior acel zid a devenit zidul plângerii... Creştinismul e religia inventată de romani, Iisus fiind doar un personaj imaginar care nu a existat ca atare, toate trăsăturile fizice şi discursurile biblice fiind ale lui Titus Flavius Vespasianus Caesar Agustus. Chiar dacă a existat un om pus să simuleze că ar fi Mesia trimis din Cer, ştiind că evreii aşteptau venirea unuia care trebuia să fie neapărat evreu, el a fost în legătură cu Împăratul şi soldaţii romani, de aceea e posibil că nu a fost lăsat să moară complet şi trupul i-a fost salvat şi ulterior vindecat. Aceste fiinţe venite din alt spaţiu aveau o tehnică specială de vindecare instantanee a corpului, posibil acel dispozitiv minuscul l-a care Iisus i-a spus la un moment dat "degetul lui Dumnezeu" (ca şi când ar fi avut implantat un chip, care la activare producea un reset în orice organism uman; după cum s-a văzut, la smochinul care nu făcea roade nu a funcţionat).


În Evanghelia după Matei e scris clar că Iisus era interesat numai şi numai de evrei şi numai lor li se adresa:


21. Si iesind de acolo, Iisus a plecat in partile Tirului si ale Sidonului.

22. Si iata, iesind o femeie canaaneeanca din hotarele acelea, striga, zicand: "Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David!, fiica mea este rau chinuita de demon".

23. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant. Si apropiindu-se ucenicii Sai, Il rugau, zicand: "Elibereaz-o, ca striga in urma noastra".

24. Iar El, raspunzand, a zis: "Nu sunt trimis decat la oile cele pierdute ale casei lui Israel". 

25. Iar ea, venind, I se inchina, zicand: "Doamne, ajuta-ma!"

26. El insa, raspunzand, i-a zis: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s'o arunci cainilor". 2


O altă poveste din care s-au inspirat scribii Bibliei în crearea personajului Iisus e aceasta:

Pe foametea aia, una Maria a născut un băiat şi a vrut să-l facă mitul lumii, aşa că l-a tăiat şi l-a dat pentru a fi mâncat la cina cea de taină, numindu-l mielul de paşte sau mielul sfânt. Când a fost cina cea de taină, rabinul a rostit discursul devenit faimos: luaţi şi mâncaţi, că acesta e trupul meu, şi beţi, că acesta e sâgele meu. După aceea au mâncat "mielul" şi i-au băut sângele. Asta e povestea reală de la care au pornit romanii în construirea personajului Iisus. Atunci se aduceau drept jertfe pe altarul lui YHWH sau Baal, în special  de paştele evreilor,  animale arse de vii şi întâiul născut de parte bărbătească , aşa cum scrie în Vechiul Testament. Iar micuţul îngeraş sacrificat, zis şi mielul, a trăit 3 zile şi a fost o astfel de jertfă. 




Aşa s-a creat o religie bazată pe mituri şi pe cadavrul unui îngeraş. În scrierea Bibliei, Titus pare să se fi consultat cu esenienii, cu care se întâlnea în locuri izolate, de obicei pe munte. Noua religie a fost impusă cu forţa sau prin convingere în tot Imperiul Roman şi ulterior, prin misionari, s-a răspândit şi la alte popoare. Aşa au reuşit romanii să împiedice răspândirea ritualurilor şi obiceiurilor păgâne ale evreilor şi a unei religii oculte inumane, demonice, care l-a oripilat pe Titus Flavius Vespasianus Caesar Augustus. După ce le-a scris Biblia şi le-a dat-o spre studiu, Caesar Augustus a dat ordin să fie arse toate cărţile lor păgâne, oculte. Se pare că a mai rămas un singur exemplar care a fost dus la Roma şi pus sub cheie. 

Evreii îşi caută acum secretele pierdute în România, reînviind mitul dacilor şi al lui Zamolxes, deoarece şi dacii practicau aceeaşi religie barbară, era o lume a tenebrelor, sinistră. Decebal (sau DeceBAAL) avea un fel de consilieri evrei care îl ajutau prin practici oculte, ghicit în stele, oracole şi sfaturi ("magii de la răsărit, cu steaua au călătorit..."). Romanizarea Daciei a însemnat ocuparea pentru încreştinarea ei. Românii autentici sunt urmaşii romanilor veniţi aici să facă această încreştinare şi scoatere din barbarie a celor care locuiau deja în acest spaţiu geografic. Limba română este aproape identică cu limba italiană, cu mii sau poate zeci de mii de cuvinte aproape identice, doar pronunţate cu accent diferit. Luaţi un dicţionar şi vă lămuriţi. 


Pe drumul către Dumnezeu, creştinii par a fi cei mai rătăciţi... pentru că ei par să nu mai aibă un zeu al lor în Cer. Iată, Titus Flavius era doar un om, chiar dacă era împărat.

Şi totuşi, întrebarea finală este: A fost Titus Flavius Vespasianus un adevărat mesia venit din Cer, sau suferea doar de grandomanie şi sete de putere? 

Latinii şi grecii au fost arienii care au sosit de nu se ştie unde şi care au încreştinat lumea. Titus era un latin iar Noul Testament a fost scris în limba greacă, nu aramaică, limba maternă a personajului Iisus. 

Biblia pare a fi un instrument de dominare ideologică, pe lângă cea militară. Iată că acum ne putem explica unele pasaje şi replici ale lui Iisus biblic ce ne dădeau bătăi de cap.

Dar dacă Titus a fost cu adevărat un mesia? Sau poate chiar Fiul lui Dumnezeu, cum a susţinut la început către evrei?... Sau chiar Dumnezeu întrupat?


El a creat acel personaj biblic, Iisus, pentru că el însuşi nu a fost crezut de evrei. Poate că personajul a fost chiar real, dar în spatele lui se afla Titus Flavius Vespasianus. Evreii aşteptau un mesia evreu, nu unul arian... Evreii nu-i acceptau nici pe esenieni, deoarece nu corespundeau cu revelaţiile din cărţile lor oculte... 

Desigur, ca să aibă credibilitate, toate evenimentele din Biblie au fost antedatate, dar toate evenimentele din Biblie s-au întâmplat în timpul stăpânirii Dinastiei Flavianilor. Împăratul, (şi trimisul său Iisus, după cum scrie în Biblie), a colaborat permanent cu cei trei de pe munte: Ioan Botezătorul, Ilie şi Moise (e scris în Biblie). 
Învăţăturile biblice au fost concepute de Ioan Botezătorul împreună cu grupul lui de esenieni iar Titus a tocmit scribii Bibliei şi a fost promotorul religiei nou create în tot Imperiul... Puterea, nefirească unui om, i-a fost dată lui Iisus de Ioan Botezătorul, aşa cum Iisus a recunoscut singur. Nu întâmplător Iisus s-a speriat când a auzit că Ioan a fost închis şi în final ucis prin decapitare. Însă tot Iisus a spus că Ioan Botezătorul, deşi pe pământ pare a fi cel mai puternic, în cer e cel mai mic în ierarhie... E posibil ca Iisus, când se referea la cei din cer, să fi avut în minte proiecţia celor pe care-i întâlnea pe munte. În acelaşi timp, Ioan Botezătorul a spus că după botezul lui vine unul mai puternic, care a mai fost şi înainte, care-i va boteza cu foc (duh), referindu-se, după cum se poate deduce, la Ilie...


Totuşi, învăţăturile Bibliei  par a fi ieşite mult din tiparele vremii... 
Fără îndoială, creştinismul a schimbat lumea, a făcut-o mai bună, mai tolerantă, mai umană, arătându-i calea transformării prin iubire, singura cale adevărată prin care putem obţine viaţa veşnică. Chiar dacă Iisus din Nazareth nu a fost adevăratul Mesia, el a fost până la urmă mielul sacrificat pe altarul Creştinismului. El a fost sacrificiul suprem făcut din iubire pentru Dumnezeu şi lumea creată de el. Titus Flavius Vespasianus a înţeles puterea acestui sacrificiu suprem şi nu a greşit deloc atunci când l-a ales pe Iisus ca figură centrală a noii religii create de el. Iisus s-a sacrificat în primul rând pentru păcatele evreilor, deşi, după cum bine se vede, ei nu l-au înţeles nici până în ziua de astăzi.

Vei descoperi adevărul şi adevărul te va elibera ! 
Şi poate că tu l-ai descoperit chiar în momentul ăsta.... 
Adevărul e aici... şi te aşteptă să-l pricepi...



În completare la cele spuse până acum:

Fractalii - amprenta lui Dumnezeu

O mărturie a unui inspirat cercetător

Vom expune în continuare o semnificativă mărturie a unui cercetător inspirat, Bruce Lipton, expert în biologie celulară la Şcoala de Medicină a Universităţii Wisconsin, care a pus bazele cercetării şi studierii unei noi ştiinţe, numită epigenetică, prin care se explică legătura dintre gene şi mediul înconjurător.

„Între anii 1970 şi 1980, activam în calitate de membru plin al Şcolii de medicină din cadrul Universităţii Wisconsin. Activitatea mea universitară se referea în primul rând la cercetarea din domeniul distrofiei musculare folosind culturi de celule stem clonate. Celulele clonate sunt create prin inocularea unei singure celule stem într-o masă de cultură şi, permiţându-i să se dividă de mai multe ori, să producă mii de celule identice genetic. Spre surpriza mea, am văzut că schimbând unele din componentele texturii mesei de cultură sau schimbând compoziţia gazelor atmosferice ale incubatorului, puteam să alterez profund soarta celulelor mele de cultură. De exemplu, am rupt cultura de celule stem în trei părţi, fiecare fiind expusă la condiţii de mediu diferite. Într-una dintre texturi celulele au format muşchi, în alta au format os, iar în masa care a rămas celulele au format ţesut adipos. De vreme ce în cultură eu am semănat celule stem identice din punct de vedere genetic, era clar că soarta diferită a celulelor se afla sub controlul mediului de cultură şi NU a genelor.

Şefii mi-au considerat studiile “eretice”, de vreme ce ei aveau în vedere ideea dogmatică de control a genelor. Mi-am dat seama că ştiinţa modernă era întrucâtva asemănătoare unei religii. Aceste studii, demonstrând că celulele nu erau “controlate” de gene, au accentuat puterea hranei asupra naturii în influenţarea vieţilor noastre. Deşi cercetarea a stabilit că genele nu controlează viaţa, cărţile de specialitate şi mass-media se referă încă la un nucleu de gene ca fiind celula creierului, hrănind convingerea eronată şi depăşită cum că genele controlează biologia. Acum 20 de ani, recunoscusem că nucleul nu era creierul, că era echivalent din punct de vedere funcţional gonadelor celulei, participând strict la reproducerea celulară. În plus, experimente în cadrul cărora nucleul celulei este îndepărtat, au arătat că celulele pot trăi şi exprima comportamente complexe încă două luni fără a avea vreo genă.

Îmboldit de provocările colegilor mei care nu mă credeau, mi-am refocalizat cercetarea pentru identificarea mecanismelor prin care informaţia ambientului controla comportamentul şi genetica. În cele din urmă căutarea mea a revelat faptul că “pielea” celulei, membrana celulară, era responsabilă pentru citirea şi reacţia la condiţiile ambientale. Anumite mişcări bruşte, de genul unor răsuciri, în membrană erau cuprinse în receptori proteici, echivalentul celulei pentru ochi, urechi şi nas, care citesc semnale ambientale, şi efectori proteici care activau funcţiile celulei sau citirea genelor. “Mişcările bruşte” ale membranei sunt unităţi moleculare de percepţie folosite în reglarea biologiei celulei. Membrana, mai precis “mem-creier” reprezintă echivalentul celular al creierului.

Înţelegerea structurii şi funcţionării membranei ar fi cheia pentru înţelegerea naturii vieţii. În 1985, eu revizuiam arhitectura şi comportamentul molecular al membranei celulare ca procesor ambiental al informaţiei. Altfel spus, am pus pe hârtie o serie de fraze descriptive folosind termeni pe care nu-i mai folosisem înainte. M-am oprit şi am revizuit ceea ce tocmai scrisesem: “Membrana celulară este un cristal lichid, semiconductor cu porţi şi canale.”

Ca biolog în domeniul celulelor, eu nu folosisem niciodată această exprimare, şi totuşi ele îmi păreau familiare. Unde le auzisem? Pe colţul biroului meu, mi-am zărit primul computer, un Macintosh cu faţa zâmbitoare, şi lângă el o carte pe care o citisem intitulată „Înţelegându-vă Microprocesorul”. Pe pagina a treia din Introducere, era definiţia unui „chip” de computer, “…un semiconductor de cristal cu porţi şi canale.”
Am îngheţat. Următoarea secvenţă de gânduri s-a petrecut probabil în milionimi de secunde, dar mie mi s-au părut ore. Întâi m-am gândit, “Ce coincidenţă … membrana celulei şi un „chip” de computer au aceeaşi definiţie!” Şi apoi, după încă alte câteva milionimi de secundă ce mi-au apărut ca fiind ore, m-a trăsnit, “Nu a fost o simplă coincidenţă! Arhitectura şi comportamentul molecular al chipului de computer este esenţial identică (similară) cu membrana unei celule!” Membrana nu este analogă chipului; membrana este asemănătoare chipului. Asta înseamnă, că membrana “nu este ca un chip”, membrana este efectiv un chip.

Membrana celulară este un echivalent celular pe bază pe carbon a unui chip de computer pe bază de silicon. Fiecare celulă este un chip programabil, cu un centru conducător hard (nucleul) conţinând software (genele). Aşa cum se petrece în cazul computerelor convenţionale pe bază de silicon, datele celulare sunt introduse prin keyboard – formată din mii de membrane receptoare proteice acordate pentru semnale ambientale diferite. Acestea sunt convertite în comportament celular de efectorul proteic al membranei.

Aproximativ acum 10 ani, noua ştiinţă a epigeneticii s-a dezvoltat pentru a descrie mecanismele moleculare prin care semnalele ambientale controlează dinamic activitatea genelor. Cel mai important, mecanismele epigenetice pot genera peste 30000 de variaţii de proteină diferite de la fiecare proiect de genă. Contrar credinţei că genele sunt programe hardware, epigenetica revelează că programele genelor se pot rescrie dând posibilitate celulelor să se adapteze la ambiente dinamice. Ştiinţa epigenetică demonstrează că nucleul celulei este un hard disk read-write (de citit-scris), în care software-ul de genă este programat de reacţia membranei la percepţiile ambientale.

De vreme ce celulele răspund la semnalele mediului, de ce nu suntem noi “clone” umane fiind expuşi la acelaşi mediu? Răspunsul: nu există doi oameni biologic identici. Trupul tău va respinge un ţesut sau grefă de la oricine altcineva recunoscând celulele străine ca nefiind ale sale. În acelaşi mod, celulele tale vor fi respinse de către oricare alt recipient din acelaşi motiv.

Unde se află identitatea unui individ? Celulele fiecărui corp au un set unic de proteine membranice pe suprafaţa lor exterioară. Medicina identifică existenţa unui subset al acestor receptori ca fiind auto-receptori, adică “primitorii proprii.” Când receptorii proprii sunt îndepărtaţi de la o celulă ea devine o celulă generică, fiind transplantabilă în orice organism fără a fi respinsă. Transferând setul de auto-receptori ai unei persoane la celula alteia se va transfera şi “dreptul de proprietate” a celulei respective.

De unde vine identitatea noastră? Aparent, ea este un “semnal” unic din câmpul citit de către auto-receptorii noştri. Important este faptul că această comunicare este cu dublu sens. Semnalele nu doar vin în celulă, întrucât conştienţa experienţei este trimisă înapoi la câmp şi schimbă sursa. Forţele care se mişcă invizibil descrise de biofizica cuantică şi care activează auto-receptorii sunt aceleaşi cu cele cunoscute ca fiind spirit.
Interesant, semnalele care definesc eu-l sunt încă în mediul-ambient, chiar dacă celulele mor şi nu sunt acolo ca să fie citite.

Pentru un individ ca mine care, până să aibă această revelaţie, nu credea în spiritualitate, înţelegerea naturii membranei mi-a zdruncinat viaţa. A fost un moment crucial de transformare pentru mine să descopăr că nu sunt un robot biochimic, ci o comunitate controlată spiritual de celule programabile care acum colaborează cu alte “comunităţi” de celule pentru a crea o nouă fiinţă.”

Sursa: http://www.ayus.ro


Un alt articol pe această temă puteţi citit şi aici:

Să vă fie de folos !
S E R E N A

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu