Selectati limba dorita

CUM AR TREBUI CONCEPUTI VIITORII COPII PENTRU O LUME MAI BUNA


IATA UN PROIECT EFICIENT PENTRU A TRANSFORMA LUMEA INTR-O LUME MAI BUNA

Având în vedere că mi-am petrecut viaţa în România, mă refer în special la această parte a lumii, dar nu e exclus ca ceea ce spun să fie valabil pentru tot globul.

Deşi natura a fost foarte darnică, deşi am putea avea un paradis aici, nu îl avem. Cu toţii dăm vina pe istorie şi ne credem victimele ei, dar ştii ceva? ... şi generaţiile viitoare vor face la fel dacă nu ne schimbăm mentalitatea şi nu facem ceva în sensul ăsta. După ce am călătorit şi în alte ţări am constatat că aici sunt cei mai trişti şi supăraţi oameni, în adevăratul sens al cuvântului, care îţi fac viaţa un infern cu tot felul de nemuţumiri şi critici, deşi poate că în sufletul lor au cu toţii acea scânteie de bunătate, însă de cele mai multe ori neactivată. Dacă mergi pe stradă liniştit, ai să vezi o mulţime de oameni care se uită la tine urât fără niciun motiv, ba unii chiar te-ar ucide şi te-ar termina într-o secundă. Au în ei valuri de energie negativă, deşi ideea că sunt creştini şi Iisus va veni într-o zi să-i salveze, iar până atunci să le dea de toate, îi face să fie foarte mulţumiţi de ei înşişi. Toţi oamenii au în ei o latură negativă şi una pozitivă şi în funcţie de mentalitatea adoptată îşi activează una din laturi. Dar până la urmă viaţa trece urât aşa, fără ca în final să se bucure de ea. Prostiile sunt luate drept distracţii şi în rest ne trăim starea de nemulţumire permanentă.

Ce e de făcut? Cu generaţiile actuale aproape că nu mai e nimic de făcut, dar cu cele viitoare da, pentru că de abia de acum încolo vor fi concepute şi educate. Cum le creăm şi ce energie înmagazinăm în ele, asta va determina în realitate calitatea lumii viitoare şi modul lor de viaţă. Şi toate pornesc dinainte de momentul concepţiei embrionului în uterul mamei. Dacă vom avea şansa să ne reîncarnăm din nou pe pământ, vom culege roadele eforturilor noastre de acum şi vom fi răsplătiţi, pentru că vom avea şansa să ne bucurăm de o viaţă minunată, alături de oameni buni şi pozitivi ce vor crea o lume evoluată, prosperă şi luminoasă.

Guvernele şi politicienii competenţi se gândesc şi ei la asta dar nu au mers la adevărata cauză. Ei se chinuie să găsească tot feluri de proiecte şi planuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială. Numai că aceste planuri nu au folosit niciodată la mare lucru pentru că nu privesc decât domeniul material: perfecţionarea tehnicilor, îmbunătăţirea producţiei, construirea de laboratoare, de universităţi, şcolarizarea, canalizarea, drumurile, urbanizarea, creşterea sau diminuarea înarmării, etc. 
Cu toate acestea, omenirea se găseşte din nou în aceeaşi dezordine, trăind în aceleaşi lipsuri şi nenorociri.

Un plan foarte simplu ar salva România şi poate chiar întreaga lume.

În loc să lăsăm statul să continue să cheltuiască miliarde şi miliarde pentru spitale, închisori, tribunale, şcoli,etc., fără prea mari rezultate, eu aş vedea o investiţie mult mai bună în... femeile însărcinate. Cheltuielile nu vor fi aşa de mari iar rezultatele mult mai bune. Propun deci statului să amenajeze sanctuaruri pe terenuri în regiuni foarte frumoase, pitoreşti, iar acolo să construiască locuinţe într-un stil şi în culorile care induc starea de fericire şi armonie, prevăzute cu toate dotările moderne necesare. Acolo o să amenajăm parcuri cu toate speciile de copaci şi flori, bazine şi fântâni estetice cu apă, grădini superbe cu locuri de relaxare şi visare. Putem pune pe alei lampadare şi statuete vesele sau reprezentând îngeraşi. Putem pune şi statuia lui Brâncuşi "Cuminţenia pământului", de ce nu! 

Acolo femeile însărcinate vor veni să locuiască pe toată perioada sarcinii, vor fi hrănite adecvat, întreţinute pe cheltuiala statului, care la va asigura cele mai bune condiţii posibile, vor fi servite şi îngrijite. Ele îşi vor petrece tot acest timp în frumuseţe şi poezie, citind, plimbându-se, ascultâd muzică de relaxare, vizionând filme romantice, făcând meditaţie, rugăciuni, participând la seminarii ţinute de specialişti în domeniu cu privire la naşterea ce urmează, îngrijirea şi educarea viitorilor copii, relaţia cu ei şi cu tatăl lor. Dar în primul rând, vor participa la conferinţe unde vor fi învăţate ce fel de viaţă trebuie să ducă în timpul sarcinii: ce trebuie să mănânce, dar mai ales lucrarea transformatoare ce trebuie să o facă cu gândurile şi sentimentele lor, pentru că toate acestea se vor transmite asupra copilului ce se va  naşte. Atunci se va vedea, în condiţii de pace, calm, de frumuseţe, de prietenie şi dragoste, că vor aduce pe lume copii asupra cărora Cerul întreg se va revărsa.

Ei da, asta făceau Adam şi Eva în Rai, concepeau copii în atmosferă de puritate, dar pentru că nu au respectat regulile, au fost daţi afară şi s-a închis Raiul pentru ei. Regula era ca, după ce Eva a rămas însărcinată, să rămână castă până la naşterea fătului. Raiul era sanctuarul unde se concepeau şi se năşteau copii, viitorii locuitori ai pământului, sub asistenţa şi îndrumarea Îngerilor veniţi din Cer. Cei care urmau să aibă copii erau duşi acolo cu un an înainte, asta pentru ca în momentul concepţiei să existe aceeaşi atmosferă de puritate şi o ambianţă cât mai plăcută. 



 Raiul viitoarelor mămici

Dacă aţi şti în ce condiţii trăiesc uneori femeile însărcinate! Ele locuiesc în cocioabe, fără spaţiu, insalubre, fără hrană adecvată şi tot ele sunt acelea care trebuie să facă şi să suporte totul, ba uneori mai sunt şi brutalizate şi chiar bătute. Ele merg şi la piaţă în timp ce soţul zace beat, sau e furios pentru că nu a găsit de lucru, sau nervos că a fost insultat de prieteni şi acum vine să se descarce pe soţia lui şi chiar ajunge să o lovească. Şi chiar dacă data viitoare nu o va lovi, ea va trăi în aceeaşi tensiune nervoasă când îl va vedea venind acasă. Atunci, în ce stare de spirit îşi poartă ea copilul? În loc să construim spitale pentru aceste mame, ar fi mult mai bine să le oferim posibilitatea să-şi aştepte copilul în condiţii ideale şi în linişte deplină. Apoi, să se reîntoarcă în cocioabe, dacă trebuie, dar copilul lor când va fi mare va construi palate. Da, el va fi acela care, datorită talentelor şi capacităţilor sale, dobândite în timpul formării încă din primele stadii, îşi va scoate părinţii din mizerie. Şi dacă va scoate părinţii din mizerie, la fel va face şi cu comunitatea în care va trăi.
 Cuminţenia pământului - ar trebui să facă parte din decorul sanctuarului .

 Mulţi vor spune că acest plan nu are caracter ştiinţific, dar ei nu au dreptul să-l critice înainte de a-l încerca. Bineînţeles, nu se va aranja totul dintr-o dată, va fi nevoie de mai multe generaţii. Chiar dacă părinţii fac o lucrare susţinută de purificare, nu vor putea să scape de moştenirea slăbiciunilor şi a viciilor pe care le-au primit de la proprii părinţi. Dar dacă sunt atenţi, deja de la prima generaţie, în ciuda elementelor vicioase ce se vor strecura încă în copiii lor, (vorbind de stadiul actual de evoluţie spirituală), latura lor bună va fi cea care va ieşi în evidenţă. A doua generaţie va fi mai bună, a treia mai bună şi, puţin câte puţin, toate aceste elemente rele ce existau moştenite din trecut, vor dispărea. 

Trebuie deci ca oamenii inteligenţi, în special conducătorii şi cei cu bani care ar putea investi într-un astfel de viitor, să înţeleagă importanţa acestei lucrări, să devină mai responsabili şi să treacă la înfăptuirea acestui mare proiect de reformare a lumii. 

Acum aţi înţeles că cea mai importantă lucrare care se face este cea în trupul mamei, în perioada sarcinii. O mamă instruită cu aceste legi ale galvanoplastiei, înconjurată cu grijă şi afecţiune, susţinută de condiţii materiale corespunzătoare, are posibilitatea de a forma nu numai corpul fizic, sănătos al copilului, dar va influenţa în mod pozitiv şi corpul lui astral şi cel mental (corpul sentimentelor şi al gândurilor), la care va pune cele mai bune materiale şi elemente eterice. Iar pentru formarea unui trup sănătos, ambii părinţi trebuie să ţină un regim de detoxificare, de purificare fizică şi psihică cu cel puţin un an înainte de conceperea unui copil, pentru că ei vor pune acolo, în momentul fecundării,  esenţa a tot ce reprezintă organismul lor viu, psihicul lor şi intensitatea trăirilor lor. 

Desigur, vor fi mulţi opozanţi din generaţiile actuale, pentru că ele au fost formate şi modelate de multe alte filosofii, atât de mult încât în mintea lor nu mai este loc pentru alte idei.
Evident, primul argument ar fi multele inconveniente pe care le-ar atrage absenţa mamei din căminul conjugal pe perioada a 9-12 luni de zile sau chiar puţin mai mult. Dar cu puţin mai multă iubire, inteligenţă şi bunăvoinţă, vor permite mai uşor rezolvarea acestor probleme.

Poate că statul invocă faptul că fondurile sunt limitate iar copiii pot veni în număr nelimitat. Ei bine, trebuie să găsim o formulă de rezolvare şi pentru acest lucru. Dacă acceptăm proiectul în sine, acest lucru va necesita o altă abordare a politicii demografice şi financiare. Pentru moment, este esenţial ca ştiinţa să se hotărască în mod oficial să accepte aceste idei, dar ea este departe să o facă, foarte departe. 

Iată o dovadă: o viitoare mamă i-a spus medicului care o consulta că nu are suficientă linişte acasă şi că ea a citit că şi gândurile mamei din perioada sarcinii fac o lucrare asupra fătului care se va naşte. Ştiţi cum a recţionat medicul? A izbucnit în râs şi a zis: "Gândiţi-vă, toate acestea sunt prostii! Ce credeţi că ar putea să facă gândurile mamei asupra copilului?" Vedeţi cam pe unde se situează încă mentalitatea medicilor. Şi mai spunem că aşteptăm lumină din partea acestor oameni...


Copilul trebuie să rămână lângă mama lui biologică cel puţin până se termină perioada alăptatului, dar nici pe urmă nu trebuie lipsit de căldura şi dragostea mamei sale. Nu ai voie să le strici această relaţie.

Este adevărat că, anumiţi biologi care au făcut experienţe pe şoareci au descoperit că stările de frică şi de nelinişte trăite de mama şoarece în timpul gestaţiei se reflectau ulterior asupra progeniturii sale. Dar iată că încă o dată vorbim despre şoareci, pentru că se studiază şoarecii în loc să fie studiaţi oamenii. Da, şoarecii îi învaţă pe oameni ce este adevărat şi ce este fals! S-au construit laboratoare pentru a studia şoarecii şi se acordă o mare importanţă acestor laboratoare, în timp ce laboratoarele naturii care au fost create de la începuturi şi care sunt mult mai bine dotate decât laboratoarele oamenilor, nu mai contează! Şoarecii vor fi acum cei care vor instrui omenirea. Şi atunci, ce se întmplă cu femeile? Cum de nu sunt supărate că sunt comparate cu femeia şoarece? Dar este chiar jignitor pentru ele, noroc că puţine conştientizează asta. Lăsaţi şoarecii în pace! Observaţi mai bine femeile însărcinate!

Unii savanţi au studiat femeile însărcinate şi câţiva ani mai târziu copiii lor. Ei au văzut clar agitaţiile, tulburările şi grijile mamei, la o anumită lună de sarcină, reflectându-se la copiii lor, într-o anumită perioadă a vieţii lor. Oare răutatea, duritatea, violenţa şi chiar cruzimea părinţilor din perioada concepţiei şi sarcinii nu se pot transmite la fel asupra copiiilor? Ba da, ba da, şi încă cum! Iată că o să dăm şi explicaţii!


Din dragoste adevărată se concep cei mai minunaţi copii.

Iată un extras din cartea "O educaţie care începe dinainte de a se naşte", după conferinţele Maestrului Spiritual Omraam Mikhaël Aïvanhov .

Eu nu cred în nicio teorie pedagogică, cred numai în modul de a trăi al părinţilor înainte şi după naşterea copiilor. Iată de ce nu am dorit niciodată să vorbesc prea mult despre educaţia copiilor. Dacă părinţii nu fac nimic pentru propria lor educaţie, ce ar putea face pentru a-şi educa copiii? Se tot vorbeşte părinţilor despre educaţia copiilor lor ca şi cum ei ar fi fost cu adevărat pregătiţi pentru aceasta; din moment ce au copii, se consideră că sunt deja pregătiţi. Nu, deseori nu sunt, şi ei sunt aceia care ar trebui mai întâi să fie instruiţi şi învăţaţi cum să se comporte pentru a-şi influenţa pozitiv copiii.

Câţi oameni care vor să aibă copii se preocupă să ştie dacă îndeplinesc într-adevăr condiţiile necesare: dacă sunt sănătoşi şi posedă mijloacele materiale pentru a-i creşte, şi mai ales dacă au calităţile necesare ca să fie pentru aceşti copii un exemplu, o siguranţă, un sprijin în toate circumstanţele vieţii! Ei nu se gândesc la toate aceste lucruri. Ei aduc pe lume copii, iar aceştia vor creşte singuri, prin propriile puteri, se vor descurca cum vor putea şi într-o zi vor avea ei înşişi copii în condiţii la fel de jalnice ca şi părinţii lor.

Eu sunt mereu mirat observând atâţia băieţi şi fete, tineri care doresc să se căsătorească fără să se gândească că trebuie să se pregătească pentru viitorul lor rol de taţi şi mame. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, ne gândim într-adevăr dacă... nu vedem oare un copil care poartă în pântece un alt copil! Se poate observa pe chipul lor: un copil. Atunci, la ce ne folosesc toate acestea? Este preferabil să nu avem copii atât timp cât nu suntem pregătiţi, dacă nu, vă asigur, o vom plăti foarte scump.

Veţi spune: "Să ne pregătim... Dar cum să o facem?" A fi pregătit înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine ce va atrage într-o familie fiinţe excepţionale. Da, Ştiinţa Iniţiatică ne arată că nu este întâmplător dacă un copil sau altul se naşte într-o familie în mod conştient sau nu - părinţii sunt aceia care l-au atras. Iată de ce părinţii ar trebui să ceară în mod conştient ajutor geniilor, divinităţilor. Fiindcă ei îşi pot alege singuri copiii - iată ce majoritatea lor nu cunosc.

Trebuie deci ca totul să fie revizuit de la început, iar începutul înseamnă momentul conceperii copiilor. Părinţii nu se gândesc că trebuie să se pregătească cu luni de zile înainte, cu ani, ca şi pentru un act sacru. Adesea, după o seară de chef, după ce au mâncat şi au băut mult alcool, ei concep un copil ! Iată momentul pe care l-au ales, dacă mai putem spune ca l-au ales ! Ei puteau să aştepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei aşteaptă să fie excitaţi de alcool şi să nu mai ştie unde se găsesc. În această minunată situaţie se concepe un copil!

Ce elemente credeţi însă că vor introduce în el? Un copil care vine pe lume încărcat cu asemenea elemente nu poate fi decât prima victimă a propriilor părinţi. Atunci pe cine trebuie să educăm mai întâi ? Eu vă spun că nu copiii sunt aceia care trebuie educaţi, ci părinţii lor.

Copilul trebuie să cunoască natura şi elementele benefice care îl hrănesc, încă de când e mic. 
Dacă părinţii nu încetează să ofere acasă copiilor spectacolul disputelor lor, al minciunilor, al necinstei lor, cum îşi pot oare imagina că îi vor putea educa?
S-a observat că un bebeluş se poate îmbolnăvi manifestând şi tulburări nervoase ca urmare a certurilor dintre părinţii săi: chiar dacă el nu a asistat la acestea, disputele crează în jurul lui o atmosferă lipsită de armonie pe care el o resimte, fiindcă este încă foarte legat de părinţii săi. Bebeluşul nu este conştient, dar este totuşi foarte receptiv, corpul său eteric fiind acela care primeşte şocurile. 
Părinţii trebuie să fie conştienţi de responsabilităţile lor. Ei nu au dreptul să invite să se încarneze spirite dacă nu sunt capabili să se ridice la înălţimea sarcinii lor. Îi văd pe unii comportându-se într-un mod neverosimil încât nu mă pot abţine să nu întreb: "Cum aşa? Dacă ne iubim copiii ! Evident, îi iubim ! - Ei bine, eu nu cred, pentru că dacă i-aţi iubi, v-aţi schimba atitudinea, aţi începe să corectaţi anumite slăbiciuni în voi ce se reflectă negativ asupra lor. Voi nu depuneţi niciun efort, aceasta este iubirea voastră?"
Eu ştiu că viitorul Fraternităţii în lume se află în copii, dar eu mă ocup de părinţi: vreau să îi fac să înţeleagă că nu trebuie să aducă pe lume copii numai pentru a-şi da frâu liber acestui instinct atavic de procreaţie. Acest instinct există, bineînţeles, dar trebuie înţeles într-un mod mai spiritual: trebuie ca gândul, sufletul, spiritul să participe la acest act, aşa încât copilul să fie legat la o lume superioară. În majoritatea cazurilor, oamenii se mulţumesc să rămână într-o stare de animalitate: ei mănâncă, beau, procrează ca şi animalele, nu găsim nimic spiritual în faptele lor. Iubirea nu are nicio importanţă, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti întreaga viaţă şi o vor plăti şi copiii lor. 
Vreţi să mă ocup de copii? Ei bine, nu, mă voi ocupa mai întâi de voi, şi ocupându-mă de voi, mă ocup indirect de copiii pe care îi aveţi deja şi de cei pe care îi veţi avea într-o bună zi.


Să ne ocupăm de el şi să nu îl neglijăm nicio clipă. Nimic nu poate fi mai important decât desăvârşirea acestei lucrări minunate.
Atunci când îşi doresc un copil, majoritatea oamenilor îşi imaginează că posibilităţile lor se limitează numai la actul fizic; restul, constituţia copilului, caracterul său, capacităţile, calităţile, defectele sale, depinzând de hazard sau de voinţa Domnului despre care nu au o idee prea clară. Cum au auzit totuşi vorbindu-se despre legile eredităţii, ei se tem că acest copil va semăna fizic şi moral cu părinţii săi, cu bunicii săi, cu un unchi sau o mătuşă. Dar nu se gândesc că pot să facă ceva pentru a favoriza sau împiedica această asemănare, nici, într-o manieră generală, să aleagă ce va fi acest copil. Ei bine, aici ei se înşeală, fiindcă părinţii pot influenţa copilul care va veni să se încarneze în familia lor.
Dar părinţii trebuie să se pregătească încă înaintea momentului concepţiei pentru a putea atrage un spirit sublim, deoarece o entitate superioară nu poate accepta să se încarneze decât în fiinţe care au atins deja un anumit grad de puritate şi stăpânire de sine. Ceea ce este important pentru o astfel de entitate nu este faptul că ajunge într-o familie bogată sau renumită; ea preferă câteodată familii modeste unde nu riscă să fie tentată de anumite înlesniri, dar are nevoie să primească, de la părinţii la care va veni să se încarneze, o ereditate ce nu va împiedica lucrarea spirituală pentru care s-a decis să vină pe pământ. Foarte puţini bărbaţi şi femei posedă calităţile necesare încarnării marilor spirite, şi de aceea pământul este populat de atâţia oameni obişnuiţi, de bolnavi şi criminali, în loc să fie populat de divinităţi....

Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să ofere germenele mamei, iar mama să poarte acest germene la maturitate. Putem spune deci că tatăl este creatorul, iar mama formatoarea. Acest germene pe care îl dă tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesenţe. Tot ceea ce el a trăit, ceea ce trăieşte, este exprimat acolo, în germene. Deci, după modul său de a trăi, tatăl oferă un germene de calitate mai bună sau mai slabă.

Eu v-am explicat deseori cum întregul nostru mod de viaţă se înscrie, se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă are o memorie. Nu ajută la nimic să joci teatru în faţa altora, arătându-te drăguţ, cinstit, milos: ceea ce gândim, ceea ce simţim în forul nostru interior se înregistrează şi se transmite ca moştenire din generaţie în generaţie. Iar dacă sunt boli, vicii care se înregistrează, o dată ce au fost transmise, veţi merge să căutaţi profesori, şcoli şi medici ca să vindecaţi copilul! Dar este prea târziu, nu mai este nimic de făcut. Totul se transmite şi dacă nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la cel de-al doilea sau la al treilea. Trebuie să înţelegem că natura este statornică şi autentică.

Constituie o greşeală faptul de a crede că ceea ce bărbatul oferă femeii în momentul concepţiei este mereu acelaşi lucru. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi purifica, el va da mamei germenele unei fiinţe obişnuite sau chiar al unui criminal.Să nu vă miraţi: germenele pe care bărbatul îl oferă femeii în momentul concepţiei este diferit în funcţie de gradul său de evoluţie.

În timpul celor 9 luni de sarcină, mama nu lucrează numai asupra formării corpului fizic al copilului: ea lucrează fără să ştie asupra germenelui pe care bărbatul i l-a dat creând condiţii favorabile sau nefavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conţinute în acest germene. Dar cum lucrează ea? Ea îşi supraveghează gândurile, sentimentele, viaţa pe care o duce. Este ceea ce eu am numit galvanoplastie. Cea mai mare parte a mamelor nu se tem de influenţa stărilor lor interioare asupra copilului pe care îl poartă; ele vor începe să se ocupe de el după ce se va naşte, să îi dea educatori, profesori...  

Nu, odată ce copilul s-a născut, el este deja determinat. Niciun pedagog, niciun profesor nu mai poate transforma un copil atunci când elementele pe care le-a primit în trupul mamei sale sunt de calitate inferioară. Copilul însuşi nu deţine nimic, el primeşte toate elementele materiale de la mamă.

Înţelegeţi acum cât este de important ca o femeie să aibă în minte gânduri luminoase. Datorită acestor gânduri, germenele care creşte în ea va absorbi zilnic aceste materii pure şi preţioase, şi astfel ea va da viaţă unui artist remarcabil, unui savant sclipitor, unui sfânt, unui mesager al Domnului. Mama poate săvârşi miracole mari deoarece ea posedă cheia forţelor vieţii.


 Copiii trebuie să crească fericiţi şi să fie educaţi să fie buni şi prietenoşi cu semenii lor.
Bărbaţii şi femeile nu trebuie să uite niciodată că ei, copiii pe care îi vor avea într-o bună zi, vor reflecta într-un fel sau altul propriul lor mod de a gândi şi de a trăi. Pentru că tot ceea ce se petrece în mintea sau inima unui om se împlineşte mai devreme sau mai târziu; fiecare dintre gândurile, dintre dorinţele sale, în momentul apariţiei în el, este viu, iar copilul care vine pe lume exista deja în mintea sau inima tatălui sau mamei.
Dacă, atunci când creşte, copilul vostru devine un înger sau vă ajută, înseamnă că aţi păstrat în voi o idee minunată de-a lungul anilor, o idee care s-a încarnat acum, în copilul vostru şi care, prin intermediul lui, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil vă va cauza numai griji, să ştiţi că el este încarnarea unei idei criminale pe care aţi întreţinut-o.
Un copil care se naşte nu se naşte din nimic. Iar dacă mă veţi întreba din ce motiv s-a născut copilul vostru, am să vă răspund:" Ca să ştiţi ceea ce aveţi în mintea voastră". În acest fel bărbaţii şi femeile învaţă să se cunoască prin intermediul propriilor copii.

Nimeni nu se preocupă de condiţiile în care femeile îşi aduc pe lume copiii, şi apoi evident, când ne găsim în faţa unei asemenea mulţimi de dezechilibraţi, de bolnavi, de criminali, construim case specializate, spitale, închisori, case de rugăciuni, mărim numărul educatorilor, al doctorilor, al poliţiştilor şi al securiştilor. Dar toate acestea nu servesc la nimic. Dacă vom continua să cheltuim miliarde pentru a ameliora, să spunem aşa, psihologia şi pedagogia, nu vom ajunge niciodată să schimbăm această chintesenţă pe care mama a dat-o la început. Numai metoda pe care v-am propus-o poate schimba ceva, ea fiind singura eficientă. 

Niciun educator şi niciun doctor nu poate schimba natura profundă a unui copil, ei pot doar să o mai şlefuiască puţin la suprafaţă, să facă o educaţie de suprafaţă, să-i civilizeze în sensul de a le arăta cum să se îmbrace, să se spele, să mănânce şi să se comporte cu semenii, însă odată întorşi în tribul lor, aceşti copii vor redeveni exact ce au fost înainte. Dacă un om este criminal sau un sfânt aşa rămâne, nimeni nu îl poate schimba. Este posibil ca pentru scurt timp şi în mod superficial să poată fi influenţat, dar în profunzime el va rămâne întotdeauna ceea ce este.


DUMNEZEU NE DĂ, DAR NU NE BAGĂ ÎN TRAISTĂ CU DE-A SILA.

Natura a dat femeilor puteri pe care nu le folosesc sau le folosesc în mod greşit. Ele trebuie să conştientizeze aceste puteri, să ştie că de ele depinde viitorul speciei umane. Dacă femeile vor înţelege asta, ele vor forma o putere deosebită în lume şi nimic nu le va mai rezista să o transforme în bine, într-o lume luminoasă, o lume divină pe care o vom putea numi "Împărăţia Domnului". "Împărăţia Domnului" pe care o tot aşteptăm nu poate veni de-a gata, trebuie să o construim şi să o modelăm noi înşine şi pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat toate instrumentele, energia şi cunoştinţele necesare. 

Gândiţi-vă că tot aşa, când faceţi o prăjitură, dacă nu aţi pus ce trebuie în ea, ingrediente de calitate, nu aţi avut ambientul adecvat şi nu aţi reuşit să o coaceţi frumos, să crească bine, dacă aţi deschis uşa cuptorului mai devreme, dacă nu aţi avut grijă să daţi flacăra cât trebuie, dacă nici cuptorul nu e bun, atunci ea cade, se fleoşcăie, se arde, sau poate devine tare ca piatra sau sfărâmicioasă şi degeaba încercaţi să mai dregeţi ceva după ce totul e gata şi aţi scos-o din tavă. Orice şlefuire îi veţi face, orice îmbunătăţire, ea nu va mai fi de calitate şi câteodată va fi numai bună de aruncat. Tot aşa aveţi de făcut şi lucrarea lui Dumnezeu, care vă va trimite toate elementele eterice necesare ca să vă ajute să faceţi bine această lucrare de creare a unui viitor om, în care va coborî spiritul pe care-l veţi chema şi care va fi la acelaşi nivel de vibraţie cu al vostru.

Iată de ce lansăm o chemare femeilor din lumea întreagă:
"Treziţi-vă! Dragi surori, fiţi conştiente de această sarcină măreaţă pe care v-a încredinţat-o Dumnezeu. Sunteţi deţinătoarele secretelor prin care puteţi regenera omenirea. Nu vă jucaţi cu aceste secrete. Luaţi aminte la misiunea voastră!" 

Desigur, bărbaţii au obligaţia de a le asigura cele mai bune condiţii femeilor, de aceea Dumnezeu i-a înzestrat cu raţiune şi cu mai multă forţă şi braţe puternice apte de muncă.

Bărbaţii actuali se pot comporta ca nişte copii egoişti, dar să nu uităm că ei nu au beneficiat de galvanoplastie, sau poate doar foarte puţini dintre ei, dar lucrăm acum şi la bărbaţii care se vor naşte şi care vor schimba lumea, ducând-o pe culmi nebănuite.  

 Aşa să fie !


S E R E N A





Îţi mulţumesc că ai citit totul până la capăt. Posibil viitorul tău bebeluş.

Pe acest blog mai puteţi citi şi:
DE CE SE ÎMBOLNĂVESC COPIII

CUM SA TRAIM IUBIREA LA CELE MAI INALTE VIBRATII

Max's concept.

© Copyright 2016 MAX'S CONCEPT



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu