Selectati limba dorita

ALIMENTUL ESTE MEDICAMENT



Viaţa biologică evoluează pe această planetă de mai bine de trei miliarde de ani. Se spune că primele primate au cutreierat pământul acum 65.000.000 de ani iar mâncarea lor a constat la început în insecte. Abia acum aproximativ 50.000.000 de ani predecesoarele noastre primate au început să mănânce fructe şi legume. Se consideră că apariţia primilor oameni, Homo habilis (omul îndemânatic), datează de acum 2.300.000 de ani. Aceşti culegători şi vânători au subzistat cu o alimentaţie alcătuită din fructe şi legume în proporţie de 60-70% şi numai 30-40% carne. Timp de mai bine de două milioane de ani şi 20 de civilizaţii, primii noştri strămoşi au fost obligaţi să devină nişte maeştri ai adaptării pentru a supravieţui.
Pe parcursul evoluţiei, strămoşii noştri nu au avut de ales şi au trebuit să creeze sisteme de vindecare pe baza alimentelor şi resurselor naturale pe care le găseau. Condiţionaţi de anotimpuri, climat, vreme şi produse locale, ei au reuşit să prospere, să se dezvolte şi să se vindece cu măiestrie. Primii zori ai civilizaţiei moderne, acum 4000-5000 de ani, au cunoscut cel mai străvechi sistem de medicină organizată documentat vreodată. Sistemul medicinei antice chineze, ayurvedice, babilonian, egiptean, grecesc, al băştinaşilor americani, cel persan şi cel roman, toate sisteme naturale, foloseau drept leac în primul rând alimentele şi plantele. Mâncarea a fost primul medicament. Acum 4000 de ani, egiptenii foloseau sparanghelul ca diuretic. Mayaşii foloseau fructele de papaya pentru o digestie mai bună. Triburile antice din America de Nord foloseau seminţele de dovleac pentru a elimina viermii intestinali. Grecii şi romanii foloseau seminţele de morcov pentru stimularea menstruaţiei şi eliminarea retenţiei de apă. Egiptenii, romanii, grecii, hinduşii, şi mesopotanienii foloseau peste 500 de medicamente vegetale, agenţi puternici din alimente şi plante pe post de medicamente. Plinius cel Bătrân, un naturalist roman şi autor al unei masive enciclopedii a lumii naturale, spune că varza vindecă 87 de boli, iar ceapa 28. Romanii credeau că lintea echilibrează starea de spirit. Ei mai foloseau şi struguri în preparatele lor medicinale, pentru clismă, dar şi pentru probleme cutanate şi respiratorii. Istoria e plină de poveşti despre leacuri din alimente care au schimbat soarta omenirii. 
Scorbutul, cândva o afecţiune temută a pielii şi gingiilor provocată de carenţa de vitamina C, a fost vindecat cu alimente obişnuite. În 1753, chirurgul scoţian James Lindt din Marina Regală Britanică a fost primul care a documentat proprietăţile vindecătoare de scorbut ale citricelor precum lămâile şi specia de lămâi cunoscută ca lime.
Rahitismul, o afecţiune marcată de înmuierea oaselor, este rezultatul carenţei de vitamina D. Se spune că vechii chinezi au vindecat această boală acum sute de ani prin folosirea uleiului de peşte.
Anemia pernicioasă - o boală progresivă, degenerativă a sistemului nervos care poate să ducă la simptome neurologice grave ca acelea asociate cu scleroza multiplă şi Parkinson - este provocată de o carenţă de vitamina B12. A fost considerată fatală până în 1926, când cercetătorul George H. Whipple, câştigător al Premiului Nobel, a descoperit că nu mai e deloc fatală dacă e tratată cu o alimentaţie bazată pe ficat crud.
Acum aproape 70 de ani, Weston A. Price, medic stomatolog şi cercetător din Cleveland, s-a apucat să studieze alimentaţia naturală a civilizaţiilor de la capătul lumii. El era convins că bolile degenerative precum cariile agresive, artrita, osteoporoza, diabetul şi oboseala cronică sunt rezultatul direct al alimentelor denaturate şi procesate industrial (alimente procesate cu zaharuri, făină albă, uleiuri şi grăsimi râncede şi modificate chimic). Deranjat mai ales de frecventele infecţii, alergii, astm şi de problemele comportamentale ale multora dintre copiii pe care-i trata, dr. Price s-a simţit inspirat să realizeze ceva care să facă diferenţa. A călătorit în multe zone izolate de pe glob pentru a studia sănătatea, dezvoltarea fizică şi alimentaţia acelor locuitori care nu mai avuseseră contact cu civilizaţia modernă. Cercetările sale l-au purtat în sate elveţiene izolate, pe insule scoţiene îndepărtate, în Parcul Naţional Everglades din Florida, în cele mai nordice sate de pescari eschimoşi, în comunităţile băştinaşe din Australia, Noua Zeelandă, Peru, Africa şi în Amazon. În fiecare regiune în care a călătorit, a găsit sate şi triburi unde locuitorii nativi aveau ceea ce dr. Price a numit perfecţiune fizică naturală. În plus, erau aproape complet lipsiţi de boli.
Interesant de remarcat este contrastul puternic la nivelul sănătăţii, structurii şi dezvoltării acestor populaţii, după ce misionarii le-au schimbat alimentaţia nativă cu una modernă. Dr. Price a descoperit că nu a fost nevoie decât de o generaţie care să consume alimente procesate şi denaturate pentru degradarea serioasă a stării lor generale de sănătate.
Alimentaţia naturală a tuturor acestor populaţii era variată, însă alimentele pe care dr. Price le-a adunat ca fiind cele mai bune pentru o stare optimă de sănătate au fost: peştele, organele, cerealele integrale, legumele, fructele, laptele prins (iaurt) şi tuberculii. Cercetarea lui Price demonstrează clar că mâncarea a fost medicamentul nostru de la începutul timpurilor.



ÎNAPOI ÎN VIITOR

Asemenea strămoşilor, circa 75% din populaţia lumii continuă să se bazeze pe alimente ca medicament. Peste 25% din medicamentele prescrise în prezent pe reţetă derivă din alimente, plante, arbuşti şi ierburi comune.
Studiile au confirmat că alimentele acţionează ca anticoagulante, antidepresive, antiulceroase, antitrombotice, analgezice, tranchilizante, sedative, reduc colesterolul, luptă împotriva cancerului, sunt agenţi naturali de chimioterapie, au efect preventiv, reglează hormonii, fertilitatea, sunt laxative, antidiareice, antihipertensive, stimulează imunitatea, modifică răspunsul biologic, sunt diuretice, decongestive, antibiotice, antivirale, luptă împotriva greţurilor, a tusei, au efect de dilatare a vaselor de sânge şi a bronhiilor.

În recenta şi inovatoarea cercetare: "alimentul ca medicament", sunt incluse studii care confirmă că uleiul de peşte, usturoiul, nucile, seminţele de in, uleiul de măsline, vinul roşu, tărâţele de ovăz, ceapa, avocado, strugurii, legumele cu frunze verzi şi ardeii iuţi ajută la ameliorarea afecţiunilor cardiace prin declanşarea hormonilor antiinflamatori.
Usturoiul, ceapa, strugurii, soia, nucile, seminţele de in, seminţele de dovleac şi peştele gras s-au dovedit a preveni cheagurile de sânge, iar citricele, fructele de pădure, roşiile, varza, morcovii, ceapa verde, broccoli, ţelina, ardeii graşi verzi, salata, fasolea, ceaiul, uleiul de peşte şi cerealele integrale ajută la prevenirea cancerului. Bananele, fasolea, varza, lemnul-dulce şi ardeii iuţi ajută la vindecarea ulcerelor, iar ţelina, usturoiul şi fructele bogate în potasiu ca smochinele, curmalele, stafidele, bananele şi avocado ajută la scăderea tensiunii arteriale. 
Să ne uităm mai îndeaproape la proprietăţile medicinale ale alimentelor din perspectiva ştiinţifică actuală.



PROPRIETĂŢILE MEDICINALE ALE ALIMENTELOR 
(SUBSTANŢE FITO-CHIMICE)

Substanţele fito-chimice sunt substanţe nutritive ce se găsesc îm alimentele pe bază de plante. Ele există încă de la începuturile vieţii vegetale pe pământ, iar strămoşii noştri au fost primii care le-au observat multiplele proprietăţi şi potenţialul vindecător.
Astăzi, după zeci de ani de cercetare, au fost identificate peste 4000 de substanţe fito-chimice, iar circa 100 au fost studiate intensiv pentru proprietăţile lor medicinale.
Unele substanţe fito-chimice ce se găsesc uzual în fructe, legume, cereale integrale şi plante medicinale sunt extrem de bogate în proprietăţi medicinale care pot ajuta efectiv la prevenirea - şi chiar vindecarea - bolilor.

Cercetătorii au identificat trei modalităţi esenţiale prin care substanţele fito-chimice ajută la stimularea imunităţii omului. Antioxidanţii lor puternici ajută la neutralizarea radicalilor liberi - cauză a bolilor. De asemenea, ajută la eliminarea reziduurilor toxice prin acţiunile lor asupra enzimelor de faza 1 şi de faza 2 şi prin reglarea hormonilor responsabili cu apariţia bolilor. 
Printre cele mai importante categorii de substanţe fito-chimice se numără:

  1. Carotenoidele - se găsesc în morcovi, roşii, broccoli, ardei graşi şi pepene galben. Ajută la prevenirea cancerului de stomac, prostată, plămâni şi colon, precum şi la diminuarea riscului de afecţiuni cardiace. În plus, reduc incidenţa de cataractă şi degenerescenţă maculară cauzată de vârstă.
  2. Sulfurile alilice - se găsesc în usturoi, ceapă, ceapă verde şi praz. Ele fac să crească nivelul de colesterol bun, să scadă grăsimile rele şi stimulează enzimele imunitare care luptă împotriva apariţiei tumorilor.
  3. Compuşii fenolici - se găsesc în majoritatea legumelor, în cereale integrale, în ceaiul verde şi negru şi în fructe. Acestea mobilizează enzimele care inhibă cancerul de vezică urinară, de colon, de piele, hepatic, pancreatic, gastric, mamar şi limfatic.
  4. Izoflavonoidele - se găsesc în fasole şi în legume (soia). Ele fac să scadă nivelul de estrogen toxic şi luptă împotriva unor forme de cancer, reducând şi riscul de bufeuri şi osteoporoză.
  5. Saponinele - se găsesc în sparanghel, spanac, roşii, soia şi fasole. Previn afecţiunile cardiace şi anumite forme de cancer şi elimină din organism colesterolul periculos.
  6. Flavonoidele - se găsesc în citrice, struguri, fructe de pădure, legume cu frunze verzi şi ceapă. Ajută la inhibarea cancerului mamar, pulmonar şi gastric. Mai ajută şi la ameliorarea aterosclerozei, luptând împotriva hormonilor toxici, fortificând colagenul.
  7. Monoterpenele - se găsesc în cireşe, vişine şi citrice. Ele secretă enzime care blochează compuşii care cauzează cancer mamar, pancreatic, pulmonar, gastric şi de piele. De asemenea, reduc formarea plăcilor arteriale.
Simpla menţionare nu poate cuprinde adevărata dimensiune a acţiunii substanţelor fito-chimice. Studiile sunt în desfăşurare, pe măsură ce cercetarea ştiinţifică este tot mai înclinată către alimente ca noua sursă de medicamente. În acest moment, cercetătorii abia dacă au descoperit vârful aisbergului cu privire la forţa potenţială de vindecare a alimentelor. Ceea ce strămoşii noştri au aflat empiric, noi aflăm ştiinţific. Metode diferite conduc la aceeaşi descoperire - alimentul este medicament.


ELIMINAREA ALIMENTELOR TOXICE

Primul pas şi de bază în vindecarea holistică este eliminarea alimentelor toxice din dietă. 72% din toate afecţiunile inflamatorii sunt rezultatul unei proaste alimentaţii. Afecţiunile inflamatorii, cum sunt şi unele forme de cancer, afecţiunile cardiace, lupusul şi artrita reumatoidă, apar din cauza unui nivel ridicat de hormoni COX-2, rezultat al unui nivel ridicat de acid aranhidonic, provenit din consumul în exces de carne roşie, lactate, gălbenuş de ou, arahide şi zahăr. În loc să lase puterea în mâinile pacientului, învăţându-i să mănânce mai puţine alimente inflamatorii, actualul sistem de sănătate optează pentru prescrierea de steroizi. Steroizii au adesea efecte secundare grave, mai ales atunci când sunt administraţi pe termen lung, şi transmit organismului pacientului mesajul de a stopa chimia internă antiinflamatoare.
Nu uita că abordarea holistică este rezultatul a mai bine de 30 de ani şi 60.000 de consultaţii, dovedindu-şi eficienţa de nenumărate ori.
Dacă planul de eliminare a alimentelor toxice şi vindecare holistică ţi se pare prea drastic şi crezi că te privează de plăcerile vieţii, fă un efort şi urmează-l 21 de zile şi evaluează-te înainte şi după, asta ca să te lămureşti dacă a meritat efortul sau nu. Cea mai recomandată strategie este să urmezi planul strict în cursul săptămânii (cele 85 de procente) şi să te abaţi cu două mese (din motive serioase doar) în weekend (cele 15 procente). Cei mai mulţi remarcă un contrast evident între cât de bine se simt marţea şi vinerea şi cât de slăbiţi se simt duminică seara. Din nou, mintea şi trupul tău vor ştii ce au de făcut. 
Când vine vorba de eliminarea alimentelor toxice, prima regulă generală este de a şti exact ce vrei de la mâncare şi atunci vei şti exact ce trebuie să primeşti. Trebuie să alegi conştient ce fel de alimentaţie vrei să obţii - una neutră, una terapeutică sau una toxică. 
Există trei categorii de alimente toxice: produsele junk food, produsele fermentate şi produsele inflamatorii.

Primul pas de eliminare a alimentelor toxice este renunţarea la produsele junk food.

Lista cu produse junk food de eliminat: 
  • dulciuri procesate industrial
  • prăjeli
  • orez alb
  • băuturi răcoritoare
  • pizza
  • hot dog
  • mezeluri
  • prăjituri
  • patiserie
  • biscuiţi
  • îngheţată
  • fast-food
  • sucuri neacidulate
  • supe la plic
  • condimente
  • sosuri
  • smântână
  • alcool.
Apoi se pune problema aditivilor alimentari. Dacă nu poţi pronunţa ingredientele chimice din mâncarea ta, atunci nu risca! 
Al doilea tip de alimente toxice de eliminat din planul holistic sunt alimentele fermentate. Mulţi oameni se grăbesc să afirme că fermentaţia are valoare medicinală. De exemplu, se pot menţiona numeroase studii despre stimularea imunităţii prin ciuperci medicinale precum kombucha. Alţii pot puncta faptul că s-a doveedit că soia fermentată neutralizează acidul fitic, cu efect negativ asupra absorbţiei de substanţe nutritive. Alţii se vor grăbi să susţină că varza murată are beneficii probiotice, care vin în sprijinul florei intestinale.
În fapt există neconcordanţe în ceea ce priveşte fermentarea şi nu toate organismele umane posedă chimia potrivită pentru a reuşi să asimileze fără probleme produsele fermentate. Totul se reduce la o chestiune de risc şi răsplată. Răsplata are un potenţial foarte mare dar la fel sunt şi riscurile. În cazul celor care nu pot să proceseze eficient produsele fermentate, organismul poate să secrete toxine ca acidul lactic, acidul carbonic şi amoniacul. Cu fermentaţia pur şi simplu nu există cale de mijloc. Aşa că e bine să fermenteze cum trebuie.
Dr. Otto Warburg, de două ori câştigător al Premiului Nobel, a spus: " Cauza primară de cancer este înlocuirea în celulele normale ale organismului a oxigenului respirat cu zahărul fermentat".

Lista cu produse fermentate de eliminat:
  • pâinea dospită
  • ciuperci
  • trufe
  • oţet
  • arahide
  • seminţe
  • pepene
  • bere
  • vin
  • şampanie
  • soia fermentată (miso, tempeh, tamari)
  • brânzeturi maturate (cu mucegai albastru, caşcaval, parmezan).
A treia şi ultima categorie de alimente toxice de eliminat este cea a produselor inflamatorii. Specialiştii consideră în prezent că 72% din afecţiuni sunt rezultatul programării inflamatorii. Grăsimea care declanşează inflamaţia este acidul aranhidonic. De unde luăm acest acid aranhidonic? Din produsele alimentare grase. Prin urmare, produsele alimentare declanşează inflamaţia răspunzătoare pentru 72% dintre boli. În organism, procesul inflamator este global, afectând practic fiecare sistem anatomic. Un nivel ridicat de acid aranhidonic poate să ducă la afecţiuni cardiace (cheaguri de sânge), cancer, lupus, artrită reumatoidă, migrene şi numeroase alte maladii. Eliminarea alimentelor inflamatorii reprezintă un factor semnificativ în cei 30 de ani de succese ale sistemului holistic de însănătoşire.

Lista cu produsele inflamatorii de eliminat:
  • alergeni alimentari
  • carne roşie
  • produse lactate
  • gălbenuş de ou
  • arahide (în special alune)
  • somn
  • carne de raţă
  • prăjeli
  • peşte Hamachi
  • majoritatea uleiurilor vegetale (cu excepţia uleiului de măsline şi a uleiului de seminţe de in)
  • alge marine
  • peşte Tilapia
  • zaharuri şi făinoase procesate industrial.
După ce aţi terminat cura completă, aveţi grijă cum mâncaţi. Veţi relua introducerea unor alimente uşoare, treptat şi în cantităţi mici. Dar asta după obţinerea stării de vindecare.


ALERGIILE ŞI INTOLERANŢELE ALIMENTARE

Trebuie să amintim touşi şi de alergiile şi intoleranţele alimentare, de care suferă aproximativ 90 de milioane de americani. Dintre simptome fac parte: prurit, urticarie, greţuri, diaree, mâncărimi cutanate, probleme de respiraţie, dureri în piept, umflarea căilor bronhiale şi anafilaxie.

Alergiile alimentare sunt o reacţie imunitară. Acestea apar când inteligenţa autoimună a organismului activează un răspuns defensiv la un aliment, prin secretarea de anticorpi la acel aliment, ca şi cum acesta ar fi un agent patogen invadator. Reacţiile alergice la alimente sunt variate şi pot să includă dureri de stomac, urticarie, dureri de cap, astm, congestie bronhică, dureri musculare şi articulare, greţuri - şi chiar un comportament emoţional şi mental iraţional sau nevrotic. Cei mai comuni alergeni sunt: lactatele, grâul, porumbul, crustaceele, citricele, legumele (printre care mazărea, fasolea, soia, şi arahidele - cu efect inflamator), ouăle şi legumele sau fructele din familia solanaceelor ca roşiile, vinetele, ardeii graşi şi varza.
Pentru a confirma clinic o alergie alimentară, diagnosticul necesită fie un test cutanat radio-alergo-sorbent (RAST), pielea fiind zgâriată şi expusă la extracte alimentare pentru a observa o reacţie a anticorpilor, fie analiza de sânge a imunoglobulinelor, plachetele sangvine fiind expuse la extracte alimentare şi urmând să aibă o reacţie de agregare pozitivă sau negativă.
Când ajungi să înţelegi motivul şi mecanismul alergiilor şi intoleranţelor alimentare, nu e greu să-ţi dai seama de ce sunt atât de răspândite. Dacă, în cazul a 25 din ultimele 30 de generaţii, fondul genetic comun al unei familii nu a fost expus la produse lactate, de aceea lipsindu-i enzimele specializate capabile să digere laptele, atunci probabilitatea unei alergii la lactate este foarte mare.

Hal Huggins, doctor în stomatologie, a notat despre "un concept alimentar ancestral, bazat pe ipoteza că, dacă o specie trăieşte şi se hrăneşte într-un areal timp de 1000 de ani sau mai mult, ea se adaptează la mâncarea din acel areal. Dacă o specie se mută într-un nou habitat, ea vine în contact cu o hrană nouă ce necesită alte bacterii intestinale pentru a fi digerată şi trebuie făcute modificări. S-ar putea ca specia să aibă nevoie de alţi 1000 de ani pentru a se adapta noii alimentaţii".
Digestia este foarte specializată, ceea ce face să crească substanţial probabilitatea intoleranţelor alimentare oriunde mâncarea fie există din abundenţă, fie în cantităţi supradimensionate, fie are o mare varietate.
Câtă vreme sunt ingeraţi alergeni, sistemul imunitar trebuie să continue să reacţioneze la ei. Preocuparea constantă cu toxinele provenite din mâncare forţează sistemul imunitar să fie deturnat de la celelalte funcţii importante ale sale, precum protecţia împotriva bacteriilor şi virusurilor invazive, secreţia de anticorpi şi refacerea ADN-ului.

Toxicitatea acumulată în urma alergenilor alimentari duce şi la apariţia unor concentraţii degenerative de proteine în putrefacţie şi de făinoase fermentate în colon, acestea influenţând sinteza microflorei noastre (bacteriene) protectoare. Bacteriile predominante din colon, Escherichia coli, sunt folosite pentru a elibera gaz metan, dioxid de carbon, hidrogen, acid lactic şi acid acetic, precum şi gaze toxice ca indol şi fenol. Aceste bacterii E. coli protectoare sunt responsabile şi pentru sinteza micorbiană a vitaminelor şi mineralelor necesare funcţionării zilnice a organismului nostru. Cred că aceste acumulări toxice din colon, rezultate în urma intoleranţelor alimentare, sunt o cauză majoră a problemelor imunitare ale americanilor.

S-a descoperit că doar analizele de sângele şi testele cutanate nu sunt suficient de solide pentru a determina intoleranţele şi alergiile alimentare. De asemenea, s-a observat că nu există două persoane care să reacţioneze la fel la unul şi acelaşi alergen. De exemplu o persoană expusă la alergen lactat poate să aibă dureri de cap, iar o altă persoană să aibă congestie bronhială. Mai mult de atât, o persoană poate să mănânce un aliment într-o zi şi să nu aibă nicio reacţie, iar peste două-trei zile să aibă o puternică reacţie alergică la acel produs. Poate avea simptome alergice nespecifice, cum ar fi minte înceţoşată sau schimbarea stării de spirit.

De unele lucruri ne putem da seama şi prin studierea feţei.
Aveţi mai jos câteva exemple.

Faţa de vin - este specifică persoanelor care beau des sau cam mult vin şi sunt alergice la sulfaţi. Vinul este bogat în aceste substanţe, în special vinul roșu, și face ca unii oameni să aibă obrajii roz / roşii pentru câteva ore. Dar, în acelaşi timp, poate avea ca efect inflamaţia, pielea uscată şi chiar schimbări ale dispoziţiei..




Faţa de gluten. Glutenul declanşează inflamaţie în organism, care are un efect negativ asupra ficatului. Atunci când ficatul nu poate procesa glutenul din organism, acesta se acumulează și provoacă o față și un corp pufoase.




Faţa de zahăr. Aceste semne apar atunci când persoana a mâncat prea mult zahăr pe o cale sau alta. Acest abuz va face ravagii şi faţa va exploda de coşuri.



Faţa de lactate. Aceste simptome apar atunci când persoana mănâncă lactate şi corpul are o problemă în a metaboliza lactoza. Punctele de pe faţă apar ca nişte capete sau cristale care lucesc (comedoane).





Faţă care arată abuzul cartofi prăjiţi. Arată similar cu cea din cazul lactatelor, cu marea diferenţă că lactatele oferă proteine şi calciu, pe când cartofii prăjiţi nu.


Faţa reflectă starea sănătăţii organelor noastre interne.




Dar având în vedere că nucleul cel mai intim din care emană întreaga noastră fiinţă este alcătuit din energie, putem afirma că secretul unei testări mai precise în vederea diagnozei constă în potenţialul extrasenzorial al inconştientului nostru şi în câmpul de energie în continuă schimbare pe care îl generează. 

Concluzia e una singură: mănâncă şi simte !

S E R E N A


Sursa: Dr. Mark Mincolla - Ghidul sănătăţii depline
       Internet

Max's concept.









© Copyright 2015 MAX'S CONCEPT


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu