Selectati limba dorita

CE CONTIN LACTATELE SI DE CE NU AR TREBUI SA NE LIPSIM DE ELE


Atunci când vorbim despre evoluţia umană ne gândim, de multe ori, la miile de ani de care am avut nevoie pentru a evolua la starea prezentă a omului modern.
Noi studii sugerează însă că oamenii continuă să evolueze. "Este o neînţelegere comună că evoluţia a avut loc cu mult itmp în urmă şi că pentru a ne înţelege pe noi înşine ar trebui să ne uităm la trecut, la vremurile vânătorilor şi la cele ale culegătorilor", explică Dr. Virpi Lummaa de la Universitatea din Sheffield.
Nu doar că evoluăm în continuare, dar această evoluţie este mult mai rapidă decât în trecut. În ultimii 10.000 de ani, ritmul evoluţiei umane s-a mărit de până la 100 de ori, creând mai multe mutaţii în genele noastre, şi mai multe selecţii naturale ale acestor mutaţii.
Unul dintre lucrurile care ne indică faptul că specia umană continuă să evolueze este că acum putem bea şi digera laptele şi produsele lactate graţie unei enzime pe care am dobândit-o, numită lactază.
Şi bem în continuare lapte !
Genele care permit corpului uman să aibă abilitatea de a digera lactoza se dezactivau iniţial, odată ce mama nu le mai oferea lapte copiilor. Am început să domesticim însă vaci, oi şi capre, iar abilitatea de a bea laptele lor s-a transformat într-un avantaj din punct de vedere nutriţional. Oamenii care aveau mutaţia genetică ce le permitea să digere lactoza au fost mai capabili să îşi propage propriile gene.
Un studiu publicat în 2006 sugerează că toleranţa la lactoză se dezvolta în continuare cu 3.000 de ani în urmă în estul Africii. Mutaţia genetică care ne permite digerarea laptelui este acum exitentă la mai bine de 95% dintre descendenţii nord-europeni.
De altfel, niciun produs alimentar care nu e consumat în exces şi cu o frecvenţă zilnică, nu ne produce vreun rău. Deci laptele, ca şi produsele derivate ne aduce un plus de sănătate, cu condiţia să nu fie consumat zilnic şi în cantitate mare dacă eşti la vârsta adultă. 

Să le luăm pe rând pe cele mai importante dintre ele.


IAURTUL

Iaurtul este un produs acid, fermentat,obţinut din lapte. În Franţa i-a fost prezentat pentru prima dată regelui Francisc I, despre care se spune că ar fi fost vindecat de probleme intestinale graţie unui bol cu iaurt oferit de sultanul Soliman Magnificul.
Iaurtul este fabricat pornind de la lapte integral sau semidegresat, omogenizat (deci cu smântână amestecată în conţinutul său) şi încălzit la 90 grd. C timp de câteva minute, pentru a distruge germenii patogeni. Pentru un plus de consistenţă, se poate adăuga lapte praf. Laptele este adus apoi la 45 grd. C (temperatura optimă pentru fermentare), după care i se adaugă două tipuri de bacterii: Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus bulgaricus, care se reproduc accelerat transformând zaharurile din lapte în acid lactic, ducând astfel la coagularea lui şi la schimbarea gustului. Ulterior, iaurtul este tratat pentru a i se conferi nivelul de consistenţă dorit. Se consideră că bacteriile lactice din iaurt au un efect favorabil în cazul maladiilor inflamatorii şi ulcerative ale intestinului, acesta fiind principiul de funcţionare al  probioticelor.

AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE
Binefacerile bacteriilor - Bacteriile prezente în iaurt digeră zahărul din lapte (lactoza) şi ameliorează inflamaţiile intestinale (în caz de diaree, de exemplu, sau la administrarea antibioticelor).

Probioticele - Iaurtul, kefirul, laptele bătut şi alte produse lactate fermentate sunt considerate pro- şi prebiotice. Probioticele sunt produse fermentate care conţin microorganisme "utile", în această categorie intrând, pe lângă produsele lactate, şi alte alimente, precum varza murată.

Principalele sale elemente nutritive - Aportul nutritiv este similar cu cel al laptelui, în principal în ceea ce priveşte mineralele: calciul, fosforul, cuprul şi zincul. Conţine vitaminele: B2, B5, B12 (cea care lipseşte în mare parte veganilor).

BENEFICII NUTRIŢIONALE
100 g de iaurt obţinut din lapte integral acoperă 10% din necesarul zilnic de proteine. Datorită procedeului de fermentaţie, iaurtul are un conţinut redus de lactoză, aceasta fiind uneori greu digerabilă. În plus, aportul energetic este relativ scăzut.

ÎN UTILIZARE

Cum să alegem iaurtul?
Iaurtul trebuie ales şi consumat cât mai proaspăt, deoarece cu timpul îşi pierde din preţioasele bacterii lactice. Este de preferat să cumpăraţi sortimente natur, fără adaos de zahăr, şi să-i adăugaţi acasă aromele dorite. Există iaurturi delicioase produse local şi în plus este foarte uşor de preparat acasă, chiar dacă nu aveţi o iaurtieră - fără conservanţi, agenţi de îngroşare, emulgatori, arome artificiale, gelatină, coloranţi. Dacă iaurtul a fost obţinut din lapte UHT sau sterilizat (verificaţi acest lucru pe ambalaj), nu mai conţine bacteriile benefice, fiindcă a fost încălzit după fermentare.

Cum să consumăm iaurtul?
Putem adăuga în iaurt sirop de agave, zahăr din trestie de zahăr, fructe oleaginoase, banană, etc. De asemenea, îl putem utiliza la prepararea de vinegrete, prăjituri, sosuri - de pildă înmuind în el bucăţele de legume crude, ca aperitiv.

Cum să păstrăm iaurtul?
Păstraţi-l în frigider până la data limită indicată de producător pe ambalaj. Iaurtul preparat în casă trebuie consumat în decurs de o săptămână.

ELEMENTE NUTRITIVE

100 grame de iaurt din lapte integral ne oferă:

 75 kcal

 4 g proteine

 3.5 g lipide

 4.8 - 7 g glucide

 150 mg calciu

 Index glicemic: 35
 Index PRAL: 0.15

DATE NOI DE CERCETARE
Numeroase tulpini de bacterii lactice sunt studiate în prezent pentru a li se evalua utilitatea în combaterea unor maladii. Ele au, se pare, efecte benefice asupra procesului de digerare a lactozei, asupra imunităţii în general (dat fiind că este sintetizată la nivel intestinal) şi în cazuri de diaree, de boli inflamatorii ale intestinului, de ulcer gastric, de cancer al colonului (pe un teren caracterizat de acidoză, un ulcer cronic se poate transforma deseori în cancer).
Studiile în vitro şi pe animale au demonstrat că iaurtul stimulează funcţia imunitară prin fabricarea de anticorpi şi citokine, protejând împotriva agenţilor patogeni din tubul digestiv (efectele acestora fiind numite deseori "alergii"). În cazul unui studiu clinic, consumul zilnic a 200 g de iaurt a dus la atenuarea acestor alergii.
Probioticele atenuează inflamaţiile intestinale,iar iaurtul ne furnizează calciul necesar.




LAPTELE DULCE DE VACĂ

Pentru cei mai mulţi dintre noi, laptele este asociat cu calciul, necesar pentru o bună stare de sănătate. Dar este el cea mai bună sursă de calciu?

AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE

Proteinele - Nivelul proteic (NP) defineşte nivelul de substanţe azotate (80% caseine) din lapte. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât laptele este considerat mai bogat, în funcţie de rasa animalului şi de  hrana pe care acesta o consumă. Laptele de vacă are un conţinut de proteine de trei ori mai mare decât laptele uman.

Grăsimile - Nivelul de materii grase (NG), sau nivelul butiric, variază în funcţie de rasă, de hrana animalului şi de stadiul mulsului. Laptele de vacă are un conţinut de numai 30% acizi graşi nesaturaţi.

Zaharurile - Lactoza, compusă din glucoză şi galactoză, este singurul glucid din lapte, prezent în cantitate de de 50 g/l.

Mineralele - Calciul este mineralul dominant în laptele de vacă: 1.2 g/kg. Prezente sunt şi: fosforul, magneziul şi puţin fier.

Laptele din comerţ nu este crud - Laptele pasteurizat a fost încălzit timp de 20 de secunde la temperaturi între 70 şi 85 grd. C, cel sterilizat a fost încălzit patru secunde la 80 grd. C şi apoi 20 de secunde la 115 grd. C, laptele UHT a fost încălzit cinci secunde la 150 grd. 
Sterilizarea păstrează mai eficient proprietăţile nutritive în comparaţie cu pasteurizarea.

Vitaminele - În lapte sunt prezente vitaminele: A, B, C, D şi E. Cel degresat nu mai conţine vitaminele A şi D.

Accentul pe biodisponibilitate - Biodisponibilitatea calciului variază mult de la un aliment la altul. O cantitate de 250 ml de lapte furnizează 300 mg de calciu absorbit în organism în proporţie de 32%, în vreme ce 125 mg de broccoli oferă 35 mg absorbit în proporţie de 61%. Calciul din broccoli are o biodisponibilitate mai mare, dar trebuie să consumăm o cantitate mare de legumă pentru a obţine aceeaşi doză de calciu ca aceea dintr-un pahar cu lapte. În laptele de vacă se găseşte de patru ori mai mult calciu decât în cel uman, însă este mult mai greu de asimilat.

Deci laptele este bun sau nu ?

Consumul de lapte permite buna întreţinere şi protecţia oaselor şi este necesar pentru buna dezvoltare osoasă a copiilor şi adolescenţilor. Pentru adulţi, consumul de lapte nu pare a fi o prioritate, dar nici nu ar trebui evitat de tot. Unele persoane adulte au o intoleranţă la lactoza din lapte, deoarece organismul lor nu produce destulă lactază, enzima prezentă în intestin în mod normal şi necesară pentru a digera lactoza, adică zahărul din lapte. Această intoleranţă se manifestă prin balonări, gaze şi diaree, simptome care urmează imediat consumului de lapte. Dar nu toate persoanele adulte se confruntă cu această problemă.

BENEFICII NUTRIŢIONALE

Laptele de vacă este o bună sursă de calciu, fosfor, seleniu şi de vitaminele A, B2, B5, B12 şi D (adesea adăugată în lapte).

ÎN UTILIZARE

Cum să alegem laptele?
Dacă aveţi posibilitatea, alegeţi laptele bio, deoarece alimentaţia vacilor este esenţială pentru calitatea laptelui lor.

Cum să consumăm laptele ?

Dacă sunteţi adult, beţi lapte din când în când, dar nu în mod regulat. 

Cum să păstrăm laptele ?

Laptele pasteurizat poate fi păstrat o săptămână, cel sterilizat şi cel UHT - timp de trei luni, asta dacă dacă nu este început. Odată deschis recipientul, consumaţi laptele în decurs de câteva zile.

ELEMENTE NUTRITIVE

1 litru de lapte integral din comerţ vă oferă:

65 Kcal
32 g proteine (dintre care 80% caseine)
36 g lipide
50 g glucide (sub formă de lactoză)
9 g de minerale (dintre care 1.2 g calciu)
hormoni de creştere
antibiotice
PH: 6.5 - 6.7 

DATE NOI DE CERCETARE

Iată alte alimente care furnizează calciu, în ordinea descrescătoare a biodisponibilităţii acestuia: sardine, varză verde, migdale, boabe de soia, năsturel, pătrunjel, alune, crevete, melci, smochine uscate, păpădie, năut, fistic, seminţe de susan. Laptele de vacă apare în acest clasament după susan. Varza verde şi migdalele conţin de trei ori mai mult calciu metabolizabil decât laptele de vacă.
Cu numeroşii săi acizi graşi saturaţi şi colesterolul conţinut, laptele ar putea provoca probleme cardiovasculare dacă este consumat zilnic şi în cantitate mare, dar dacă sunteţi nemâncător de carne şi grăsimi animale, aceste probleme nu vor apărea.
Laptele conţine calciu şi, numeroasele studii, sugerează că nu laptele şi calciul său ar fi cauza maladiilor cardiovasculare şi a infarctului miocardic, ci consumul de carne şi produse animaliere. Dacă eşti consumator de carne şi lactate deopotrivă, riscul este dublu, dar dacă eşti doar consumator de lactate, riscul nu există.
Unele studii au demonstrat efectele consumului de lapte asupra cancerelor de prostată, de sân, colorectal, etc., dar rezultatele lor nu oferă informaţii concludente. Incerte rămân şi efectele laptelui asupra fracturilor şi a osteoporozei.

Important este să ascultăm vocea naturii şi glasul organismului nostru, mai mult decât sfaturile nutriţioniştilor, care vorbesc de cele mai multe ori pe baza propriilor lor impresii.
Din punct de vedere al energiei divine, este benefic să consumăm lapte şi produse lactate, vaca fiind un animal sacru, aflat în legătură directă cu divinitatea, dar este strict interzis să ucizi vaca pentru carnea ei şi să o consumi. Aici este alegerea fiecăruia dintre noi. Asta face de fapt diferenţa dintre cei care au reuşit să acceadă spiritual spre alte niveluri, depăşind stadiul omului primitiv, carnivor sau omnivor, şi cei care nu au reuşit (încă).





UNTUL

Untul este acuzat numai de rele: are prea multe calorii, prea mulţi acizi graşi nocivi care astupă arterele, etc. Aceste idei sunt o mană cerească pentru producătorii de margarină vegetală.

După cum ştim deja, untul are trei mari calităţi:
  1. este familial
  2. este savuros
  3. conţine vitamina A.
Dat fiind conţinutul său ridicat în grăsimi saturate, untul, care este o materie grasă obţinută din smântâna obţinută la smântânirea laptelui (numit şi caimac), în care au fost adăugaţi (sau nu)  fermenţi naturali, trebuie consumat cu moderaţie. Apreciată este mai cu seamă onctuozitatea sa, gustul care îmbogăţeşte numeroase preparate şi conţinutul ridicat de vitamina D, cu rol în absorbţia calciului şi a fosforului, pe care o facilitează.

Termenul "margarină" desemnează orice produs care poate înclocui untul. Margarina vegetală este obţinută din grăsimi vegetale, nu animale. Cele mai bune sunt margarinele bio, cu grăsimi nehidrogenate şi cu un conţinut cât mai mic de uleiuri cu procent ridicat de acizi graşi saturaţi, aceştia din urmă fiind cei care dau margarinei consistenţa solidă. Este de dorit ca uleiul de palmier, deseori prezent în compoziţia margarinei, să nu depăşească o anumită proporţie. Unele persoane evită consumul zilnic de unt şi de margarină deopotrivă, preferând uleiul de măsline de calitate.

AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE

Grăsimi şi vitamine - Pe lângă grăsimi (67% grăsimi saturate, 30% mononesaturate şi 3% polinesaturate), untul conţine vitaminele A (retinol, betacaroten), B2, B3, B5, B9, B12, D, E K.

O culoare plăcută - Cu cât este mai galben, cu atât conţinutul de betacaroten (provenit din iarba păscută de vaci) este mai mare. Acest antioxidant combate radicalii liberi care favorizează îmbătrânirea prematură a organismului.

BENEFICII NUTRIŢIONALE

O cantitate de 25 g de unt acoperă 30% din necesarul zilnic de vitamina A. Consumat în stare crudă, este o grăsime uşor de digerat.

ÎN UTILIZARE

Cum să îl alegem?

Alegeţi un unt obţinut din smântână crudă (dificil de găsit, deoarece nu este pe gustul tuturor) sau untul de putinei, de preferat cel bio. Acesta din urmă este un unt care a avut timp să se matureze. Untul cu DOC respectă un procedeu tradiţional de obţinere şi are caracteristici regionale.

Cum să-l consumăm ?

În stare crudă sau gătit. Trebuie să evităm totuşi tratarea lui termică îndelungată ajungându-se la arderea lui, deoarece devine toxic (mai ales la temperaturi de peste 130 grd.C). 

Cum să-l păstrăm ?

Untul obţinut din smântână crudă trebuie consumat rapid (în mai puţin de opt zile) şi păstrat la frigider. Untul pasteurizat rezistă în frigider până la trei luni.
Niciodată să nu mâncaţi sau să folosiţi la preparate unt rânced.

ELEMENTE NUTRITIVE

O cantitate de 100 g de unt vă oferă:

717 Kcal
0.85 g proteine
81 g lipide
0.06 g glucide
Index glicemic: 40
Indice PRAL: 0.4

DATE NOI DIN CERCETARE

În general, comparativ cu celelalte tipuri de grăsimi, consumul de grăsimi saturate este de 30 de ori mai mare, cu toate că ar trebui să le reducem drastic. Deseori, lipidele din produsele lactate şi mai ales cele din unt sunt acuzate că determină creşterea mortalităţii în urma afecţiunilor coronariene. Regimul mediteraneean presupune cantităţi mici de lapte şi unt.

Un studiu clinic recent  a demonstrat că grăsimile trans (un tip de grăsimi saturate) în cantitate ridicată reduc nivelul colesterolului "bun", HDL, şi îl sporesc pe cel al colesterolului "rău", LDL. Acest tip de grăsimi este prezent în uleiurile vegetale hidrogenate.

Mai multe studii au sugerat că există o relaţie între consumul de unt şi anumite tipuri de cancer, dar niciun test clinic riguros nu a confirmat această relaţie.
În plus, un studiu realizat în Brazilia a arătat că, graţie conţinutului de vitamina A, consumul de unt este util în caz de cancer bucal.
Toate aceste studii au fost făcute însă pe omnivori. Studiile făcute pe vegetarieni au arătat că, untul şi lactatele nu produc colesterol şi nici alte daune sănătăţii, deoarece colesterolul este fabricat de ficat şi deci se găseşte exclusiv în produsele din carne. Mai mult, vegetarienii, nefiind mâncători de carne şi produse din carne, îşi pot lua vitaminele B, în special B12, dar şi alţi nutrienţi, din unt şi lactate. 



BRÂNZA DE CAPRĂ

Brânza de capră se află pe locul al patrulea în preferinţele consumatorilor francezi de brânzeturi, după gruyere, emmental şi camembert. În toată lumea există mai mult de 400 de varietăţi de brânză.
Pentru a înţelege mai bine, iată câteva detalii: o brânză din lapte de vacă şi de capră are la bază cel puţin 20% lapte de capră. Unele însă au minim 50% lapte de capră (pe cele care scrie "mi-chevre"). Sortimentul "Crottin de Chavignol" este preparat din lapte de capră integral, cu cel puţin 45% grăsime. 
Înprincipal, brânza de capră  are următoarele proprietăţi principale:
  1. este savuroasă
  2. conţine multe proteine şi calciu
  3. conţine grăsimi saturate.
AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE

Conţinutul brânzei de capră proaspete- Conţine vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, D, E, K, cupru, fosfor, sodiu, calciu, fier, zinc, potasiu, seleniu, mangan.

Dar grăsimile?

Fireşte că sunt prezente: 70% acizi graşi saturaţi (palmitic, miristic, capric, stearic, butiric), 23% mononesaturaţi, 2.5% polinesaturaţi.
Laptele de capră are un conţinut de proteine similar cu cel al laptelui de vacă, conţinutul de lactoză, fosfor şi calciu este identic cu al acestuia din urmă, cel de potasiu este mai mare, cel de vitamina B9 şi B12 este mai mic, iar cel de vitamina B3 este mai mare.

BENEFICII NUTRIŢIONALE

Brânza proaspătă de capră este foarte saţioasă: 30 g de brânză de capră oferă tot atâta calciu cât 30 g de migdale sau iaurt din lapte de vacă. O cantitate de 50 g de brânză de capră proaspătă asigură 15% din necesarul zilnic de proteine. Brânza de capră oferă, de asemenea, şi alţi nutrienţi: diverse minerale, vitaminele A, B2, B3, B9, proteine. Aportul energetic variază în limite largi, în funcţie de gradul de maturare, de la 160 la 450 kcal pentru 100 g.

ÎN UTILIZARE

Cum să alegem ?

Putem găsi pe tot parcursul anului brânzeturi de capră excelente, proaspete sau maturate, din lapte crud sau pasteurizat. În pieţele locale, îi puteţi întreba pe producători cu ce îşi hrănesc caprele (dacă le duc la păscut sau le dau şi atlfel de hrană).

Cum să consumăm ?

Brânza de capră proaspătă se armonizează cu salatele mixte (îndeosebi cu castraveţii, roşiile şi măslinele verzi). Puneţi bucăţelele mici de brânză peste salată şi amestecaţi uşor chiar înainte de servire.
Este de asemenea delicioasă împreună cu fructe uscate precum caisele (cu condimente cum ar fi: chimionul, piperul, etc.), cu arpagic proaspăt, cu nucă sau cu o felie de pâine prăjită. Brânza de capră uscată poate fi savurată cu smochine proaspete. Pentru a o înmuia uşor, o puteţi lăsa la marinat în ulei de măsline.

Cum să păstrăm?

Brânza de capră proaspătă poate fi păstrată o săptămână la frigider, într-o cutie închisă ermetic sau învelită în hârtie. Brânza de capră uscată se păstrează timp de câteva săptămâni la frigider, împachetată în hârtie de uz alimentar.

ELEMENTE NUTRITIVE

O cantitate de 100 g de brânză de capră vă oferă:

268 kcal
18.5 g proteine
21 g lipide
0.9 g glucide
Indice PRAL: 15.7

DATE NOI DIN CERCETARE

Majoritatea centenarilor din Sardinia sunt ciobani care trăiesc în zonele de deal şi de munte, care consumă în mod regulat lapte şi brânză de capră. Cercetătorii care lucrează în cadrul programului Zona albastră (regiuni cu longevitate excepţională a populaţiei) au constatat că, laptele caprelor hrănite exclusiv pe păşunile din zone muntoase, este foarte bogat în acizi omega 3.
    


 CAŞCAVALUL

Deseori confundăm între ele diversele brânzeturi cu pastă dură, obţinute din lapte de vacă, şi le numim pe toate cu un termen generic: "caşcaval". Dar caracteristicile care le deosebesc sunt numeroase.
Profilurile nutriţionale ale acestor două tipuri de brânză sunt apropiate. Prin urmare, totul este o chestiune de gust.
Caşcavalul este obţinut din lapte de vacă crud (temperatura de încălzire a laptelui e mai mică de 40 grd C), iar perioada de maturizare este de cel puţin patru luni. I s-a atribuit o denumire de origine controlată, care asigură o anumită calitate a procesului de fabricaţie şi a produsului finit, conform unor criterii stricte. 
Brânza emmental se caracterizează prin existenţa găurilor, spre deosebire de caşcavalul obişnuit, care poate avea doar câteva bule de aer. Pentru sortimentele de emmental din Franţa, durata de maturare este de cel puţin şase săptămâni. 
Din 1000 litri de lapte se obţine o roată de 80 kg. 
Există o foarte largă varietate de tipuri de caşcaval, fiecare cu caracteristicile ei. 
În prezent, avem la dispoziţie o ofertă mare de brânzeturi degresate, care conţin între 5 şi 20% materii grase. Emmentalul degresat, cu 8.5% grăsime, are în compoziţie lapte pasteurizat, fermenţi lactici, coagulante şi sare. Gustul şi savoarea diferă de la un sortiment la altul.

AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE

Bogat în elemente nutritive - Aceste brânzeturi au niveluri ridicate de fosfor, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, cupru, mangan, iod, seleniu, zinc şi fier. Conţin, de asemenea, proteine, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, D, E, K şi grăsimi, din care 64% acizi saturaţi, 30% acizi mononesaturaţi şi 3% acizi graşi polinesaturaţi.

Bacterii benefice - Bacteriile lactice sunt microogranisme active din lapte, care produc fermentarea şi permit obţinerea brânzei. Aceste bacterii au proprietăţi imunostimulente. Caşcavalurile, spre deosebire de alte tipuri de brânză, de lapte şi de unt, conţin foarte puţină lactoză sau chiar deloc. Iată, deci, o veste bună pentru persoanele cu intoleranţă la lactoză.

Caşcavalul este:
  1. bogat în elemente nutritive
  2. un aliment fermentat
  3. conţine calciu dar puţină lactoză.
BENEFICII NUTRIŢIONALE
  
Produsele lactate cu cel mai ridicat conţinut de calciu sunt brânzeturile cu pastă dură, printre care se numără caşcavalul obişnuit şi emmental, cu 1 gram de calciu la 100 g de produs finit. Pentru o mai bună asimilare a calciului, este de dorit ca în organism să existe un mediu cât mai puţin acid. Aceste brânzeturi sunt deosebit de saţioase. Fiind lipsite de lactoză, pot fi uşor digerate de majoritatea persoanelor. O cantitate de 50 g acoperă 25% din dozele zilnice recomandate de proteine, 35% din necesarul de acizi graşi saturaţi, 70% din necesarul de vitamina B12, 12% din cel de vitamina A, 56% din cel de calciu, 25% din cel de zinc şi 13% din cel de seleniu. 

ÎN UTILIZARE

Cum să alegem ?

Gustul caşcavalului poate varia în limite largi, în funcţie de mai mulţi factori: hrana vacilor, durata de maturare, dacă a fost preparat din lapte de vară sau de iarnă, etc. În comerţ există şi caşcaval maturat minimum 4 luni (durata obligatorie legală), 10, 18, 24 sau 36 de luni.

Perioada optimă în care să mâncaţi emmental este vara, după o maturare de trei luni, dar îl puteţi savura pe tot parcursul anului. Pentru un gust mai aspru, maturarea se prelungeşte la 8-12 luni sau chiar mai mult. Emmentalul este de obicei mai moale şi mai dulce decât caşcavalul obişnuit.

Cum consumăm ?

Pentru a beneficia de toată aroma brânzeturilor, acestea trebuie scoase din frigider cu o oră înainte de a le consuma. Pot fi savurate ca atare, însoţite de salate mixte, sau ca fondue cu paste, legume sau cereale. Asocierea dintre pâine şi brânză îngraşă şi, deci, nu este recomandabilă. Cel mai bine e să o asociaţi cu paste, mămăligă sau diverse salate, dacă ţineţi neapărat la siluetă.

Cum să păstrăm ?

Pentru a păstra mai mult timp un caşcaval maturat sau o bucată de emmental, înveliţi-le într-un prosop de bumbac şi aşezaţi-le pe raftul de jos al frigiderului.

DATE NOI DE CERCETARE

Intoleranţa la lactoză este cauzată de deficitul unei enzime intestinale numite lactază, al cărei nivel scade odată cu vârsta. Doar 60% dintre francezi au nivelul corespunzător de lactază în organism. Problemele încep odată cu consumul de lapte de vacă, deoarece lactoza nu poate fi complet digerată şi astfel începe fermentarea în intestin, provocând balonări, gaze şi dureri abdominale. Lactoza nedigerată are o mare capacitate de retenţie a apei, ceea ce face ca apa din corp să fie atrasă în intestin, rezultatul fiind diareea.

Ce putem face în caz de intoleranţă la lactoză?
Putem lua capsule cu enzime digestive care să aibă în compoziţie şi lactază ori de câte ori consumăm lapte dulce sau alte produse derivate, sau să înlocuim laptele de vacă cu lapte vegetal. Dacă nu avem simptomele specifice intoleranţei la lactoză, nu e cazul să ne facem griji, mai ales dacă nu bem lapte zilnic şi în cantităţi exagerat de mari.



PARMEZANUL


De aproape 100 de ani, celebrul parmigiano reggiano este fabricat la fel cum o făceau călugării care l-au inventat, în regiunea oraşului Parma din Italia, la sud de fluviul Pad.

Tradiţia italiană de a presăra parmezan pe diverse preparate este multiseculară. Acest tip de brânză a fost dintotdeauna recunoscut pentru calităţile sale nutritive: conţinut ridicat de calciu şi de fosfor şi digestie uşoară. Dur, friabil şi de consistenţă granuloasă, parmezanul este un sortiment de brânză semigras, din lapte de vacă nepasteurizat, încălzit la cel mult 40 grd. C, care se obţine din lapte, cheag şi sare, după care este maturat timp îndelungat, între unu şi patru ani. Gustul său fructat şi uşor picant, inconfundabil, se datorează laptelui de vacă din rasa reggiana. Parmezanul nu trebuie confundat cu un alt sortiment de brânză italiană, grana padano, care are o zonă de provenienţă şi un procedeu de fabricaţie diferite. În vreme ce aroma celui dintâi este fructată, sărată şi picantă, grana padano are un gust care aminteşte de afumat.

AVANTAJE PENTRU SĂNĂTATE

Un proces de fabricaţie de calitate - Are un conţinut de 32% materie grasă şi este preparat din lapte de vacă degresat şi nepasteurizat, muls de la vaci hrănite cu iarbă şi cu fân de păşune, fără aditivi de fermentare şi fără conservanţi, pornind de la plămadă - cultură de fermenţi lactici autohtoni, obţinuţi din procesul de fabricare a brânzei din ziua anterioară (fermenţii acidifiază laptele) - şi de la cheag natural de vacă (enzime digestive). Faptul că este produs pornind de la lapte parţial degresat permite o maturare lentă şi o păstrare îndelungată.

Proteine şi lipide uşor asimilabile - Proteinele şi lipidele din parmezan sunt uşor digerabile datorită procedeului de producţie în întregime natural şi îndeosebi maturării îndelungate,

Compoziţia - În ordine descrescătoare a proporţiei: clorură de sodiu, calciu, fosfor, sodiu, potasiu, magneziu, colină, zinc şi vitaminele B2, B5, A, B6, B3, B1, B12.

BENEFICII NUTRIŢIONALE

100 g parmezan acoperă 85% din necesarul zilnic de fosfor şi integral pe cel de calciu şi de vitamina B2. Este, fără îndoială, unul dintre sortimentele de brânzeturi cu cel mai ridicat conţinut de calciu. Şi cum este foarte gustos, prentru cei preocupaţi de siluetă, o cantitate mică este suficientă pentru a le satisface pofta de ceva bun.

ÎN UTILIZARE

Cum să alegem ?

Căutaţi pe etichetă menţiunea DOP (Denominazione du Origine Protetta) pentru a evita falsurile: un semn roşu pentru 18 luni de maturare, argintiu pentru 22 de luni şi auriu pentru 30 de luni. Poate fi cumpărat şi la punguţă, răzuit.

Cum să consumăm ?

Parmezanul este gustos în sine, dar şi pe un pesto de dovlecei sau o salată rucola, într-o tartă cu alge de mare, în sosuri, pe paste şi pe legume cu ulei de măsline. Pot fi preparate, de asemenea, aluaturi fine din parmezan şi făină în cantităţi egale. Este suficient ca amestecul să fie prăjit câteva clipe ca să devină rapid auriu.

Cum să păstrăm ?

În frigider, în cutia pentru legume. Pentru a-i conserva savoarea, este bine să-l înfăşuraţi într-un prosop de bucătărie din bumbac.

O cantitate de 100 g de parmezan vă oferă:

392 kcal
36 g proteine
26 g lipide
3 g glucide
29 g apă
Index glicemic: între 0 şi 20
Indice PRAL: 24.7

DATE NOI DIN CERCETARE
  
Parmezanul, brânza cheddar veche (şi în general brânzeturile maturate sau fermentate), peştele afumat, mezelurile şi berea conţin tiamină, un compus chimic despre care se bănuieşte că ar declanşa crize de urticarie, dar şi accese de hipertensiune şi migrene şi, totodată, că ar interacţiona cu medicamentele antidepresive din clasa inhibitorilor IMAO.

Parmezanul, un sortiment de brânză din pastă dură, la fel ca emmental şi caşcavalul obişnuit, este indicat pentru persoanele cu intoleranţă la lactoză. 



Vaca este un animal sacru. De câte ori mâncăm din darurile ei ar trebui să-i mulţumim şi să-i transmitem un gând plin de iubire. Este valabil si pentru oaie si capra. Toate animalele sunt, până la urmă, sacre.




Denigrarea lactatelor se face cu bună ştiinţă, din interese obscure care pe moment ne scapă.

O bună regulă generală este să nu mănânci ceea ce nu poţi pronunţa şi să eviţi ce nu se găseşte liber în natură.


S E R E N A 

Datele despre produse au fost preluate din cartea:"200 de alimente care ne vor binele", de Jean-Marie Delacroix.

© Copyright 2015 MAX'S CONCEPT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu