Selectati limba dorita

DE CE SE ÎMBOLNĂVESC COPIII




Lumina solară + vitamine + energie = complexul numit VIAŢĂ

Acest secol a fost numit "Secolul copilului" din cauza viului interes care este purtat dezvoltării fizice şi psihice a copiilor.

Privind însă în jurul nostru, ne întrebăm unde sunt aceşti copii radiind de sănătate? Cu siguranţă părinţii lor se străduiesc să crească copii sănătoşi. Peste 8000 de cărţi au fost tipărite în ultimii 25 de ani în întreaga lume referitoare la îngrijirile pe care trebuie să le acordăm copiilor. Dar atunci de ce cabinetele de pediatrie sunt invadate de mii de copii obosiţi, alergici, febrili, anemici, prea slabi sau chiar obezi?

Sănătatea copiilor se situează în medie la un nivel destul de scăzut. Statisticile arată că între anii 1948-1952, în Statele Unite, 52% dintre tineri au trebuit să fie declaraţi inapţi pentru serviciul militar din cauze fizice sau mentale. Asta 
s-ar putea datora faptului că părinţii lor erau prea săraci ca să le asigure o hrană sănătoasă? Nici pomeneală. Din contră, este vorba de copii privilegiaţi, îndopaţi cu dulciuri ce conţin aditivi chimici, cu prăjituri, îngheţată, ciocolată, gogoşi, siropuri, lapte cu ciocolată, dulceţuri, şi altele asemenea, în loc să fie alimentaţi raţional cu proteine, hidraţi de carbon, grăsimi şi vitamine. 

Primii ani ai copilăriei sunt cei mai importanţi pentru sănătate. Este epoca la care glandele endocrine şi ficatul au cea mai bună capacitate funcţională, dând copilului sănătos exuberanţa sa naturală, energia lui inepuizabilă şi posibilităţile cele mai sigure de eliminare a toxinelor. Oasele lui ar trebui să fie la fel de solide ca ale unui stejar verde, dinţii lui la fel de rezistenţi ca fildeşul, părul des şi strălucitor.
În loc de asta, nou-născutul vine pe lume cu organismul plin de toxine şi cu intestinul plin de meconium (bilă oxidată de culoare negricioasă). De fapt el este atât de toxic, încât chiar şi cu cele mai bune îngrijiri, are nevoie de trei ani pentru a elimina otrăvurile pe care le-a moştenit la naştere.

Natura încearcă să cureţe sângele mamei îndreptând impurităţile sale spre corpul copilului. Primul născut este cel mai toxic şi în general cel mai greu de alimentat şi de crescut.  
   
Deci, ce trebuie să ştim în primul rând e că: sănătatea viitorului copil depinde de armonia şi echilibrul mamei din perioada sarcinii

De exemplu, gravidele care au deficit de vitamina B2 pot naşte copii cu malformaţii. 
Deficitul mare de vitamina B2 se poate datora unei perioade lungi de administrare a anticoncepţionalelor în perioada anterioară sarcinii, dar şi altor factori cum ar fi: tratamentele repetate cu antibiotice, excesul de glucide, tutunul, consumul de alcool, sulfamidele, excesul de estrogeni şi altele.
Substanţele precum: zincul, magneziul, vitaminele B1, C şi B2 sunt esenţiale pentru creşterea armonioasă a fătului. Dezvoltarea creierului viitorului copil depinde într-o mare măsură de cantitatea şi calitatea alimentelor pe care le consumă femeia însărcinată. Vitaminele solubile trebuie să fie aduse în permanenţă, căci organismul nu le stochează, iar carenţa în riboflavină provoacă o întârziere a creşterii fetale sau antrenează anomalii la nivelul sistemului nervos.

Vitaminele B acţionează sinergic: vitamina B2 este implicată în obţinerea de vitamină în formă activă; aceasta, la rândul său, este indispensabilă sintezei de vitamină B3 pornind de la triptofan. Vitaminele B2, B3 şi B12 au acţiune sinergică. În stări de hipovitaminoză B2, cresc necesităţile pentru vitamina B3 şi invers. Vitamina B2 stimulează biosinteza vitaminei B12 de către microflora intestinală. 

Vitaminele B pot fi administrate zilnic ca aport suplimentar, pentru că ele nu se acumulează în organism, excesul fiind eliminat prin urină.

Totuşi, dacă e posibil, e de preferat să le luăm pe cale naturală, din alimente. 

Câteva exemple de surse naturale de vitamine B1 şi B2:
  • anason (fructe)
  • angelică (rădăcină)
  • arahide (frunze)
  • arborele de cacao (seminţe, ulei de seminţe)
  • ceai chinezesc (frunze)
  • cimbru de cultură (partea aeriană)
  • cicoarea sălbatică (frunze)
  • copacul hrean (lăstari)
  • crizantemă corolată (muguri, frunze)
  • dud alb (fructe)
  • fragi de câmp (fructe)
  • fragi de pădure(fructe)
  • ginseng oriental (rădăcină)
  • gotu kola (frunze)
  • hibiscus (frunze)
  • lobodă (frunze)
  • lucernă (partea aeriană)
  • măceş de munte (fructe)
  • mărar
  • mentă (frunze)
  • momordică (frunze)
  • mur (fructe)
  • nalbă de pădure (flori, frunze)
  • nalbă mare (frunze)
  • orz (tulpină, sucul plantei)
  • ovăz (partea aeriană verde, sucul plantei)
  • păpădie (frunze)
  • păducel
  • salvie
  • schinduf (seminţe)
  • spirulină
  • şofran (stigmate)
  • ştir
  • traista ciobanului (partea aeriană)
  • tarhon (flori)
  • urzică (frunze, rădăcină).



 NU-ŢI OMORÎ COPIII CU BUNĂVOINŢA !

"Doctore, copilul meu e sănătos?" - iată prima întrebare a aproape tuturor mamelor după ce au născut un copil.

Dacă cea mai arzătoare dorinţă a mamelor este să aibă copii sănătoşi, atunci de ce în majoritatea cazurilor se supraveghează atât de puţin înainte de naştere? Şi de ce, de la vârsta infantilă la vârsta adultă, îşi hrănesc copilul (sau copiii) într-un mod atât de incorect încât sfârşitul inevitabil nu poate fi decât boala?

Pe vremuri, când familiile numeroase constituiau o regulă, cel de-al cincilea, al şaselea sau al şaptelea copil se bucura adesea de o vigoare fizică şi mentală excepţională. Când mama aducea pe lume pe cel de-al zecelea, sau doisprezecelea, aceştia erau marcaţi de deteriorarea şi de epuizarea glandulară a mamei.

Primul copil pune adesea multe probleme mamei şi medicului. De exemplu, un exces toxic de acizi proteici poate fi cauza unor manifestări uşoare, severe sau cronice (în funcţie de concentraţie) de toxemie. Rezultatul unor astfel de condiţii poate fi un cancer precoce sau leucemia (cancer al sângelui), sau alte forme de boli cu tumori maligne. Concentraţii mai mici pot duce la reumatism, la poliomielită, la difterie sau la diferite boli ale pielii. Această teorie a problemelor primului născut este bazată pe cercetările unor medici de elită şi a câtorva autorităţi în domeniul medicinei dietetice.

Simptomele cele mai frecvente ale bolilor copilăriei sunt: oboseala, tulburările respiratorii, greţurile şi febra.
Ele arată că:
  • sângele este încărcat cu otrăvuri;
  • ficatul este incapabil să le oxideze şi să le neutralieze complet;
  • acidul toxic este dirijat către o ieşire la nivelul pielii sau a membranelor mucoase.
Germenii, viruşii şi alte microorganisme sunt în general prezenţi, dar numai ca paraziţi care se hrănesc cu deşeuri toxice. Louis Pasteur este cel care a elaborat teoria asupra germenilor care ar sta la baza bolilor, iar Beauchamp, un contemporan al lui Pasteur, a susţinut cu fermitate că mediul chimic cu care se hrănesc germenii are o importanţă cel puţin egală.

Trebuie să alegem între două cauze: sau mediul toxic, datorat unui mediu necorespunzător de a trăi şi de a se hrăni, sau un misterios micro-organism, ce se ascunde 
într-un ungher întunecos se aruncă dintr-o dată asupra victimei inocente. Conform acestei ultime teorii, vindecarea depindea de distrugerea acestor microbi.

Discutând despre germeni şi boli, trebuie să nu uităm că hrana pe care o găseşte este la fel de importantă ca şi germenul însuşi. Fără hrană obligatorie, germenul nu poate trăi şi distruge. Această explicaţie a bolii serveşte pentru a ilustra importanţa deşeurilor toxice, moştenite sau dobîndite, precum şi raporturile lor cu bolile copilăriei.

Răspunsul la întrebarea: "De ce se îmbolnăvesc copiii?", poate fi sintetizat astfel:
  1. Corpul mamei nu era un mediu convenabil pentru copil deoarece organismul ei era invadat de deşeuri provenind dintr-o hrană incorectă, din reziduuri de medicamente, de cafea, de otrăvuri, de tutun şi de alcool.
  2. În timpul creşterii, copilul este hrănit incorect, petrece prea mult timp în faţa televizorului şi nu face destul exerciţiu în aer liber.
Adevărata sănătate nu începe în copilărie, ci în pântecele mamei !



ALIMENTAŢIA NOULUI NĂSCUT

Indigestia este cea mai stânjenitoare dintre toate problemele de alimentaţie infantilă. Principala ei cauză este o bilă toxică, care este acidă în loc să fie alcalină. Simptomele sunt: gaze, colici, durere, nervozitate şi insomnie. Este important pentru mamă să cunoască originea şi cauza acestei bile toxice (de culoare verde în loc de galben auriu) pentru a înţelege mai bine tulburările sugarului.

Sângele care serveşte drept hrană fătului este menţinut pur prin acţiunea a trei filtre:

  • primul este ficatul mamei,
  • al doilea este membrana care-l înconjoară şi care acţionează ca o a doua linie de apărare împotriva materiilor toxice care circulă către copil, 
  • al treilea este propriul său ficat pe care îl traversează sângele venit prin cordonul ombilical înainte de a intra în circulaţia generală a corpului său.
Bila toxică ce rămâne în ficatul sugarului va fi eliminată treptat în primii trei ani de viaţă. La intervale regulate, bila verde se varsă în intestin pentru a fi eliminată. Atunci când are loc acest proces, apar toate simptomele indigestiei infantile. Laptele se încheagă şi îl găsim în materiile fecale sub formă de cocoloaşe întărite. Făinurile şi zaharurile fermentează, provocând gaze, colici şi violente dureri intestinale. Chiar şi cel mai bun lapte matern este digerat prost. Responsabilitatea revine chimiei ficatului sugarului şi nu hranei absorbite. Prea des atenţia este concentrată asupra regimului alimentar al sugarului şi nu asupra procesului chimic din organismul său. Drept urmare, o cantitate uluitoare de preparate sunt propuse ca hrană pentru sugarul bolnav. De obicei sunt încercate unele după altele şi, dacă copilul nu moare din cauza lor, el va reuşi să elimine suficientă bilă toxică pentru a fi capabil să digere produse comerciale pregătite sintetic, ultimului folosit acordându-i-se meritul de a fi fost produs vindecător.

Nu există decât un singur aliment natural pentru copil: LAPTELE. 
El trebuie să fie pur, proaspăt şi nealterat.

Laptele matern este întotdeauna cel mai bun, cu condiţia să nu fie toxic. Urmează apoi  laptele de capră şi laptele de vacă, la care trebuie să se adauge apă şi zahăr pentru a se apropia cât mai mult de compoziţia laptelui matern.

Laptele care a stat 24 de ore, fie chiar şi la frigider, a pierdut multe dintre calităţile lui folositoare. Cu cât este mai tratat şi mai încălzit de multe ori, cu atât valoarea sa nutritivă scade. Vitaminele naturale nu pot fi niciodată înlocuite cu vitamine sintetice.
Pasteurizarea, deşi păgubitoare, nu este cu adevărat nocivă pentru că anumite calităţi rămân neschimbate. Necesitatea pasteurizării este un atribut plătit vieţii citadine. Laptele fiert, conservat, uscat sau praf păstrează o valoare nutritivă foarte mică.

Pe măsură ce creşte şi se fortifică, copilul dispune de mai multă energie pentru eliminarea toxinelor, iar acestea sunt expulzate prin ficat împreună cu bila. O bilă normală este compatibilă cu toate felurile de alimente care se pot găsi în intestin. O bilă anormală sau toxică produce un efect iritant asupra delicatului perete intestinal. Deoarece bila toxică împiedică digestia normală a proteinelor, zaharurilor, făinurilor şi grăsimilor, simptomele alarmante ale indigestiei nu întârzie să apară sub formă de gaze, colici, constipaţii sau diaree, instabilitate nervoasă sau agitaţie generală.

În faza acută a crizei biliare nu este posibilă niciun fel de digestie şi este preferabil ca alimentaţia să fie redusă la apă distilată, ceaiuri din plante, sucuri de fructe diluate, supă din legume alcaline, excluzându-se orice zeamă de carne.
Acest regim trebuie menţinut între una şi trei zile. Când criza a trecut, sugarul va fi alimentat cu lapte de vacă crud, diluat într-un volum egal de apă.

În primele 6 luni de viaţă, sugarul trebuie să primească cel puţin 500 grame de lapte în 24 de ore. Pentru sugarii hrăniţi cu biberonul, laptele trebuie diluat cu apă distilată. Dacă laptele îndulcit este tolerat, zahărul brut şi mierea sunt de preferat siropurilor sintetice, melaselor, lactozelor sau glucozelor comerciale. Dacă zahărul produce gaze şi colici, erupţii şi agitaţie generală, va trebui eliminat din regim până în momentul în care reacţia bilei devine mai normală. Făinurile şi grăsimile sunt întotdeauna digerate greu în primul an de viaţă, fapt pentru care trebuiesc evitate, şi chiar şi apoi, dacă persistă semnele de indigestie.

Diluţia corectă a laptelui şi numărul de mese sunt o artă care solicită îngrijirile constante ale unei mame atente. Se poate să fie nevoie de o variaţie constantă a proporţiilor de lapte şi apă. Singurul criteriu este atitudinea şi reacţiile sugarului.
Este bine ca mama să ştie că, odată cu timpul, bila îşi pierde toxicitatea şi simptomele de indigestie se atenuează. Zaharurile, sucurile, fructele şi legumele sunt atunci tolerate şi uşor digerate.
Este periculos să se încerce stoparea crizei biliare cu ajutorul produselor chimice şi al medicamentelor. Colaborarea cu natura va ajuta sugarul să elimine produsele toxice pe care le-a moştenit.


Tratamentele paleative temporare riscă să influenţeze negativ sănătatea viitorului copil şi să-i deformeze dinţii şi oasele. Răbdarea, îngrijirile atente şi hotărârea eroică de a suporta unele perturbări ale orelor de masă şi de somn, vor fi mărinimos recompensate prin satisfacţia de a avea un copil sănătos, frumos şi voinic.
  
 
 S E R E N A 
 



Articol inspirat din cartea Dr. Henry G. Bieler: "Alimentele, miracolul vindecării".  


Max's concept.

© Copyright 2015 MAX'S CONCEPT

Un comentariu: