Selectati limba dorita

ACIDIFICAREA ORGANISMULUI



Cea mai mare parte a populaţiei este afectată de probleme de acidificare, căci modul de viaţă şi alimentaţia actuală favorizează acidificarea ţesuturilor organice. Acidificarea ţesuturilor este prima cauză a îmbolnăvirii organismului şi a îmbătrânirii lui premature.
Alimentaţia curentă este, în general, compusă din elemente acide şi acidifiante - proteine, cereale, zaharuri, în timp ce alimentele bazice, precum legumele, sunt consumate în cantităţi foarte mici. Aşadar, bazele pe care le conţin nu sunt suficiente pentru neutralizarea acizilor în exces. În plus, consumarea excitanţilor precum tutunul, cafeaua, ceaiul, alcoolul, a luat proporţii alarmante, toate aceste produse având un efect puternic acidifiant asupra organismului. Stresul, nervozitatea, zgomotul, lipsa timpului, etc., sunt probleme curente în zilele noastre care contribuie, de asemenea, la acidificarea organismului prin perturbările metabolice şi dereglările pe care le generează.
Exerciţiul fizic, care ar putea juca un rol important pentru menţinerea echilibrului acido-bazic, în zilele noastre este, fie practicat în exces, fie insuficient (sedentarism), în ambele cazuri rezultând o creştere a acidificării organismului.
Dintre toţi factorii amintiţi, cel mai important este alimentaţia. Cea mai mare parte a oamenilor care suferă de acidoză ar putea să se trateze doar printr-o puternică reducere a consumului de acizi şi o creştere a alimentelor bazice. Există însă o categorie de oameni care nu este bolnavă numai din cauza modului de viaţă neadecvat şi a unui aport excesiv de acizi, ci, în plus, suferă de o insuficienţă metabolică în faţa acizilor. Un anumit număr de boli este cauzat de dificultatea pe care o întâmpină organismul în a metaboliza corect substanţele nutritive, acestea, transformate incomplet sau netransformate, stagnând în organism şi îmbolnăvindu-l, otrăvindu-l sau perturbându-l în funcţionarea lui. La diabet, spre exemplu, substanţa prost metabolizată e zahărul, în reumatism - proteinele, în boala celiacă - glutenul, în retenţia apei - sarea. Există şi alte substanţe pe care organismul nu le poate metaboliza, printre care figurează şi acizii. Alimentele bogate în acizi slabi, cum ar fi: fructele, zerul, iaurtul, oţetul, aduc şi o mulţime de baze în organism, dar acest lucru nu este valabil decât în general, deoarece există o categorie de oameni care oxidează greu chiar şi acizii slabi.
La aceste persoane, acizii nu sunt sau sunt foarte greu oxidaţi şi rămân, în consecinţă, sub formă acidă în organism. Această categorie de persoane se acidifică cu alimente care pe alţi oameni îi alcalinizează. Acelaşi aliment poate avea un efect diferit, în funcţie de organismul în care pătrunde. Aşa se explică de ce unii dieteticieni afirmă, de exemplu, că lămâia este alcalinizantă, în timp ce alţii la fel de convinşi, pretind că e acidifiantă. Dreptate au şi unii, şi ceilalţi. Singura greşeală este că niciunul nu precizează dacă organismul care metabolizează lămâia este afectat sau nu de o insuficienţă metabolică în faţa acizilor. În consecinţă, persoanele care suferă de această incapacitate trebuie să-şi ia precauţii suplimentare în ceea ce priveşte alimentaţia. Trebuie să fie ponderaţi cu alimentele bogate în acizi slabi şi care, în unele cărţi de nutriţie, sunt clasificaţi drept "alimente acide". De obicei, grupul alimentelor acide nu figurează în clasificările alcătuite pentru a ajuta oamenii să-şi menţină echilibrul acido-bazic. Alimentele sunt în general împărţite doar în două grupe: acidifiante şi alcalinizante. Ori, printre alimentele alcalinizante se află şi alimentele acide deoarece, cu acizii lor slabi, ele au, de fapt, un efect alcalinizant pentru majoritatea oamenilor, însă pentru  persoanele care suferă de deficienţe metabolice faţă de acizi, acestea pot crea probleme grave de sănătate. Acestea din urmă pot consuma multe fructe, oţet, etc., pentru a-şi alcaliniza ţesuturile organice şi astfel să ajungă la un efect invers celui scontat.


Agresarea ţesuturilor de către acizi şi risipirea rezervelor minerale bazice generează o serie de probleme de sănătate. Una dintre metodele prin care se poate descoperi dacă un individ are un teren acid este aceea de a analiza dacă afecţiunile prezente, precum şi cele care l-au afectat în trecut, aparţin sau nu clasei de boli care însoţesc în mod inevitabil acidificarea ţesuturilor organice. Pentru a afla mai multe date, trebuie efectuat şi PH-ul urinar. Dacă persoana analizată nu suferă decât de una-două afecţiuni dintre cele enumerate mai jos, probabil că ţesutul său nu e acidifiat încă, sau dacă este, afecţiunile nu s-au manifestat încă. Citind descrierile de mai jos, o persoană acidifiată va recunoaşte un număr de boli de care a suferit în trecut sau suferă în prezent, iar dacă încă nu suferă de aceste boli, îşi va recunoaşte o tendinţă în acest sens. De exemplu, pielea sa poate avea o tendinţă de uscare sau poate suferi de dureri articulare, fără să sufere de eczeme şi de reumatism.

STAREA GENERALĂ:
  • lipsă de energie
  • senzaţie permanentă de oboseală
  • pierderea tonusului fizic sau psihic 
  • dificultate în recuperare după un efort
  • senzaţie de greutate a membrelor
  • căderi frecvente
  • lipsa subită de energie după consumarea alimentelor acide
  • scăderea temperaturii corporale
  • senzaţie de frig intens şi profund - friguri
  • scăderea greutăţii prin decalcifierea oaselor
  • predispoziţia la infecţii prin diminuarea apărării organice.
STAREA PSIHICĂ:
  • pierderea vivacităţii, elanului şi bucuriei de-a trăi
  • tristeţe, gânduri negre
  • tendinţă depresivă
  • irascibilitate mare
  • sensibilitate nervoasă extremă
  • nervozitate, agitaţie sterilă
  • hiperemotivitate
  • sensibilitate şi tresărire la zgomotele ascuţite
  • deseori stresat, suportând greu stresul.
CAPUL:
  • paloare evidentă, datorată contracţiei capilarelor
  • dureri de cap
  • ochi lăcrimând şi sensibil la diferiţi factori (fum, frig)
  • conjunctivită, cheratită, blefarită.
GURA
  • salivă acidă
  • dezgolirea dinţilor
  • gingii umflate şi sensibile
  • afte
  • crăpături la colţurile gurii
  • iritarea amigdalelor şi a faringelui care conduce la infecţii recidivante.
DINŢII:
  • sensibilitate şi dureri de dinţi la consumarea de alimente reci, calde sau acide
  • carii dentare, fisurarea sau spargerea dentinei
  • nevralgii dentare migrante
  • acizii agresează dinţii dinspre exterior (prin alimente acide şi saliva acidă) şi din interior (sânge acid).
STOMACUL:
  • aciditate stomacală
  • râgâieli
  • spasme şi dureri stomacale
  • gastrite
  • ulcere.
INTESTINELE:
  • evacuări intestinale eliberatoare de acizi
  • arsuri rectale
  • predispoziţii la inflamaţii intestinale (enterită, colită)
  • decolorarea scaunului datorată epuizării hepatice
  • fistule şi fisuri anale
  • tendinţă diareică
  • crampe şi dureri abdominale.
RINICHII, VEZICA:
  • urina acidă
  • iritaţii şi usturimi vezicale şi uretrale
  • urinare abundentă prin iritare renală
  • calculi renali şi vezicali.
CĂILE RESPIRATORII:
  •  mucozitate abundentă
  • sensibilitate extremă la frig a căilor respiratorii
  • tendinţa de a răci
  • răceli şi bronşite frecvente
  • angină, sinuzită, laringită
  • hipertrofierea amigdalelor
  • vegetaţii adenoide
  • tendinţe alergice
  • tuse şi dresul vocii din cauza iritării mucoaselor.
PIELEA:
  • transpiraţie acidă
  • piele uscată
  • piele roşie şi iritată în zonele cu transpiraţie abundentă (axile, talie, sub brăţara ceasului sau sub inelele care se înnegresc) sau în jurul orificiilor şi organelor excretorii (ochi, gură, anus, vulvă)
  • fisuri şi crăpături între degete şi în jurul unghiilor
  • micoze, urticarii
  • mâncărimi
  • coşuri
  • eczeme diverse, de cele mai multe ori uscate.
UNGHIILE, PĂRUL:
  • subţierea unghiilor, exfolierea şi ruperea lor uşoară
  • strierea unghiilor
  • pete albe sub unghii
  • păr tern, înspicat, care cade în cantităţi mari.
MUŞCHII:
  • crampe şi spasme la picioare
  • tendinţa spre spasmofilie, lumbago, torticolis
  • cocoşare
  • muşchii cefei şi ai umerilor încordaţi şi dureroşi.
SISTEMUL OSOS ŞI ARTICULAR:
  • demineralizarea şi decalcifierea oaselor
  • osteoporoză, osteomalacie, rahitism
  • tendinţa spre fracturi (de col femural), care se vor vindeca foarte lent
  • articulaţii care trosnesc cu zgomot
  • hiperdistensie a ligamentelor
  • blocaje vertebrale
  • reumatism
  • artroză
  • artrită
  • sciatică
  • alunecarea vertebrelor
  • hernie de disc
  • inflamaţia şi scleroza ligamentelor, tendinită
  • dureri articulare migrante
  • dureri lombare
  • gută, etc.
SISTEMUL CIRCULATOR:
  • hipotensiune
  • circulaţie proastă
  • friguri
  • tendinţă spre anemie
  • degerături
  • tahicardie.
GLANDELE ENDOCRINE:
  • epuizarea şi hipo-funcţionarea glandelor în general, cu excepţia tiroidei, care are tendinţa să-şi accelereze acţiunea.
ORGANELE GENITALE:
  • inflamarea căilor genitale cu acizi
  • infecţii (prurit, eritem, metrită, vulvită)
  • secreţii albicioase.
SISTEMUL NERVOS:
  • sensibilitate crescută la durere în general
  • nevralgii locale sau migrante
  • insomnie
  • nevrită.
 

 Acizii nu apar în mod spontan în organism, ci au o sursă foarte precisă: provin din alimente, adică din tot ceea ce noi mâncăm, bem şi înghiţim (medicamente, droguri, etc.).
Tratamentul utilizat pentru dezacidificarea ţesuturilor organice vizează mai întâi îndepărtarea sursei de acizi prin corectarea modului de alimentaţie în aşa fel încât, alimentele şi băuturile bazice să aibă o pondere mai importantă decât cele acidifiante. O oxidare mai bună a acizilor va fi obţinută dacă activităţile fizice vor fi incluse în modul de viaţă (mers pe jos, jogging, sport) al fiecăruia. Eliminarea acizilor deja prezenţi în ţesuturi va fi intensificată prin consumarea de plante medicinale diuretice (pentru rinichi) şi sudorifice (pentru piele).
O măsură suplimentară, care s-a arătat indispensabilă în majoritatea cazurilor, este administrarea de preparate minerale bazice, pentru a ajuta organismul nu doar să elimine acizii înghiţiţi în timpul zilei ci, de asemenea, să faciliteze eliminara acizilor găzduiţi în profunzimile ţesuturilor. Această măsură este fundamentală, deoarece organismului nu-i place să transporte prin sânge, către organele excretorii, acizii fixaţi în ţesuturi, căci întoarcerea lor în sânge i-ar modifica în mod periculos pH-ul. Aceşti acizi au deci tendinţa de a se menţine în ţesuturi pentru a proteja sângele. Totuşi, o cantitate importantă de baze permite organismelor să îi elimine. Tamponaţi de baze, acizii ies la suprafaţă sub formă de săruri neutre, adică un compus care nu dăunează pH-ului sanguin. Diferitele metode aplicate pentru dezacidificarea ţesuturilor organice ajută la eliminarea progresivă din organism a tuturor acizilor fixaţi în ţesuturi. Cu timpul, această curăţare conduce la o dezacidificare în profunzime a ţesuturilor organice, ceea ce nu doar vindecă, ci şi protejează corpul persoanei care s-a supus acestui proces de eventualele recidive. Dacă problemele uşor reversibile, adică vindecabile în scurt timp, precum iritarea nervoasă, usturimile, mâncărimile ..., se atenuează vizibil sau chiar dispar la câteva zile de la dezacidificare (cam în 5-10 zile), este pentru că ele au fost provocate de acizi. Dimpotrivă, dacă această cură de alcalinizare nu atrage după sine o ameliorare notabilă, atunci problemele au, după toate aparenţele, o altă cauză decât acidificarea ţesuturilor organice. O asemenea dezacidificare rapidă şi superficială este obţinută printr-un aport masiv de minerale bazice, sub o formă foarte uşor de asimilat, citraţii alcalini. Aceste baze sunt dozate astfel încât aportul lor să ducă la creşterea pH-ului acid de 5 sau 6, până la o valoare normală de 7 sau 7,5. O dată doza ideală găsită, ea trebuie menţinută timp de 5 până la 10 zile cel puţin. O doză mai mare de citraţi alcalini, care ar însemna un pH mai mare decât 7,5 este inutilă, căci corpul nu o poate folosi şi o elimină rapid, prin urină. Atenuarea rapidă a problemelor în urma tratamentului cu citraţi timp de 5-10 zile conduce la concluzia că organismul este bolnav din cauza unei lipse de baze şi, în consecinţă, că ţesutul organic este acid.
Vă recomand să citiţi şi :
MINERALELE SI ROLUL LOR IMPOTRIVA IMBATRANIRII
DE CE SA LUAM SUPLIMENTE NUTRITIVE 



                                E  R  N  A



© Copyright 2015 Max's concept

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu