Selectati limba dorita

DIVERSE TRADITII LEGATE DE HRANA. POSTUL ORTODOX

"Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea." Hipocrate.

Hermetismul este o ştiinţă străveche ce stă la baza evoluţiei umanităţii. Este o cunoaştere holistică, care cuprinde informaţii din varii domenii şi care explică în amănunt scopul, rolul şi menirea noastră pe acest pământ şi, mai presus de toate, ne ajută să ne ridicăm moral şi spiritual. În cadrul hermetismului există mai mulţi factori de care trebuie să ţinem cont pentru a ne uşura calea ascensiunii. Unul dintre aceşti factori este alimentaţia.
O alimentaţie sănătoasă şi armonioasă ne ajută să fim sănătoşi şi armonioşi. Ce înseamnă să fim sănătoşi ştim, dar ce înseamnă să fim armonioşi? Din punct de vedere al hermeneuticii, înseamnă să fim în comuniune cu Dumnezeu şi tot ceea ce reprezintă Creaţia Sa. Trebuie să înţelegem că tot ceea ce ne înconjoară reprezintă energie şi că noi suntem parte a unui întreg. Tot ceea ce facem, spunem, gândim, mâncăm, are influenţă asupra vieţii noastre şi a celor din jurul nostru. Alimentaţia echilibrată este unul din ingredientele care ne vor transforma într-o fiinţă echilibrată şi automat, totul în jurul nostru va începe să îşi schimbe polaritatea. Se cunoaşte deja că omul are o structură energetică care îi determină funcţionarea şi că orice perturbare a acesteia duce la manifestarea unor boli în planul fizic. Aceste câmpuri energetice sunt cunoscute încă din vechime - vezi meridianele de acupunctură existente în tradiţia chineză sau energia subtilă şi forţa vitală descrise de yoga şi medicina ayurvedică, dar ele au căpătat o mai mare recunoaştere odată cu metoda Kirlian. La fel ca şi omul, plantele au o structură energetică specifică şi un câmp energetic bine determinat. Numai conştientizând că între acestea şi om există o interacţiune dinamică, vom percepe noua concepţie a alimentaţiei holistice. Scopul alimentaţiei hermetice este acela de a spori capacităţile energetice vibraţionale ale organismului, fapt care va duce la o funcţionare şi o activare optimă a acestuia, în conformitate cu principiile divine. Orice tensiune mentală, emoţională sau orice încărcătură alimentară greşită, compromite echilibrul sistemului. Astfel, pentru persoanele care nu pot renunţa la carne, se recomandă consumul acesteia pe o perioadă de maxim 4 zile pe săptămână, renunţarea la carnea roşie, suplinirea cărnii cu peştele, exerciţii de meditaţie prin care să acceseze conştient câmpul pranic de unde să ia o cantitate de energie suplimentară şi sacralizarea cărnii ingerate.  
A sacraliza carnea înseamnă a rosti o rugăciune mulţumind animalului pe care îl consumăm pentru sacrificiul său, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-l ca în viitoarea încarnare a animalului sacrificat, acesta să capete o karmă  pozitivă. Când organismul nostru va spune stop, ne vom opri din consumul cărnii şi ne vom orienta spre o alimentaţie vegetariană. Mai târziu, putem opta chiar pentru un stil de viaţă vegan, aşa cum este scris în Vechiul Testament. 

La creştinii ortodocşi:

Bunicile noastre făceau semnul crucii pe pâine, înainte să o taie iar prescura la biserică e facută de femei care ţin post şi se roagă. În preajma marilor sărbători ortodoxe, creştinii duc mâncare la sfinţit în biserică. Putem aminti şi de pomenile făcute celor dragi care au plecat, dar şi de rugăciunile de la începutul şi sfârşitul mesei.
De asemenea, ortodocşii au rugăciuni la vremea mesei, astfel:

La prânz:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne lăsa pe noi să cădem ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După masa de prânz:
Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti. Nu ne lipsi pe noi nici de cereasca ta Împărăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace dându-le lor, aşa vino şi la noi şi ne mântuieşte.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

În iudaism există bucătăria cuşer (kasher). Această hrană este una specială care respectă anumite principii. În ebraică, se spune că păstrând tradiţiile kashrut, mâncarea ajută la sfinţirea corpului. Toate fructele şi legumele cuşer sunt controlate şi spălate bine. Animalele sunt sacrificate de o persoană numită shohet, iar tăierea se face în baza unui anumit ritual, numit shita. Acest ritual are ca scop desprinderea rapidă a matriţei astrale de trup, astfel încât animalul ucis să nu sufere şi să nu participe la nivel energetic la tranşarea cărnii lui. Potrivit tradiţiei, evreii nu mănâncă decât animale cu copita tăiată şi secţionată, păsări, peşti cu solzi şi înotătoare, însă pentru a fi mâncată chiar şi această carne, nu trebuie să aibă sânge în ea. În hermetism se ştie că în sânge se găseşte principiul akashic în stare pură, care este dăunător corpului uman. Un asemenea fluid animalic introdus în organism, ne va face să căpătăm apucături şi obiceiuri specifice regnului animal ingerat şi ne va modifica structura energetică făcând-o mai grosieră şi deci corespondentă vibraţional cu negativul. Tot tradiţia ebraică spune că nu ai voie să foloseşti aceeaşi veselă pentru carne şi produse lactate. De aceea, în bucătăria iudaică se folosesc două seturi de oale, tacâmuri, farfurii, etc. Acest obicei se bazează pe o tradiţie veche, care spune că laptele este hrănitor, dătător de viaţă, ajută la creşterea copiilor, la sănătate, în timp ce carnea reprezintă simbolul morţii, bătrâneţii şi distrugerii. Se spune că Adam şi Eva erau vegetarieni, abia dupa perioada lui Noe fiind permisă folosirea cărnii, deoarece terenul era puţin şi greu de cultivat iar oamenii sufereau de foame.

Bucătăria indiană conţine o sumedenie de ritualuri. Indienii îşi spală obligatoriu mâinile înainte de masă şi după fiecare fel de mâncare. Stăpâna casei îşi începe ziua cu un ritual de invocare a zeităţilor, apoi se apucă de treabă. Există câte o zeitate pentru fiecare activitate, iar cea specifică hranei este evocată întotdeauna înainte de a se apuca de gătit. În multe părţi din India se mănâncă pe o farfurie numită thali, care este un fel de platou de metal care conţine mai multe boluri. Hrana este diversă şi se mănâncă fără tacâmuri. La masă se aşează toată familia, se spun rugăciuni, apoi stăpânul casei împarte pâinea. Ritualul mesei este predominant de linişte şi recunoştinţă. Populaţia Indiei este preponderent hindusă şi vegetariană. Carnea consumată este de miel, pui, peşte, fucte de mare dar niciodată de vită, aceasta fiind considerată un animal sfânt. Întreaga bucătărie indiană este strâns legată de spiritualitate. Tradiţia ayurvedică a pus mare accent pe importanţa şi echilibrul alimentaţiei. Există în prezent numeroase şcoli care duc această tradiţie mai departe.

Bucătăria asiatică abundă de obiceiuri culturale şi spirituale, care diferă de la regiune la regiune. Ea are la bază o multitudine de ingrediente, gusturi neobişnuite şi combinaţii ameţitoare. În tradiţia asiaticilor se pune mare accent pe faptul că mâncarea este hrană pentru corp şi spirit. În anumite zone se mănâncă produse care pentru restul lumii ar fi inimaginabile, dar pe plan local sunt nepreţuite. Un loc important îl ocupă ritualul ceaiului, care este transformat, dintr-o banală băutură, într-un element sacru.

Tradiţia arabă aduce cu ea o mulţime de gusturi şi arome deosebite. Femeia se ocupă de gătit, în timp ce bărbatul pregăteşte carnea. Masa constituie locul unde se reuneşte familia şi prietenii. Se stă pe perne joase sau banci, iar masa e rotundă. Mâncarea este binecuvântată şi masa se desfăşoară în tăcere, savurând fiecare îmbucătură. Discuţiile încep abia după ce masa a fost strânsă şi s-a pus de ceai.
În tradiţia arabă nu este permisă folosirea cărnii de porc iar postul este obligatoriu. În zilele de ramadan nu se pot găti mâncăruri decât după apusul soarelui.
Acestea sunt doar câteva exemple, însă peste tot în lume există obiceiuri şi tradiţii legate de hrană, de modul cum aceasta se prepară, de rugăciuni.

Unii văd în aceste cutume nişte lucruri arhaice, învechite, depăşite. Eu cred că ar trebui să ne îndreptăm către aceste izvoare, să cercetăm aceste informaţii şi să le integrăm în viaţa noastră actuală. Dumnezeu se află în noi, iar trupul este templul sacru dăruit de El, nouă. Avem datoria să-l păstrăm sănătos şi armonios şi prin asta să-i mulţumim Creatorului pentru darul primit, care e atât de fragil. Să ne bucurăm de el pentru că nu se ştie ceasul în care darul ne va fi luat înapoi. Un trup sănătos şi armonios şi un mental încărcat de energie pozitivă înseamnă o conexiune trainică cu divinitatea şi un pas înainte pe calea evoluţiei spirituale. 

Dacă înţelegem că totul în jurul nostru este vibraţie care ne influenţează, dacă ne restructurăm viaţa şi dacă încetăm să gândim limitându-ne doar la ceea ce vedem cu ochii şi auzim cu urechile, atunci viaţa noastră se va schimba şi vom începe să percepem cu adevărat noua noastră energie.


POSTUL ÎN RELIGIA ORTODOXĂ

În religia ortodoxă, postul acoperă aproape o jumătate de an. În majoritatea zilelor din post, nu se permite decât hrana vegetală. Interdicţia principală se referă la carne şi produsele animale (grăsimi, ouă, preparate din carne, lactate). Pentru că acum 2000 de ani încă nu exista zahărul rafinat şi nici derivatele lui, nu se spune nimic despre el, dar ar trebui evitat ca şi alcoolul, tutunul, cafeaua şi alţi mari duşmani ai sănătăţii. Există posturi de o zi (miercurea şi vinerea) sau posturi de mai multe zile, cum ar fi: Postul Crăciunului, Postul Paştelui (Postul Mare), Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului. 
Mai sunt şi praznice mari: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), când se ţine post negru de o zi.  
Posturile de o singură zi se ţin miercurea şi vinerea tot anul, cu excepţia primei săptămâni după Paşte (săptămâna luminată), a Cincizecimii şi a săptămânii brânzei din Postul Paştelui.
Postul Crăciunului începe în 15 noiembrie şi durează până în 24 decembrie inclusiv, adică 6 săptămâni. Are 9 zile de dezlegare la peşte şi 11 zile de dezlegare la ulei şi vin. Nu se mănâncă ouă, carne, lactate, zahăr, margarină, etc.

Postul Paştelui începe lunea de după duminica lăsatului secului de brânză şi durează 6 săptămâni. Este mai sever decât Postul Crăciunului. Are o săptămână de pregătire - "săptămâna albă", când se poate consuma orice cu excepţia cărnii. Are 2 zile de dezlegare la peşte, de Bunavestire şi în Duminica Floriilor şi 10 zile dezlegare la ulei şi vin. Ultima săptămână înaintea Învierii (săptămâna neagră) se ţine post sever, iar ultimele 2 zile din această săptămână, post negru.

Postul religios contribuie atât la curăţarea fizică a organismului (dezintoxicare), cât şi la curăţarea câmpurilor energetice ale omului, pentru că în timpul postului se recomandă autocontrolul şi înfrânarea de la ispitele de orice fel care ţin de celelalte simţuri, nu numai de la mâncare. Deci, va trebui să nu ne certăm, să nu facem rău, să nu avem gânduri negative de ură, invidie, gelozie, lăcomie, etc., să respectăm poruncile iubirii ale Mantuitorului Isus Hristos şi cele 10 porunci din Vechiul Testament, să facem rugăciune şi milostenie. Postul creştin a rămas o practică de actualitate dar trebuie făcut prin asumare conştientă, de bunăvoie, nu impus, formal sau din obligaţie şi cu atât mai mult, nu în scopul de a face rău cuiva rugându-ne pentru răul lui.
Postul ortodox nu e o restricţie, cât mai degrabă un alt fel de a mânca, un alt fel de a te bucura de hrană. Postul adevărat e afirmativ. Postul e liber şi eliberează în acelaşi timp (între altele eliberează de jugul lăcomiei). Dominaţia pântecelui nu convine libertăţii, ea este acaparatoare şi epuizantă.

Postul ortodox nu este rigid. Oamenii bolnavi, cei aflaţi la drum, gravidele, copiii, cei care au o lucrare ce necesita eforturi deosebite, sunt scutiţi de a ţine post. În postire trebuie evitate exagerările şi mortificările, precum şi slava deşartă. Să păstrăm măsura, echilibrul şi să nu judecăm pe cel care mănâncă, pentru că atentăm la liberul lui arbitru.
Postul ţine de ritmul cosmic al vieţii. Prin post, omul intră în ritm cu ceilalţi, în ritm comunitar, în armonizare cu evenimentele majore din istoria mântuirii, dar şi cu cei care împărtăşesc acelaşi set de idei majore, cu adevărat importante pentru ei şi pentru această lume.

Este clar ca virtuţile postului se manifestă atât pe plan fizic, cât şi pe plan spiritual, adică se produce o dezintoxicare fizică şi psihică a fiinţei umane.
Bineînţeles, scopul final al postului este spovedania şi împărtăşania, fără de care postul în sine nu-şi atinge scopul final. Dacă nu simţiţi cu adevărat nevoia curăţării prin post, ţineţi post măcar o dată pe an, în săptămâna dinainte de Paşte.

Doamne-ajută !



                   
Trebuie să vă gândiţi că nu există oameni răi pe Pământ ci doar oameni buni cărora li s-au întâmplat lucruri rele.
Atunci când înţelegem acest adevăr, îi putem ierta pe toţi cei care  ne-au rănit cândva şi astfel ne eliberăm şi noi de amintirile dureroase. Încercaţi acest lucru mai ales atunci când ţineţi post. A fi plini de compasiune faţă de cei care nu sunt conştienţi de acţiunile lor negative, nu înseamnă că trebuie să acceptăm în continuare sau să ne lăsăm afectaţi în vreun fel de acele acţiuni. Dimpotrivă, putem alege să ne protejăm, apoi să evităm total situaţiile care ne fac să nu ne simţim în largul nostru. Uneori putem avea impresia greşită că este util să continuăm menţinerea unor emoţii negative precum ura, furia, mânia, frica, etc. În realitate, a continua să avem astfel de sentimente, doar ne prelungeşte suferinţa. 

Acum tu, aminteşte-ţi:
de vrei să fii,mereu te dăruieşte, 
deschide-ţi braţele şi lasă viaţa să curgă-n pieptul tău.
Fii una dar, cu bunul Dumnezeu.

Acum eşti liber,
îndreaptă-ţi paşii acolo unde
Cântecul
Dansul
Respiraţia
IUBIRE sunt.
Acolo unde tu, iubire eşti.

Mântuitorul a spus că prin iubire putem rezolva totul în această lume. Şi eu îl cred.


Adevăratul post.

1.Striga puternic si nu te opri!;
ca pe o trambita inalta-ti glasul 1
si spune-i poporului Meu pacatele lui
si casei lui Iacob faradelegile sale!
Iz 33:7, Os 8:1, Mi 3:8, Mt 3:3, Mc 1:3, In 1:23, 2Tim 4:2

2.Ei Ma cauta zi de zi
si doresc sa-Mi stie caile,
ca un popor care a savarsit dreptate
si judecata Dumnezeului sau n'a parasit-o;
ei cer acum de la Mine judecata dreapta
si doresc sa se apropie de Dumnezeu,
Is 1:18, Iz 33:17, Mal 3:7, Mt 13:20, Lc 8:13

3.zicand: "De ce-am postit noi, daca Tu n''ai vazut?
de ce ne-am umilit noi sufletele, daca Tu n''ai stiut?..." 2.
Nu: in zilele voastre de post va faceti voile voastre
si-i piscati 3 pe cei ce sunt in puterea voastra.
Ir 14:12, Mt 6:16, Lc 5:33, Lc 18:12

4.Daca postiti pentru certuri si judecati
si-l bateti cu pumnii pe cel obidit,
de ce-Mi aduceti Mie postul, asa cum o faceti astazi,
ca vocea voastra sa se auda strigand?
Iov 31:21, Lc 6:35

5.Nu postul acesta l-am ales Eu,
nici o astfel de zi in care omul sa-si necajeasca sufletul;
chiar daca-ti vei indoi gatul ca un carlig
si chiar daca ai pune sub tine sac si cenusa,
nici chiar asa nu puteti pretinde ca postul vostru e primit. 4
Za 7:5

6.Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul;
ci tu dezleaga orice legatura a nedreptatii,
dezleaga nodurile cu silnicie innodate,
lasa-i liberi pe cei striviti in legaturi
si rupe toate inscrisurile cu socoteli nedrepte.
Ir 21:12, Lc 4:18-19, FA 8:23

7.Frange painea pentru cel flamand
si adu-i in casa ta pe saracii fara adapost;
daca vezi pe cineva gol, imbraca-l
si nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.
Iov 22:6, Iov 24:10, Iov 31:19, Iz 18:7, Tob 1:17, Sir 29:9, Sir 29:12, Mt 25:35, Lc 11:41, 1Tim 5:8

8.Atunci lumina ta se va deschide ca o dimineata
si sanatatea ta curand va rasari
si dreptatea ta iti va merge inainte
si slava lui Dumnezeu te va inconjura.
Iov 11:17, Ps 36:6, Lc 1:79

9.Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi,
si'n timp ce tu inca graiesti, El va zice:
"Iata, Eu sunt aici".
Daca tu te lepezi de ceea ce te tine legat
si de mana ta cea hrapareata
si de cuvantul cartitor,
Iov 22:27, Iov 33:26, Is 1:19, Is 30:19, Is 65:24, Ir 29:12

10.daca din inima ii vei da paine celui flamand
si daca vei multumi sufletul necajit,
atunci lumina ta va straluci in intuneric
si intunericul tau va fi precum amiaza;
Is 42:16

11.si Dumnezeul tau va fi cu tine pururea,
iar tu te vei satura dupa cum iti pofteste sufletul
si oasele tale se vor ingrasa
si vor fi ca o gradina bine adapata
si ca un izvor a carui apa nu scade;
si oasele tale ca iarba vor odrasli si se vor ingrasa
si neamurile neamurilor vor mosteni.
Ir 31:12, In 4:10, In 7:38

12.Si vechile tale daramaturi se vor zidi
si temeliile vor dura de-a lungul tuturor generatiilor;
tu te vei numi dregator al celor stricate
si cararile ferite pe mijloc ti le vei face umblate.
Is 61:4

13.Daca-ti vei da piciorul inapoi de pe zilele odihnei 5
asa ca'n ziua cea sfanta sa nu faci ce-ti place tie,
si daca zilele odihnei le vei numi "desfatare",
"sfinte" Dumnezeului tau;
daca piciorul nu ti-l vei misca la lucru
si nici din gura ta nu vei grai cuvant cu manie,
Is 56:4, Ir 17:24

14.atunci vei nadajdui in Domnul
si El te va ridica la bunatatile pamantului
si te va hrani cu mostenirea lui Iacob,
parintele tau;
caci gura Domnului a grait acestea.
Ir 32:13

[Isaia, Vechiul Testament.]
                              
Puteţi citi şi:




S E R E N





© Copyright 2015 Max's concept

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu