Selectati limba dorita

DESPRE APA DE BAUT


Apa de băut este una dintre sursele majore de toxine, care vă poate vătăma sistemul imunitar şi sistemul de vindecare. Spre exemplu, în Statele Unite, potrivit rapoartelor recente, apa de băut rămâne un risc pentru sănătate, fie că e vorba de un oraş mare, fie de o zonă rurală. Peste o sută de milioane de americani beau apa care conţine niveluri considerabile de substanţe chimice cancerigene: arsenic, radon şi compuşi ai clorului (trihalometani sau THM). 
În peste două mii de sisteme de alimentare cu apă din patruzeci de state s-au găsit, în ultimul deceniu, niveluri excesive ale nitraţilor - care pot provoca mortalul "sindrom al copilului albastru" atunci când laptele praf e combinat cu apa care îi conţine. Zonele rurale cu deversări agricole semnificative sunt în cel mai mare pericol.
Pe lângă contaminarea chimică, virusurile şi paraziţii rezistenţi la clor, ca Giardia, Cryptosporidium şi virusul Noro, se pot strecura prin peste o mie de sisteme de alimentare cu apă, cărora le lipsesc încă filtrele adecvate. 
Potrivit Centrelor pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului, în Statele Unite se produc în fiecare an mai mult de zece milioane de îmbolnăviri cauzate microorganismele din apa de băut. Chiar şi clorul în sine constituie un factor major de risc şi nu ar trebui sa mai fie utilizat ca dezinfectant, adoptându-se metode mai sigure, de felul ozonării. Pe lângă faptul că, în combinaţie cu compuşi organici, formează THM, clorul în sine este un agent oxidant care poate favoriza apariţia bolii coronariene şi poate vătăma sistemul de apărare a organismului.
Nici în alte ţări situaţia nu este mai roză. Ca reacţie la calitatea proastă a apei de băut, s-au adoptat legi privind tratarea apei, dar aplicarea lor este ineficientă datorită insuficienţei fondurilor. Nivelurile "sigure" de contaminare sunt, pur şi simplu, fixate prea sus şi nu toate substanţele contaminante sunt reglementate, existând în realitate circa 700 de substanţe chimice periculoase găsite în mod obişnuit în apa de băut. Furnizorii de apă rareori se conformează standardelor Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi nu înştiinţează întotdeauna clienţii când apa este contaminată, chiar dacă legea le cere sa o facă.
Iata sugestiile care vi se dau în această situaţie:
  • Nu beţi niciodată apa care are gust de clor, chiar dacă vă este foarte sete. Folosiţi un filtru de apă care îndepartează cel puţin clorul şi alte substanţe nocive. Dacă nu aveţi posibilitatea achiziţionării unui filtru, folosiţi mai bine apa îmbuteliată, în cazul în care locuiţi într-un oraş.
  • Cereţi firmei care vă furnizează apa rezultatele testelor. Testaţi anual apa la un laborator. Aflaţi astfel dacă bacteriile fecal-coliforme, plumbul, fluorul, clorul, arsenicul, nitraţii şi duritatea, se încadreaza în limitele admise, precum şi dacă apa conţine paraziţi, alte microorganisme, sulfaţi, erbicide, pesticide şi alte substanţe contaminante. Luaţi, pentru probe, apa de la robinet, aşa încât să poată fi detectate şi eventualele substanţe poluante induse de ţevi. Testaţi apa la momentele diferite ale anului, fiindcă unele substanţe poluante, cum ar fi nitraţii, pot apărea numai sezonier. În funcţie de rezultatele testării apei, veţi decide dacă aveţi nevoie urgentă să cumpăraţi un sistem de purificare a apei şi, daca este cazul, de care tip. Dacă primiţi apa de la sistemul local, testaţi nivelul plumbului din apa de la robinet, pentru că instalaţiile casnice constituie o sursă importantă de contaminare cu plumb, neevidenţiată de analizele furnizorului. Apa care conţine plumb într-o proporţie mai mare de zece părţi la miliard, prezintă un risc pentru sănătate, în special pentru copii şi femeile gravide, dar şi pentru toţi ceilalţi.
  • Curăţaţi-vă zilnic ţevile, lăsând apa să curgă 3 - 5 minute în fiecare dimineaţă, sau după perioadele în care nu o utilizaţi, înainte de a o folosi pentru băut sau gătit. Apa luată imediat ce daţi drumul la robinet, poate avea o concentraţie mai înalta de plumb si alte substanţe contaminante şi este, deci, mai periculoasă. 
  • Nu folosiţi niciodată apa de la robinetul de apă caldă pentru băut sau gatit. Nu este adecvata pentru consumul uman deoarece conţine impurităţi provenite din ţevile şi interiorul rezervoarelor de apă caldă.
  • Apa îmbuteliată este, în cel mai bun caz, o soluţie temporară a problemei apei de băut. Este mult prea scumpă pentru consumul cotidian şi nu puteţi conta pe puritatea ei. Uneori, apa îmbuteliată nu este decât apa de la robinet pusă în sticle, şi chiar dacă ar fi apă de izvor, ar putea fi la fel de contaminată. Curăţenia este principala grijă, fiindcă bacteriile se pot înmulţi rapid în apa netratată cu clor. Cu ocazia unor controale efectuate de Agenţia pentru Protecţia Mediului, au fost constatate probleme serioase de curăţenie la centrele de îmbuteliere a apei, cazuri mediatizate şi la TV.
  • Dacă folosiţi apa îmbuteliată, cereţi producătorului informaţii legate de sursa apei şi rezultatele analizelor (uneori aceste informaţii apar pe eticheta produsului). Când găsiţi o sursă de încredere, cereţi să vă fie livrată direct acasă sau cumpăraţi-o din magazine mari, în care marfa se vinde foarte rapid. Păstraţi apa într-un loc ferit de lumina soarelui şi folosiţi-o repede. Pentru a minimaliza contaminarea chimică indusă de recipiente, alegeţi-le pe cele din sticlă sau plastic transparent. Evitaţi sticlele din plastic moale, opac, utilizate pentru lapte, al căror material poate contamina apa.
  • Un sistem de purificare a apei este o invenţie bună pentru sănătate, dar trebuie să vă documentaţi puţin înainte de a hotărî ce cumpăraţi. Uneori, un dispozitiv simplu, care îndepărtează gustul şi mirosul neplăcut este suficient, dar, mult mai probabil, veţi avea nevoie de un sistem care utilizează mai multe tehnologii pentru înlăturarea substanţelor chimice organice, a metalelor grele, a nitraţilor şi a bacteriilor.

Prin electroliza apei se pot evidenţia particulele nocive din apă. Luaţi apa de la robinet sau îmbuteliată şi faceţi-i electroliza, o să fiţi uimiţi de ceea ce o să vedeţi. Poate asta vă va hotărî să achiziţionaţi un purificator de apă montat la robinetul de la care consumaţi apa în mod uzual. Pe piaţă există două sisteme de filtrare care arată încurajator: unul pentru distilarea apei şi altul care foloseşte o tehnologie de filtrare cu bariere multiple. Distilatoarele îndepărtează toate substanţele contaminante, purificând apa, şi necesită întreţinere minimă, dar costurile iniţiale sunt considerabile. Noul sistem casnic de distilare a apei, numit D-3, face o treabă mai bună decât cele anterioare. Poate fi montat sub chiuvetă, este silenţios, produce întotdeauna apă rece şi se autosterilizează.
D-3 este livrat cu o pompă încorporată, scurgere automată şi toate furtunurile si restul accesoriilor care ridică preţul altor sisteme de purificare. Deşi sistemul este destul de scump, în timp aţi plăti mult mai mult pe apa îmbuteliată. În trecut, distilarea părea nepractică pentru uzul casnic - distilatoarele erau voluminoase, zgomotoase, aveau consum mare de electricitate şi apă şi necesitau multă întreţinere. Dar apa distilată este forma cea mai pură.
Există totuşi critici care pretind că este nesănătoasă. Aceştia spun că, prin distilare, se îndepărtează mineralele şi că apa distilată ne poate priva organismul de minerale,fiind o apă moartă. Totuşi, principalele surse de minerale sunt fructele şi legumele, nu apa pe care o bem. De fapt, organismele noastre au sisteme foarte active pentru reţinerea mineralelor de care avem nevoie. Este de asemenea posibil ca distilarea să nu îndepărteze unii compuşi organici volatili care fierb la aceeaşi temperatură cu apa, dar aceştia sunt eliminaţi cu ajutorul filtrelor cu carbon, cu care sunt dotate aproape toate distilatoarele.

 Celălalt sistem atractiv utilizează tehnologia barierelor multiple pentru a produce apă pură din punct de vedere biologic. Acest sistem este singurul de genul lui care respectă standardele şi protocoalele EPA de testare a purificatoarelor microbiologice. Printr-un proces în şapte trepte, sunt eliminate pesticidele, bacteriile, virusurile, paraziţii, metalele şi substanţele chimice. Spre deosebire de sistemele UV şi de distilare, acesta nu consumă energie electrică, deci poate funcţiona şi în eventualitatea întreruperii energiei electrice. Procesul începe cu prefiltrarea particulelor de dimensiuni mari şi a sedimentelor, urmată de trecerea printr-o membrană pentru osmoza inversă, unde sunt îndepărtate metalele, compuşii şi chisturile parazitare. Alte filtre biologice ale sistemului elimină bacteriile şi virusurile, în timp ce un postfiltru din carbon îndepărtează gustul, mirosul şi compuşii organici volatili rămaşi. Furnizarea apei pure din punct de vedere biologic este completată cu un robinet special, fără plumb. Sistemul furnizează aproximativ 75 de litri de apă de băut pe zi, în condiţiile medii de utilizare ale unei familii de patru persoane: 15 litri de apă de băut pentru fiecare. Unele sisteme de genul acesta sunt mai scumpe decât tehnologia D-3, dar nu cu mult.
Nu vă bizuiţi numai pe analizele gratuite oferite de firmele care comercializează purificatoare - nu sunt suficient de minuţioase. Folosiţi şi un laborator independent.
Cumpăraţi numai un sistem care respectă standardele NFS International (National Sanitation Foundation).
Unul dintre sistemele cele mai bune şi mai convenabile ca preţ din acest moment utilizează o combinaţie a celor două tehnologii: filtrare cu bloc de carbon şi o metodă electrochimică, în care apa intră în contact cu un aliaj de cupru-zinc, numit KDF. Sistemele de acest fel costă până în 500$ şi sunt uşor de întreţinut. Ele îndepărtează majoritatea contaminanţilor îngrijorători (deşi poate fi necesară adăugarea unei componente pentru eliminarea nitraţilor, dacă locuiţi într-o zonă cu deversări agricole), iar KDF introduce în apă cantităţi mici de cupru şi zinc, considerate benefice de majoritatea experţilor.
Cumpăraţi un sistem de cartuşe de mărime standard, astfel încât să le puteţi înlocui chiar dacă producatorul lor iese de pe piaţă. De asemenea, alegeţi un sistem bazat pe costul per litru al apei purificate, nu pe costurile iniţiale. Unele sisteme par mai ieftine la prima vedere, dar presupun costuri mari pe parcurs, datorită consumului de energie şi a preţului pieselor de schimb. 
Aveţi grijă ca modelul purificatorului pe care îl cumpăraţi să aibă robinet din oţel inoxidabil, nu dintr-un aliaj de alamă şi plumb, care poate contamina apa cu plumb.
Familiarizaţi-vă cu instrucţiunile de întreţinere ale sistemului dumneavoastră şi urmaţi-le. Filtrele sunt primele care se uzează, iar în unele sisteme se pot acumula bacterii. Este bine să dotaţi sistemul şi cu un contor, astfel încât să înlocuiţi cartuşul în funcţie de cantitatea de apă purificată, şi nu de timpul scurs de la ultima înlocuire.
Dacă vă purificaţi apa, va trebui să recurgeţi la suplimente cu fluor pentru a vă proteja dinţii. Puteţi cere sfatul dentistului în această problemă. Eu personal, după 3-4 ani de utilizare a apei purificate, m-am lovit de această problemă, a deficienţei de fluor, drept pentru care am făcut o cură cu un complex de minerale care conţinea inclusiv fluor.
S-a rezolvat, dar va trebui să o am în vedere şi în viitor.

Toate aceste informaţii le-am scris pentru a înţelege cât de important este să vă protejaţi împotriva toxinelor. Cu cele din aer şi din mâncare nu prea avem ce face. Împotriva celor din apă putem însă acţiona.


Apa îmbuteliată este, de obice, apă de la robinet filtrată. Menirea principală a filtrelor de apă fiind eliminarea poluanţilor dăunători din apă înainte ca aceştia să pătrundă în organismul nostru, acestea pot fi considerate dispozitive de apărare.

EXCESUL DE APĂRARE
În încercarea de a obţine apă pură, unii promovează distilatoarele şi filtrele cu osmoză inversă. Acestea extrag totul din apă, rezultând o apă moartă care nu e sănătoasă. Peştii nu pot supravieţui în ea. Dacă este ingerată timp îndelungat, poate extrage minerale importante pentru organism, precum potasiul, magneziul, sodiul şi calciul. Suplimentele minerale pot acoperi pierderile, dar nu este uşor să înlocuim mineralele din corp în aceeaşi formă în care le-am pierdut. Cei care vând distilatoare şi filtre cu osmoză inversă insistă asupra faptului că apa este cu atât mai bună cu cât nu conţine alte substanţe. Ei folosesc instrumente de măsurare a solidelor dizolvate care nu disting între substanţele dizolvate în apă, care dintre ele sunt bune şi care sunt rele. Apa bogată în minerale folositoare va fi categorisită drept rea, ca urmare a acestor teste. Cei care vând distilatoare de apă şi filtre cu osmoză inversă argumentează cu faptul că apa este doar H2O şi nu trebuie să mai conţină şi altceva. Această apă, din păcate, nu conţine deloc oxigen suplimentar. Dacă o introducem într-un ionizator de apă, rezultatul este o apă care nu e nici acidă, nici alcalină.
Aparatul care produce apa alcalină fără acizi este ionizatorul de apă. Cea mai bună apă pentru eliminarea reziduurilor din organism este apa alcalină, produsă de ionizatoarele de apă. Această apă neutralizează acizii dăunători şi ajută la eliminarea acestora în siguranţă, fără a extrage mineralele alcaline valoroase ca potasiul, magneziul, sodiul şi calciul. Este foarte importantă eliminarea reziduurilor acide din organism, acestea fiind principala cauză a îmbătrânirii şi îmbolnăvirii organismului. Nu există alte dipozitive care să producă apă alcalină cu PH-ul 10, bogată în oxigen, în afara ionizatoarelor de apă. Puteţi cheltui o avere pentru eliminarea substanţelor dăunătoare din apă, multe din ele imaginare. 
Aveţi grijă la tacticile de vânzări bazate pe frică !
Dedurizatoarele de apă sunt dispozitive care înlocuiesc ionii de calciu din apă cu ioni de sodiu. Sodiul vine împreună cu clorul, ceea ce face ca apa să devină acidă. Această apă este perfectă pentru ţevile instalaţiilor din casă şi ajută la economisirea detergenţilor folosiţi la maşina de spălat, dar băutul acestei ape nu e sănătos. Din acest motiv, cei care se respectă îşi fac un traseu separat pentru apa de băut din bucătărie.
În sistemul public de alimentare cu apă, se practică clorurarea, în scopul de a ucide microbii şi bacteriile din apă. Clorul folosit este un dezinfectant, dar este dăunător dacă este ingerat în cantităţi mari. În plus, se combină cu hidrocarburile din apă şi formează hidrocarburi clorurate cu potenţial cancerigen. Aceasta este cea mai răspândită problemă de poluare din Statele Unite. Din punct de vedere al raportului preţ-calitate, cele mai bune filtre pentru clor şi substanţele organice clorurate sunt filtrele cu cărbune. Sunt două tipuri de acest gen: filtre cu cărbune comprimat şi cele cu cărbune activ granulat. Dintre acestea, primele sunt opţiunea cea mai bună. Dacă folosim filtru cu cărbune în combinaţie cu un ionizator de apă, atunci opţiunea a doua e indicată, adică cea cu cărbune granulat.
Important de amintit este că apa alcalină poate influenţa sexul bebeluşului: dacă părinţii vor consuma apă alcalină cel puţin 30 de zile înainte ce concepţie, bebeluşul va fi cu siguranţă băiat în 95% dintre cazuri.




Pe acest blog mai puteti citi şi :



    © Copyright 2015 Max's concept

    7 comentarii:

    1. Daca purificati apa si folositi Fluor, pentru a va "proteja" dintii, faceti cea mai mare greseala! Fluorul nu numai ca nu protejeaza dintii, dar va face si mai prosti! Fluorul era folosit de catre nazisti la indobitocirea prizonierilor din lagare! Fluorul e cea mai mare escrocherie! Cine are cunostinte minime de chimie stie ca Fluorul inlocuieste Iodul din organism, care e foarte important pentru imunitate!

      RăspundețiȘtergere
      Răspunsuri
      1. Perfect de acord cu Anonim. Degeaba te-ai chinuit sa scrii (traduci) acest articol, cu elemente interesante, daca ne spui sa punem fluor in apa. Si de fapt, care ar fi cea mai buna apa de baut dupa opinia ta?

        Ștergere
      2. Nu am scris nicăieri că trebuie să introducem fluor în apă.
        Cea mai bună apă este cea trecută prin ionizatorul de apă, dar deoarece e cam scump pentru majoritatea buzunarelor românilor, am dat exemple şi de alte purificatoare de apă disponibile la noi, mai accesibile ca preţ.
        Cu privire la fluor, poate apărea o deficienţă de fluor dacă folosim doar apă purificată, de aceea va trebui făcută o cură cu minerale care să conţină şi fluor, o dată pe an. Putem, de asemenea, să alternăm apa purificată cu apa minerală.

        Ștergere
    2. dedurizare apa
      tratare apa
      filtre de apa
      Comercializand statii de epurare, dedurizatoare, filtre de apa, ne propunem atat dezvoltarea cat si informarea clientilor cu privire la noile prevederi legislative si reglementari in domeniu, la nivel national, la nivelul UE cat si la nivel mondial.
      Pe langa solutiile de potabilizare si epurare a apei, oferim si sprijin in obtinerea buletinelor de analiza a apei, cat si teste rapide pentru stabilirea incarcaturii (PPM – particule per
      milion) si gradului de duritate (°G, °F).
      Mai multe detalii pe http://www.somra.ro

      RăspundețiȘtergere
    3. După cum a spus Henri Coanda, apa este benefică atunci când ea are următorii parametri: alcalinitatea 7-9, potențialul redox -100mV -700mV , tensiunea superficial 43-45 din/cm și structură hexagonală. Există, desigur, alți parametri, cum ar fi mineralizare, conductivitate, și altele. Pentru a obține apă de calitate nu este necesar să se cumpere un filtru de apă. Există mai multe moduri convenabile. Uita-te la acest film
      http://www.youtube.com/watch?v=ZqShrAcDlDc sau pe site
      http://coral-club.com/ro/catalog/health/antioxidants/koral-mayn/.
      Pentru detalii sunați 0728272155.

      RăspundețiȘtergere
    4. Buna ziua,
      De apa Kangen ati auzit?Se spune ca este cea mai buna apa la ora actuala.
      Puteti afla mai multe aici:
      http://www.kangenapa.ro
      Un om informat face cat doi.Sa va fie de folos.


      RăspundețiȘtergere
    5. Da, apa kangen e o apa vie, cica are molecula ca si apa ce curge direct din muntii himalaya
      apa de la robinet e o apa moarta datorita chimicalelor si coturilor din instalatie de care se loveste pana la consumator, (apa e un organism viu, apa are memorie, iar moleculele de apa comunica intre ele pretutindeni-fapt demonstrat stiintific, copacu nu trage apa-caci apa urca in copac !!! )
      ---inainte sa bei o cana de apa oricare ar fi ea, pune-i un gand bun, o ajuti si te ajuti---
      iar ca o paranteza la stilul de viata actual:
      1 apa de himalaya e de 10.000 ori mai activa, plus ca te ajuta la vindecare (trup si suflet)
      nui tot una sa bei apa de canal sau apa de munte din munte_
      2 la care sa adaugi o alimentatie moderna pe baza de fast food gen FORNETTI nu una pe seminte, avocado, goji, chia,
      3 important e si cum traim... ideal ar fi aici: Hunza - Valea Vietii__http://apimond.ro/remedii-naturiste/hunza-valea-vietii__În Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, secţie de poliţie, închisori, crime sau cerşetori. iar societatea hunzakuţilor nu are pur şi simplu nevoie de aceste avanposturi ale "omului civilizat".
      4 cat despre fluor DA, e TOXIC si-i bine de stiut__www.youtube.com/watch?v=LEZ15m-D_n8__ se acumuleaza in organism si nu mai pleaca, perfect pentru farmacii unde ajungi sa-ti faci abonament, dureri articulare, dinti slabi, si IQ de tembel_si totusi ~98% din pastele de dinti au
      fluor_dar suntem prea redusi sa recunoastem pericolul_mai bine sa nu stim_o lasam asa,
      fluorul e bun, bun la dinti, noroc pe dentisti._obs: aborigenii australieni ce nu au pasta de dinti, nu au carii si noi cu perii electrice si 10.000 de paste de dinti cu fluor gandite de marketing... suntem plini de carii.

      RăspundețiȘtergere