Selectati limba dorita

MEDICINA TRADITIONALA CHINEZA

Pentru a desemna acest tip de medicina, se foloseste denumirea in limba engleza de TCM, adica: Traditional Chinese Medicine.
Foarte multe persoane cred ca medicul naturist nu recomanda altceva decat eliminarea toxinelor (dezintoxicarea) sau postul, ca scopul masajului thailandez nu este decat obtinerea placerii si ca medicina si terapiile chineze inseamna doar acupunctura.
Medicina chineza are o istorie mai veche de 3000 de ani. Istoria Chinei este foarte zbuciumata. Imparati si dinastii domnitoare au urmat unele dupa altele si s-a intamplat deseori ca un conducator sa "rescrie" istoria, ca sa scoata in evidenta existenta unor imparati pe care sa-i reconsidere ca fiind personaje de legenda. Acest lucru s-a intamplat si cu Huang Di, Imparatul Galben, pe care unii istorici il considera un personaj legendar, mai curand un zeu. Conform legendei, "Canonul de medicina interna al Imparatului Galben" a fost scris pe baza dialogurilor purtate de Imparatul Galben cu medicii de la curtea sa. La aceasta capodopera, s-au adaugat de-a lungul timpului, o multime de completari. Varianta finala a acestei capodopere s-a cristalizat, dupa toate probabilitatile, in secolele 3-5 d.Ch. Forma in care este cunoscuta astazi a fost redactata de un medic numit Wang Bing, in anul 762 d.Ch., fiind constituita din doua parti (in total 81 de capitole): prima parte, denumita "Intamplari simple" (Su Wen)- se ocupa de notiunile teoretice ale medicinei chineze (biologie, patologie, agenti patogeni, canale de energie, diagnoza, etc.) iar a doua  parte, denumita "Axa spirituala" (Ling Shu) - prezinta practicile folosite cum ar fi: acupunctura, moxe si alte terapii medicale, descriind cele 9 feluri de ace, forma lor, utilizarea acestora, definind numeroase tehnici de terapie si dezbatand o multime de tratamente pentru diferite afectiuni.
Acest tratat a avut o influenta extrem de mare asupra medicinei chineze din toate timpurile. O perioada de decadere semnificativa intervine dupa pierderea razboiului anglo-chinez, numit si razboiul opiului (1839-1842) cand, patrunderea civilizatiei occidentale in China a adus cu sine si civilizatia occidentala. Astazi, pe langa medicina occidentala, medicina chineza este una din cele mai importante metode de tratament folosite in toate colturile lumii.
 In ceea ce priveste latura spirituala a medicinei, taoismul este directia care a avut efectele cele mai considerabile, ea raspandindu-se repede  si, impreuna cu invataturile lui Confucius, alcatuind o conceptie unitara asupra universului. Dupa legenda, intemeietorul taoismului este Lao Tze, adica maestrul batran, care a trait aproximativ in secolul 5 i.Ch. Capodopera sa se intituleaza "Tao Te King" (Cartea Caii si a Virtutii), acest titlu datand din secolul III sau II i.Ch. Lucrarea are o forma poetica, fiind alcatuita din 81 de strofe si sustine o filozofie total diferita de religia din epoca sa, potrivita careia lumea nu a fost creata de o fiinta supranaturala, ci ea s-a creat dupa legile sale proprii (tao). Tao inseamna drum, cale, carare dar si materia primordiala. In timpul dinastiei Han (206 i.Ch.-220 d.Ch.), taoismul s-a contopit cu budismul venit din India si treptat a devenit religie.

Crearea lumii dupa invatamintele tao s-a realizat prin separarea in doua a substantei primordiale care anterior se afla intr-o stare de echilibru, inlaturat prin manifestarea fortei lui tao (calea), ceea ce a determinat inceputul transformarii. Aceasta stare de echilibru strabun este reprezentata simbolistic printr-un cerc gol, a carui semnificatie este "fara inceput (neinceput)" (Wu Ki). Aceasta stare nu este nefiinta absoluta, ci existenta potentiala, care inca nu a devenit manifesta. Acest punct de echilibru necesar se afla intre cele doua perioade ale existentei lumii, intre care ar fi existat 129.600 ani. Mai tarziu, sub influenta tao, cele doua forte strabune, ale caror nume sunt yin si yang, s-au despartit. Acest fenomen este reprezentat de cele doua forme aflate in cerc, cea alba si cea neagra, care se contopesc in totalitate. Conceptele de Yin si Yang au aparut in lucrarea "Cartea prefacerilor" (Yi King), unde este scris urmatorul lucru: "Orice existenta ia nastere cand cele doua forte strabune, yin-ul si yang-ul, se contopesc printr-o transformare logica." Yin si Yang reprezinta unitatea rezultata din opozitiile existente in natura sau in orice fenomen. Cuplul Yin - Yang reprezinta un sistem care se bazeaza pe unitatea dintre cele doua unitati formate de doi poli opusi. Fiind independenti unul fata de altul, acesti poli nu au nici energie, nici natura materiala. Fiecare fenomen din univers prezinta atat caracterul yin, cat si caracterul yang, de exemplu: cald-rece, miscare-repaus, activ-pasiv, etc. Conform principiilor tao, nici un lucru nu poate sa existe numai in sine sau pentru sine si orice fenomen contine posibilitatea schimbarii. De aceea putem sa spunem ca universul (lumea) se constituie din schimbarea continua a fortelor de tip yin si yang. In mod normal, aceste forte sunt in echilibru: niciuna nu poate sa existe fara cealalta, deoarece se mentin  in mod reciproc. Aceste notiuni sunt contrare, complementare, niciuna neputand sa existe fara cealalta. "Yin si Yang pot fi deosebite, dar nu si separate" (Canonul de medicina interna al Imparatului Galben). Aceasta inseamna ca orice lucru de pe lume are doua parti: ziua poate fi impartita in zi si noapte, speciile in masculi si femele, etc. Astfel, pentru intelegerea bazelor, medicina se foloseste de 8 principii complementare, grupate doua cate doua:

CARACTERISTICI GENERALE PENTRU:
Yin                              Yang
interior                        exterior
rece                             cald
obtuz                           ascutit
lipsa                            surplus

Plecand de la aceasta premisa, orice calitate din lume poate fi impartita in doua parti complementare: este yin ceea ce e pasiv, feminin, mic, primitor, linistit, noaptea, umbra, intoarcerea in sine, etc., si este yang orice este masculin, inalt, animat, agitat, ziua, miscarile spre afara, etc. Acest sistem poate fi divizat mai departe, dupa natura. De exemplu, apa de la robinet este rece (de natura yin), dar exista un lucru si mai rece decat ea - gheata. In acest caz, apa de la robinet, comparativ cu gheata, este de natura yang.
Alternanta anotimpurilor ilustreaza foarte bine fenomenul yin si yang: din iarna pana in vara, aerul se incalzeste treptat; in acest timp natura yin scade si creste yang. Din vara spre iarna, acest fenomen este invers, yang este in descrestere si yin creste. Din punct de vedere al naturii, primavara este anotimpul yang-ului care creste, vara este varful yang-ului, toamna este anotimpul yang-ului descrescator si al yin-ului crescator, iar iarna este varful yin-ului. Daca ne gandim la momentele zilei, yang se naste la miezul noptii, creste pana la pranz si atinge apogeul la ora 12 la pranz; atunci se naste yin-ul, care atinge apogeul la miezul noptii. Din punct de vedere al spatiului, cerul este yang, pamantul este yin, iar omul se afla in centrul  lor.

YIN SI YANG DIN PUNCT DE VEDERE AL BOLILOR
  • De natura yang: probleme acute, imbolnaviri de scurta durata, dureri acute, stari care se schimba brusc. 
  • De natura yin: boli cronice, dureri surde, stari care se schimba incet.
Chiar si procesele din corpul uman pot fi explicate cu ajutorul acestei teorii. Daca aceste procese decurg normal, la timpul lor, atunci in organism domneste un echilibru relativ. Daca acest echilibru nu poate fi mentinut, din diverse motive, atunci apar imbolnavirile.
Organele corpului omenesc pot fi impartite dupa acelasi principiuu astfel:
  • Cele cinci organe de natura yin sunt: inima, ficatul, splina, rinichii si plamanii. Rolul celor cinci organe yin este producerea, transformarea si depozitarea de qi, a sangelui (Xue), a lichidelor organice (Jin-Ye), a esentei din nastere si a celei dobandite (Jing), cat si a mintii (spiritului) de baza (Shen).
  • Cele cinci organe de natura yang sunt: intestinul subtire, stomacul, intestinul gros, vezica urinara si vezica biliara. Rolurile celor cinci organe yang sunt asimilarea substantelor nutritive, digestia si transformarea acestora, cat si eliminarea toxinelor.
ORGANELE YIN
Plamanii
  • coreleaza respiratia; daca acestia sunt bolnavi, intregul corp este bolnav;
  • transmit energia celesta in jos la rinichi;
  • raspund de metabolismul materiei lichide (al apei);
  • daca qi-ul plamanilor este slab, pot aparea urmatoarele simptome: urinare putina, edem, boli de piele;
  • raspund de starea pielii, de deschiderea porilor;
  • supravegheaza stratul exterior de protectie, dirijeaza Wei Qi;
  • tot ceea ce se intampla in caile respiratorii se afla sub supravegherea plamanilor: gripa, inflamarea straturilor mucoase, sinuzita;
  • au rol in producerea globulelor rosii.
Splina
  •  transforma hrana, o descompune in parti care pot fi ingerate;
  • sustine organele la locul lor, precum si sangele care circula in artere; orice sangerare anormala, urinare cu sange, acumulare de sange, dovedeste slabiciunea qi-ului splinei;
  • ajuta la producerea qi-ului splinei;
  • transporta hrana corespunzatoare catre fiecare organ.
Inima
  • este locul unde se afla shen-ul (shen-ul este functia spiritului, capacitatea vietii spirituale si a gandirii);
  • are deschidere la limba; din aceasta cauza, balbaiala, problemele de pronuntie, pot avea legatura cu problemele cardiace;
  • starea inimii poate fi stabilita dupa culoarea pielii;
  • domina toate organele;
  • mentine circulatia sangelui. 
Rinichii
  • depoziteaza qi-ul stramosesc, esenta;
  • reglementeaza nasterea, dezvoltarea, maturizarea;
  • au influenta asupra oaselor si reglementeaza productia de maduva osoasa;
  • primesc qi-ul provenit din plamani;
  • sunt radacina qi-ului.
Ficatul
  • cea mai importanta sarcina a ficatului este asigurarea fluctuatiei uniforme a energiei organismului;
  • controleaza si regleaza starea muschilor, ligamentelor;
  • influenteaza functia de digestie a stomacului si a splinei;
  • are deschidere la ochi.
ORGANELE YANG

Intestinul gros
  • are ca sarcina eliminarea toxinelor;
  • executa resorbtia lichidelor ramase (coordoneaza fluidele din organism);
  • daca exista probleme de functionare a acestui organ, pot aparea obstructii intestinale sau diaree.
Stomacul
  • raspunde de energia organismului, are ca rol primirea hranei si transmiterea mai departe a acesteia;
  • imparte hrana consumata in parti curate si impuritati;
  • partea curata este transmisa la splina, cea impura la intestine;
  • daca functioneaza normal, dirijeaza qi-ul in sus.
Intestinul subtire
  • are ca rol separarea substantelor nutritive de toxinele din hrana;
  • coordoneaza lichidele, resoarbe apa.
Vezica
  • activeaza aspectul yang-ului de rinichi, supravegheaza depozitarea fluidelor, asimilarea si selectarea acestora.
Bila
  • depoziteaza si transmite mai departe secretia biliara;
  • este singurul organ yang care nu transforma substante impure;
  • canalul vezicii biliare activeaza aspectul yang al functionarii ficatului si il controleaza in acelasi timp.
 QI -ul
Este energia vietii. In mentalitatea chinezilor, tot ceea ce exista in univers se constituie din aceasta energie. In corpul uman, qi-ul are diverse functii: hraneste, ocroteste organele, ajunge la fiecare celula. Baza este energia de la parinti, iar restul de qi necesar se obtine din aer si din hrana. Daca am mostenit o baza puternica, traim corect, ne miscam corect, facem terapii de respiratie, ne hranim intr-un mod adecvat, atunci energia din noi, care ne hraneste, va fi puternica, corpul si spiritul nostru vor fi sanatoase. Qi-ul ajunge in orice parte a corpului nostru prin asa-numitele canale de energie. Pe suprafata acestor canale gasim anumite zone, prin care putem avea acces la fluxurile de energie. Aceste zone se numesc puncte de presopunctura.

Notiunile de baza cele mai importante din medicina chineza sunt: qi (energia vietii), yin si yang (cele doua calitati), jing-ul (baza vietii mostenite), sangele (hraneste organele) si shen-ul (semnifica vitalitatea spirituala).
Energia circula prin canale, dupa o ordine bine definita, incarcand organele cu caracter yin si yang. Fiecare dintre cele 12 organe principale este incarcat cu energie in perioade de cate 2 ore, rotatia completa facandu-se in 24 de ore. Chinezii, de cele mai multe ori, iau in consideratie orarul organelor si in cazul terapiilor. De exmplu: "durerile de cap ma apuca intotdeauna in jurul orelor 6 dupa-amiaza" sau "tusesc regulat in fiecare dimineata", etc. Aceste simptome pot indica , de cele mai multe ori, organul cu probleme daca se iau in consideratie si orarul organelor. La fel si in cazul terapiilor.
Iata ordinea fluxului de energie prin canalele principale 
(dupa organe):

Intervalul orar                                  Organul activ:

03 - 05                                      plamanii
05 - 07                                      intestinul gros
07 - 09                                      stomacul
09 - 11                                       splina
11 - 13                                       inima
13 - 15                                       intestinul subtire
15 - 17                                       vezica urinara
17 - 19                                       rinichii
19 - 21                                       pericardul
21 - 23                                       cele trei incalzitoare
23 - 01                                       vezica biliara
01 - 03                                       ficatul.

Circulatia continua si in acest fel este posibila mentinerea echilibrului de energie dinamic. In vederea asigurarii circulatiei continue, qi-ul isi schimba polaritatea (energia devine de natura yin sau de natura yang). Pe parcursul circulatiei sale face legatura intre interior si exterior, mentinand armonia intregului organism.


Doctrina celor cinci faze - datand cam din secolul IV i.Ch., incearca categorisirea caracteristicilor omului si a diferitelor fenomene ale naturii, notate cu simboluri din categoria celor cinci procese de baza: lemnul-procesele active din fazele de crestere; focul-varful activitatii; pamantul-elementul neutralitatii, al tranzitiei; metalul-faza descrescatoare; apa-desavarsirea starii de liniste. Fiecare element hraneste elementul care ii urmeaza si fiecare element blocheaza elementul al doilea din rand.

Cauzele bolilor in conceptia medicinei traditionale chineze pot fi clasificate in trei grupe importante: cauze de dinainte de nastere, cauze existente pana la varsta de 18 ani (alimentatie inadecvata, numeroase accidente) si cauze care apar dupa varsta de 18 ani (cauze interne, cauze externe si alte cauze).
Cauzele interne sunt deduse in principal din factorii sentimentali: supararea, mania excesiva (afecteaza activitatea ficatului), bucuria sau necajirea excesiva (dauneaza functiilor inimii), tristetea (afecteaza functiile plamanilor), framantarea, grija succesiva (dauneaza splinei), frica (afecteaza rinichii).
Factorii externi, meteorologici cauzeaza imbolnaviri in special cand sunt imprevizibili: vantul dauneaza ficatului, frigul-rinichilor, umiditatea-splinei, seceta excesiva-plamanilor, caldura excesiva cauzeaza alte disfunctionalitati ale organelor.
In categoria celorlalte cauze pot fi amintite: constitutia slaba, suprasolicitarea, activitatea sexuala excesiva, regimul alimentar, traumele, epidemiile si modul de terapie inadecvat.
In China, in multe cazuri, medicul Curtii primea salariu numai in cazul in care locuitorii Curtii erau sanatosi. In mod natural, existau si atunci greseli.

METODELE DE STABILIRE A CONDITIEI PACIENTULUI
IN MEDICINA CHINEZA
Toate cunostintele medicilor din Tibet, India, China, japonia, Thailanda, sa bazau numai pe experienta si observatie. Intrebarile puse, examinarile prin atingere, examinarea vizuala a partilor corpului au ca scop descoperirea cauzelor si locului dizarmoniei. Aceste examinari nu sunt dureroase si permit o viziune exacta asupra starii de moment a bolnavului.

Examinarea vizuala
Metoda examenului vizual se constituie din mai multe etape si incepe chiar in momentul sosirii pacientului in cabinet. Medicul incepe sa deosebeasca aceste semne dupa principiile yin si yang. Mai intai urmareste miscarile pacientului, daca sunt hotarate, nehotarate, daca sunt sau nu perfect stabile. Apoi urmeaza recunoasterea semnelor vizibile care se regasesc pe piele, pe cap si pe fata. Va fi observata starea parului, dar si miscarile capului. Capul este locul de intalnire al canalelor yin si yang si contine encefalul (creierul mare), organ dominat in sistemul chinezesc de rinichi. Prin examinarea atenta a capului si a parului se poate stabili cu usurinta starea qi-ului din rinichi si din sange. Acest examen se compune din doua etape: 1. anormalitati ale formei si pozitiei capului; 2. diferentele de culoare si de sanatate a parului.
In conceptia medicinei chineze, in cazul copiilor cu capul prea mic sau prea mare exista o lipsa de esenta (jing) si in aceste cazuri se trateaza rinichii, care depoziteaza esenta mostenita.
Daca partea moale a craniului bebelusului, fontanela, se intareste tarziu sau deloc, aceasta demonstreaza ca avem de-a face cu o boala datorata lipsei unor substante din organism.
In cazul in care capul tremura (atat la copii, cat si la adulti), afectiunea poate fi tratata cu ajutorul ficatului.

Un alt lucru care se observa din prima clipa este starea parului. In sistemul chinezesc, rinichii sunt cei care controleaza starea parului si, de aceea, pierderea parului poate insemna starea de epuizare a rinichilor. Gusturile sarate tin de rinichi. Un consum excesiv de sare dauneaza sanatatii rinichilor. La barbatii la care chelia apare destul de repede, aproape intotdeauna se remarca predispozitia spre mancarurile sarate.
  • Daca parul este decolorat si rar si cade usor, atunci qi-ul (energia) din rinichi si din sange este lacunar. In cazul batranilor si al problemelor mostenite, tratamentul nu este eficace.
  • Pierderea timpurie si subita a parului denota lipsa de sange in medicina chineza, iar in cea occidentala, intoxicatia cu metale grele sau cu alte substante (chimioterapie).
  • Aparitia matretii este legata de digestie. Ea indica o disfunctionalitate a splinei si a stomacului, dar poate sa fie si simptom al altor boli, cum ar fi,de exemplu, micozele.
Capul si fata

Iata cateva dintre semnele importante ce sunt urmarite in medicina chineza si semnificatia lor:
  • Culoarea alba a fetei - inseamna lipsa qi-ului si insuficienta sangelui, dar si circulatia defectuoasa. Albul face trimitere la excesul de yin, dar yin-ul poate fi si semn al durerii. Durerea de tip yin nu este prea acuta, dar e de durata si acopera o suprafata destul de mare (de exemplu, durerea de cap afecteaza capul intreg).
  • Culoarea galbuie a fetei ( nu ca in cazul icterului, ci o nuanta mai slaba) - inseamna insuficienta functionarii splinei si acumularea umiditatii. Se poate distinge in cazul unor persoane supraponderale. Daca fata este galbena, incolora si uscata, inseamna ca splina si stomacul sunt slabe. Aceste fenomene sunt foarte frecvente in cazul curelor de slabire pe termen lung.
    • Culoarea rosie a fetei - este culoarea sangelui, deseori in legatura cu bolile de "caldura", cum ar fi acele infectii care sunt urmate de febra. In orice caz, arata o functionare excesiva, putand sa semnifice o hipertensiune arteriala datorata unor excese. Pe baza stabilirii exceselor sau lipsurilor, putem distinge doua tipuri: 1. Tipul "macelar" - supraponderal, cu fata rosie, ii este in permanenta cald, aproape ca explodeaza. Aceasta inseamna exces de functionare. 2. Tipul "femeia de serviciu" - palid, deseori slab, ii este frig, este permanent somnoros.
  • Culoarea vinetie a fetei (cianotica) - arata intotdeauna stagnare, raceala. Apare mai ales daca frigul, substanta rece, se acumuleaza si qi-ul lipseste. daca qi-ul este prea putin si sangele se acumuleaza - fata va avea o culoare violet. Cauzele care pot fi in spatele acestor simptome sunt: tetanos, spasm, convulsii, stari care preceda infarctul cardiac. La copii, in cazul temperaturilor ridicate, daca fata este de culoare violet, mai ales la baza nasului si intre sprancene, acesta poate fi un semna de alarma pentru convulsii de febra. O culoare albastru mai inchis apare in cazul diferitelor intoxicatii.
  • Culoarea cenusie a fetei - indica o epuizare excesiva, grava. Poate sa insemne o durere de tip yang (care este ascutita, palpitanta). Daca fata este de culoare mata si culoarea cenusie apare instantaneu in cazul unei boli cronice, atunci prognoza pentru bolnav este foarte rea.
Ochii
Examinarea ochiului consta in observarea stralucirii ochilor, dar si a formei, culorii pleoapelor. Ochii sunt considerati ca facand parte din sistemul energetic al ficatului. Deteriorarea vederii - miopie, prezbitism - este reglementata de functionarea ficatului.
  • Vitalitatea ochilor, stralucirea lor, constituie simbolul spiritului, al vitalitatii, al Shen-ului.
  • Daca albul ochilor are o stralucire mata, aceasta inseamna oboseala.
  • Daca au culoarea rosie, dar aceasta culoare apare brusc, de exemplu in cazul guturaiului, gripei, atunci problema existenta este legata de plamani.
  • Daca ochii se inflameaza deseori, acesta este cu siguranta un simptom datorat ficatului.
  • Daca pleoapa inferioara este inflamata, poate sa reflecte oboseala, dar daca aceasta inflamatie are nuante albastre, arata ca rinichii sunt slabi.
  • Daca pleoapele inferioare sunt palide, fara tonus si au o culoare galbuie, asta inseamna ca problema se datoreaza stomacului, iar in cazul aparitiei culorii maro inchis, atunci problema isi are originile in ficat.
  • Pleoapele de culoare rosie pot indica un consum excesiv de zahar sau de alcool. Daca numai coltul interior al ochilor este rosu, problema se poate datora canalului vezicii urinare, iar in cazul in care coltul exterior al ochilor este rosu, problema se cauta la canalul de energie al vezicii biliare.
Alte semne
  • Daca fruntea e accentuata si brazdata adanc, este un semn care face referire la intestinul subtire.
  • Daca pe linia parului pielea este uscata, exista disfunctionalitati la meridianul vezicii urinare.
  • Suprafata dintre cele doua sprancene este semnallizatorul ficatului si al stomacului.
  • Suprafata aflata in jurul narilor se afla sub influenta plamanilor. 
  • Adancimea ridului care pleaca de la partile laterale ale nasului si ajunge langa buze este foarte importanta: acest rid se adanceste considerabil in cazul problemelor digestive sau in cazul operatiei vezicii biliare.
  • Buzele lasate, galbui, mate, arata epuizarea energiilor splinei. Buzele de culoare violet arata stagnarea sangelui. Pe partea dreapta a buzelor se remarca functionarea bilei, iar pe partea stanga, functionarea splinei. Buzele inferioare sunt suprafetele care indica starea stomacului si a intestinelor. Umflarea buzelor inferioare indica cu o precizie destul de mare problemele digestive, caracterizate de balonari si constipatie. Un semnal al diareei pot fi buzele inferioare umede, cu edem.
  • O linie aparuta pe lobul urechii, la inceput alburie, care devine apoi din ce in ce mai accentuata, atrage atentia asupra deteriorarii starii inimii si iminentei pericolului de infarct cardiac.
Diagnoza limbii
Examinarea limbii este o metoda complementara. Avantajul ei este ca furnizeaza informatii instantanee despre gravitatea bolii si schimbarea starii pacientului. Metoda reflecta excelent starea de moment a organismului, putand sa furnizeze 70 % din diagnosticul bolnavului. Cel mai indicat este ca examinarea sa se faca la lumina naturala. Daca nu este posibila examinarea la lumina Soarelui, atunci este de preferat lumina unui bec decat a unui tub cu neon. Bolnavul trebuie sa scoata limba in mod hotarat, dar fara prea mult efort, maximum 15-20 de secunde. Daca este necesar, se va repeta, deoarece scoaterea limbii cu forta duce la schimbarea umiditatii si culorii acesteia. Se va lua in consideratie faptul ca si consumul de anumite medicamente, alimente colorate sau dulciuri, pot influenta culoarea limbii. Este important de stiut ca limba persoanelor care fumeaza excesiv este mai uscata de obicei sau chiar galbuie. La orice examinare se pleaca de la starea normala. O limba normala, sanatoasa, are un aspect vioi. Corpul limbii este de culoarea carnii proaspete, de culoare rosie sau roz deschis. O limba normala este flexibila, nu prea rigida, nici prea palida, fara modificari vizibile, nu este brazdata, inflamata si nici nu tremura. Stratul normal de depuneri pe limba este subtire si alb, dar este acceptabil si daca la radacina este mai gros decat la varf. Limba nu trebuie sa fie nici uscata, nici prea umeda.
Suprafata limbii reflecta starea de sanatate a unor organe din corp, aceste conexiuni fiind explicate prin sistemul canalelor de energie. La examinarea limbii, medicul este ajutat de harta limbii.
Impartirea este urmatoare: varful limbii apartine inimii, suprafata dintre varful limbii si mijlocul acesteia corespunde plamanilor, mijlocul limbii corespunde stomacului si splinei, radacina limbii corespunde rinichilor, patea stanga a radacinii corespunde vezicii urinare la barbati, iar partea dreapta uterului la femei, partea laterala stanga a limbii corespunde ficatului, iar partea laterala dreapta a limbii corespunde vezicii biliare. O limba uscata indica o epuizare a lichidelor din organism, iar o limba de culoare inchisa, fara viata, o prognoza mai rea, indicand un proces de vindecare mai greoi. Cu cat corpul limbii este mai palid, cu atat mai grava este starea bolnavului. Aceasta paliditate poate sa mearga pana la culoarea alba. In cazul unei limbi palide, de obicei yang-ul este in cantitate scazuta - limba este excesiv de umeda ori sangele este insuficient si astfel limba este predispusa sa se usuce. Daca yang-ul este insuficient, acesta ascunde mai multe simptome, de aceea, pentru a stabili un diagnostic, trebuie cunoscute si celelalte simptome ale bolii. Aceste simptome pot fi: senzatie de frig, urinare lunga, o urinare de culoare deschisa, diaree cu continut de resturi alimentare nedigerate.
Culoarea rosie a limbii poate semnifica o caldura interioara, simptomele bolii fiind: o culoarea rosie a fetei, o variatie sinusoidala a febrei, predispozitie la evitarea caldurii, urina de culoare inchisa, in cantitate mica, cu miros urat, diaree sau eventual scaune cu sange.
Punctele si petele de pe limba se examineaza dupa locul in care apar si dupa coloritul lor. Cu cat aceste pete au  culoare mai inchisa si cu cat sunt mai multe, cu atat boala este mai grava.
La examinarea formei corpului limbii, nu este vorba numai despre liniile fizice ale limbii, ci si de calitatea si flexibilitatea ei. Daca limba este subtire si ingusta, eventual are si o culoare inchisa, atunci prognozele pentru vindecare sunt proaste. Corpul limbii mai poate sa fie si de culoare caramizie, de exemplu. O limba umflata este de obicei semn de caldura. La alcoolici, acest lucru se intampla frecvent. Un alt indiciu important este daca limba este brazdata de crapaturi. Numarul si adancimea crapaturilor sunt foarte diferite si de obicei se datoreaza epuizarii lichidelor din corp ori slabiciunii rinichilor.
O limba cu urme de dinti - este frecventa la cei care tin regim in timpul verii, fiind aproape intotdeauna cauzata de disfunctiile splinei. Apare in cazul problemelor datorate greselilor de alimentatie. In aceasta situatie, bolnavul se simte deseori epuizat si are o dorinta accentuata de a manca dulciuri.
Din punctul de vedere al medicinei chineze, depunerile de pe limba sunt produsele secundare biologice ale stomacului, prezenta lor pe limba indicand functionarea corecta a splinei si mai ales a stomacului. Trebuie sa existe intotdeauna depuneri pe o limba normala. Acestea sunt subtiri, de culoare alba, usor umede, la varful si pe marginile limbii stratul lor este mai subtire, ingrosandu-se spre mijlocul limbii si devenind foarte vizibile la radacina. Aceste depuneri furnizeaza informatii exacte despre starea functionala a stomacului si a splinei.
O stare foarte grava este semnalata de cazul in care limba este neagra, uscata, cu crapaturi, ceea ce denota epuizarea totala a energiilor vitale. O limba fara depuneri, de culoare albastruie, indica o circulatie insuficienta sau o intoxicatie. Un simptom foare grav este cand varful limbii se contracteaza, semnificand iminenta dezastrului proceselor vitale. Previziunile sunt foarte sumbre daca radacina limbii are o culoare inchisa si este uscata. La fel si daca limba este uscata si are culoarea rosie. Trebuiesc luate in considerare insa si alte semnale pentru a stabili gravitatea bolii.
O metoda complementara de diagniosticare este si CHESTIONAREA - punerea de intrebari pacientului.
De asemenea, foarte important este si diagnosticul pulsului.
Metodele de tratament ale medicinei traditionale chineze sunt: acupunctura, presopunctura, terapia de masaj, aplicarea ventuzelor, terapia moxa, terapia prin utilizarea plantelor medicinale, terapia de respiratie si de miscare si terapia de alimentatie.
Toate tipurile de terapii traditionale chineze pot fi practicate numai de catre persoane avizate.
De remarcat este diferenta esentiala intre gandirea terapeutilor naturisti si gandirea medicinei chineze. Terapeutii naturisti sunt dispusi, in cazul tuturor imbolnavirilor, chiar si in cazul bolnavilor slabiti, sa supuna corpul la o "dezintoxicare", in timp ce chinezii incearca intarirea qi-ului (energiei vitale).

Pe baza dieteticii chinezesti, pot fi folosite cu usurinta unele metode cum ar fi :
  • Condimentele picante au efect de incalzire; de aceea, daca nu avem probleme de stomac, putem sa le folosim in cure de slabire.
  • Cei care sunt frigurosi, trebuie sa evite alimentele cu efecte racoritoare (salate reci, alimente crude).
  • Cei care in timpul verii fac cura de pepene, dar sunt frigurosi, trebuie sa manance pepenele presarat cu scortisoara.
  • In cazul problemelor cailor respiratorii, al otitei cronice, al bolilor frecvente cauzate de racire, trebuie evitat consumul de lapte, deoarece este producator de mucozitati.
  • In cazul racelii se poate pregati miere cu piper ( la aproximativ 50 ml de miere se pune o lingurita mica de piper si se amesteca). Se imparte pentru toata ziua si se consuma cate un pic.
  • In restaurantele chinezesti, daca nu se mananca sosul, alimentele nu apasa asupra stomacului.
  • Bolnavii slabiti vor consuma alimente cu efect de incalzire.
RETETA BUNA PENTRU BOLNAVII SLABITI: o supa delicioasa de carne. Carnea de vita curatata se fierbe la foc mic, timp de mai multe ore, pana aproape se faramiteaza. Se pregateste cu ajutorul multor legume, care la randul lor se fierb pana devin moi. Supa se condimenteaza (cu mai multe condimente, dar nu prea tari). Se pune si putin ghimbir. Cand e gata, se pune si un ou in supa. In functie de starea bolnavului, se face (cu blenderul) o pasta din ea. Se serveste fierbinte. Se consuma inghititura cu inghititura, bine mestecata. Celor care nu le place carnea de vita, o pot inlocui cu carnea de pui. Esential este ca supa sa fie concentrata.

Clasificarea alimentelor dupa efectul lor de caldura
Efecte reci : sarea, rosiile, pepenele galben, pepenele verde.
Efecte de racorire: merele, vinetele, perele, castravetii.
Efecte calde: castanele, paducelul, caisele, usturoiul.
Efecte fiebinti: piperul negru, ghimbirul uscat, uleiul de soia.

Clasificarea alimentelor dupa efectul de vindecare
Alimente care sisteaza lipsa de sange: busuiocul, vinetele, usturoiul, otetul din vin, prazul.
Alimente care intaresc munca qi-ului si a sangelui: carnea de miel, heringul, guliile, mandarinele, mierea.
Sudorifice: ghimbirul, maghiranul, rozmarinul, ceapa, telina.

De retinut:
  • Cartofii sunt un aliment neutru, dulce, intarind rinichii si reincarcand plamanii. Au efecte benefice in cazul slabiciunii splinei, al poftei de mancare reduse, al diareei cronice, etc.
  • Scortisoara este fierbinte, picanta. Se recomanda pentru tratarea reumatismului, impotriva anumitor boli ale splinei, ale stomacului,ale plamanilor, in cazul problemelor de urinare si al diareei. Mai nou s-a descoperit ca reduce glicemia.
  • Nuca este calda, dulce. Reincarca rinichii, incalzeste plamanii, are efecte bune in cazul astmului si al impotentei.
Armonizarea gusturilor alimentelor
Conform principiilor medicinei chineze, la clasificarea alimentelor, organelor le sunt atasate anumite gusturi. Cand se doreste intarirea unui element, prin definirea exacta a alimentelor care sunt legate de elementul respectiv se pot aduce multe imbunatatiri. Gusturile acrisoare apartin elementului lemn. Alimentele cu astfel de efecte sunt: pastravul, branza, maslinele, strugurii, rosiile. Gusturile amarui apartin elementului foc. Aceste alimente sunt: gulia, salata, secara, telina. Gusturile dulci se afla in sistemul elementului pamant. Aceste alimente sunt; vanata, carnea de miel, racul, mierea, meiul, etc. Gusturile picante sunt  dominate de elementul metal. Aici amintesc: hreanul, usturoiul, maghiranul, menta, ridichiile. Gusturile sarate sunt supuse elementului apa: sardinele, carnea de porc si  desigur sarea.


Important: in tara noastra, medicina traditionala chineza poate fi practicata numai de persoane care au o diploma recunoscuta de organele competente.

Pe acest blog mai puteti citi si:
CONCEPTELE MEDICINEI DIN EXTREMUL ORIENT.TEHNICI DE RESPIRATIE SI IMPORTANTA LOR IN PROCESUL VINDECARII. 

SEMNE EXTERIOARE ALE TULBURARILOR INTERNE.RITMUL BIOLOGIC SI PIELEA 




2 comentarii:

  1. Imi palc inforamtiile din articol pentru ca sunt bine documentate.
    As adauga doar ca yin si yang si teoria celor 5 elemente se pot aplica si la birpu si in strategii militare ( ma gandesc aici la Sun Tzu ) si in toate aspectele vietii noastre de fapt.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Exista posibilitatea de a creste in inaltime? Daca pacienul suferă de nanism?

    RăspundeţiȘtergere