Selectati limba dorita

ANTIOXIDANŢII


RADICALII LIBERI

Acest nume nostim defineşte "micii drăcuşori moleculari" care nu au decât o obsesie: să ne facă să îmbătrânim mai repede. Vă vom prezenta aceşti mici monştri şi toate armele pentru a-i combate. 

La inceputul anilor 1930, chimiştii britanici au descoperit rolul pe care-l puteau avea fragmente de atom sau molecule asupra deteriorării cauciucului... Şi au trecut mai mult de 70 de ani de când ştim că anumite molecule - numite radicali liberi - au o influenţă mare asupra îmbătrânirii oricărui organism viu. Născuţi dintr-o infimă parte de oxigen pe care organismul nostru nu o transformă, radicalii liberi atacă celulele noastre, cu atât mai multă agresivitate cu cât expunerile la soare şi la fumul de tutun sunt mai frecvente. Putem spune că, pe măsură ce organismul nostru arde calorii pentru a produce energie, din acest proces rezultă şi apă, şi radicali liberi.
Aceştia scapă, vor deteriora celulele sănătoase şi vor crea, în timp, maladiile legate de vârstă.

Principiile de bază ale teoriei radicalilor liberi
Oxidarea - este termenul chimic pentru procesul de înlăturare a electronilor dintr-un atom sau o moleculă. Oxigenul pare să fie bun, în mod special, la separarea electronilor de alţi atomi şi molecule, şi astfel şi-a împrumutat numele întregului proces general. Altfel spus, oxigenul este un agent oxidant bun, dar la fel sunt şi alte substanţe (de exemplu clorul). Oxigenul însuşi este caustic şi distructiv. 
Se poate observa acest lucru în cadrul oxidării sau a ruginirii fierului, când un metal solid este transformat într-un metal solzos, corodat. Ca să trăim, avem nevoie de oxigen, dar în concentraţii mari este toxic pentru fiinţele vii. Atunci când oxigenul şi alţi agenţi de oxidare despart electronii de celelalte molecule organice - cele mari, de care depinde organismul viu - pot să fărâme moleculele, făcându-le imperfecte sau inutile. De aceea, organismele vii trebuie să aibă mecanisme de apărare împotriva oxigenului şi oxidării pentru a-şi putea proteja componentele de distrugere.

Este posibil ca aceste mecanisme de apărare să fi evoluat, la origine, cu un scop diferit: ca protecţie împotriva radiaţiei solare, care era mult mai intensă în istoria timpurie a planetei noastre. Când radiaţiile interacţionează cu apa o împrăştie, producând oxigen şi, pe parcurs, o serie de intermediari instabili numiţi radicali liberi. Radicalii liberi există independent - în unele cazuri, pentru puţină vreme - şi se deosebesc printr-o configuraţie electronică instabilă: un electron impar. În efortul de a realiza stabilitatea, radicalii liberi reacţionează cu orice moleculă întâlnită, lipsind-o de electroni. Aceasta crează mai multe molecule instabile, care ulterior îşi afectează vecinii, într-o reacţie în lanţ de genul dominoului. Singurele modalităţi prin care aceste reacţii se pot opri sunt atunci când doi radicali reacţionează între ei, astfel încât să formeze o moleculă stabilă, sau atunci când rezultatele reacţiei sunt prea slabe pentru a interacţiona cu alte molecule.

Când reacţia în lanţ a radicalilor liberi se diminuează, e posibil să fi rupt din componentele vitale ale celulelor ca o tornadă, cauzând pagube mari. De fapt acesta este exact mecanismul de otrăvire cu radiaţii. Expunerea la radiaţii, fie ele raze X sau explozii nucleare, distruge apa din corpurile noastre, generând radicalii liberi ce afectează ADN-ul, proteinele, membranele celulare şi  alte structuri vitale. Simptomele otrăvirii cu radiaţii - distrugere gastrointestinală imediată, pierderea părului şi mult mai târziu, apariţia cancerului de oase şi a leucemiei - sunt consecinţe ale deteriorărilor cauzate de radicalii liberi.
De asemenea, plantele verzi descompun apa şi generează oxigen  într-o manieră mult mai controlată, folosind energia soarelui. Aceasta este fotosinteza, care dă posibilitatea plantelor să capteze energia solara şi să producă zahăr natural (glucoza) din dioxidul de carbon din aer. Şi atât plantele, cât şi animalele, inversează acest proces în timpul respiraţiei, atunci când metabolizează (ard) glucoza cu oxigen, producând apa şi dioxid de carbon. În toate aceste procedee biochimice sunt generaţi aceiaşi intermediari cu grad ridicat de reactivitate ca şi în cazul interacţiunilor radiaţiei cu apă la organismele neînsufleţite. Ca şi clasă, aceste molecule periculoase sunt adesea numite specii reactive de oxigen sau ROS

Două dintre ele sunt radicali liberi (radicalul hidroxil si radicalul superoxid), iar al treilea este  peroxidul de hidrogen, obişnuitul înălbitor şi dezinfectant ce distruge culorile şi omoară microbii prin acţiunea sa de oxidare.
Cercetătorii ne spun că viaţa a luat naştere în oceane, pe când oxigenul era prezent în cantităţi foarte mici în atmosfera terestră, iar radiaţia solară era mult mai intensă, deoarece nu exista stratul de ozon care să o ecraneze. Nu vreau să ne îndepărtăm de subiectul nostru abordând cunoştinţe detaliate despre oxigen, oxidare şi alte lucruri din chimie. Celor care doresc să aprofundeze aceste teorii le recomand cartea "Oxygen : The Molecule That Made the World" a lui Nick Lane.  
Stresul oxidativ este întreaga povară plasată asupra unui organism în cursul normal al metabolismului de către producerea constantă de radicali liberi, adăugată fiind la oricare altă presiune venită din partea mediului. 
Ultima include: 
  • radiaţia naturală şi pe cea artificială;
  • toxinele din aer, mâncare şi apă;
  • sursele amestecate de activitate oxidantă, cum ar fi fumul de ţigară, unul din cele mai concentrate sisteme de transmitere a radicalilor liberi.
Definiţie:
Radicalii liberi sunt particule cu un nivel energetic ridicat care au cel puţin un electron liber. Ei circulă alandala prin organism, încercând să stabilească o legătură chimică pentru acel electron liber, ceea ce produce probleme, cauzând afecţiuni cardiace, cancer, boli autoimune, degenerescenţă maculară, afectarea sistemului imunitar şi accelerarea îmbătrânirii.
Radicalii liberi rezultă şi în urma unor procese organice de rutină, cum ar fi producerea de energie şi metabolizarea medicamentelor, dar şi din cauza unor factori externi, ca fumul de ţigară, poluarea, radiaţiile şi contaminările chimice. Practic, expunerea la radicalii liberi e imposibil de evitat. Când faci exerciţii fizice, respiri mai des, accelerând formarea de radicali liberi. Această expunere suplimentară nu este o cauză pentru a renunţa la mişcare sau la respiraţie. Bucură-te de o alimentaţie bogată în antioxidanţi, iar beneficiile exerciţiilor fizice vor depăşi cu mult potenţialele prejudicii.
 

Incredibil dar adevărat : avantajele radicalilor liberi


Radicalii liberi au şi câteva avantaje şi nu sunt nesemnificative ... din moment ce ei permit celulelor să se apere împotriva virusurilor sau bacteriilor. De fapt, tocmai cu ajutorul radicalilor liberi, leucocitele scapă repede de bacterii şi ciuperci şi pot neutraliza virusurile.
 
Se poate face afirmaţia că sănătatea depinde de echilibrul dintre stresul oxidativ şi apărarea împotriva oxidării. 
"Frumuseţea" antioxidanţilor tocmai de aici provine. Aceşti compuşi speciali din plante îşi sacrifică un electron, neutralizând radicalii liberi şi oprind în faşă procesul de oxidare.  
Antioxidanţi puternici sunt carotenoidele (precursoare de vitamina A), vitamina C, vitamina E şi seleniul.
Doar consumul de multe produse cu aceşti compuşi îţi va permite să te aperi împotriva consecinţelor radicalilor liberi.
Carotenoidele reprezintă o familie de sute de fitoelemente care se pot transforma în vitamina A - deşi doar câteva sunt cu adevărat active. Ele formează un continuum de culori - roşu, portocaliu, galben - şi se găsesc în pepene verde, ardei gras, dovleac, papaya, roşii, morcovi şi caise. Dar sunt  eclipsate de puternicul verde închis, prezent în legumele cu frunze verzi, cum ar fi napii, spanacul şi broccoli. 
Nu toate trebuie consumate în stare crudă pentru a fi eficiente. Anumite carotenoide, ca licopenul din roşii, pot fi mai bine absorbite atunci când sunt gătite. De aceea, sosul de roşii e mai eficient în reducerea riscului de cancer de prostată decât roşiile însele.

Dar odată cu înaintarea în vârstă, capacitatea de absorbţie se reduce treptat, deoarece încep să apară diverse blocaje. Senectutea şi apariţia bolilor batrâneţii reprezintă incapacitatea mecanismului de apărare de a face faţă, de-a lungul timpului, stresului oxidativ, cu acumularea constantă de defecte în ADN, în proteine şi în membrane. Din acest punct de vedere, senectutea şi longevitatea nu sunt sinonime. Dacă sistemele de apărare împotriva oxidării sunt puternice, ar fi posibilă o viaţă lungă, fără boli. Bineînţeles că aceasta este şi situaţia unor centenari care se bucură de o sănătate bună până aproape de sfârşit, iar apoi au parte de un declin rapid. Multe persoane ar dori să îmbătrânească astfel, şi dacă tot mai mulţi dintre noi am putea face asta, nu s-ar mai ivi probleme legate de consecinţele economice ale unei longevităţi prelungite. Dacă cei mai bătrâni dintre bătrâni ar fi relativ fără probleme de sănătate, influenţa lor asupra sistemului de sănătate nu ar fi atât de mare, chiar dacă ar reprezenta o proporţie crescută în cadrul populaţiei.

Dacă sănătatea depinde de eficienţa sistemelor noastre de apărare împotriva oxidării, mai ales la bătrâneţe, ce putem face ca să le păstrăm ?

Dintre diferitele grupe de sisteme de apărare posibile, cel care pare să fie controlat cel mai bine de noi este acela cu "substanţele derivate din regimul alimentar" 
Acele substanţe includ vitamine, minerale, compuşi de apărare (fitonutrienţi) şi chiar câteva toxine, toate de origine vegetală. Deci pasul cel mai practic pe care îl putem face pentru a ne apăra de distrugerile stresului oxidativ este să mâncăm mai multe vegetale. Majoritatea oamenilor nu manâncă varietatea şi cantitatea de mâncăruri pe bază de plante care ar trebui. 

Cum ne putem proteja de radicalii liberi ?

Adoptând o strategie anti-oxidantă (cu scopul de a împiedica formarea radicalilor liberi) care va consta în favorizarea unei alimentaţii echilibrate şi consumând în special alimente bogate în vitamina E (prezentă în unt, arahide, seminţe, legume cu frunze verzi şi cereale integrale) şi vitamina C (portocale, grapefruit, kiwi, guava, căpşune, ardei gras, broccoli, varză de Bruxelles), în caroten (din morcov) şi în oligoelemente, precum zinc sau seleniu (prezente în nuci braziliene, seminţe de floarea soarelui, seminţe de dovleac, ciuperci, cereale integrale şi legume). Seleniul este foarte important, deoarece, acţionează ca şi co-factor pe lângă vitamina E, pentru producerea enzimei glutation peroxidază. Doza zilnică recomandată de seleniu este de 55 mg.
Nu uitaţi că fructele, foarte bogate în polifenoli, sunt cei mai buni antioxidanţi care există, deci sfatul "Mâncaţi  cât mai multe fructe şi legume" este perfect valabil.


Pentru a juca perfect rolul lor de antioxidanţi, ei trebuie să fie integraţi într-o alimentaţie care să conţină grăsimi bune şi un pic de alcool - DOAR UN PIC, aşa cum sugerează şi regimul cretan.

 


De reţinut : se pot consuma, de asemenea, suplimente alimentare antioxidante (mai ales pe bază de zinc şi seleniu), disponibile în farmacii. Dacă mergeţi la un magazin cu hrană sănătoasă, la o farmacie sau la un supermarket, veţi găsi de vânzare o mulţime de suplimente antioxidante, printre care vitaminele C şi E, betacarotenul, extracte de ceai verde, resveratrol, curcumina (din şofran indian), pycnogenol (din scoarţa unui pin) şi mycrohidrina.
Atenţie însă la dozajul recomandat pentru că , luate în exces, aceste substanţe se pot transforma din antioxidanţi în prooxidanţi, având efectul invers !
S-a dovedit clinic faptul că, suplimentele nutritive cu betacaroten, luate în exces, duc la creşterea riscului de cancer pulmonar.

Optim este să ne încărcăm cu aceste substanţe antioxidante prin nutrimente alimentare.




Iată o reţetă extraordinară cu produse naturale şi ieftine:




Bautură miraculoasă detoxifiantă
Ai nevoie de un măr, un cartof şi un morcov, toate de mărime potrvită. Orientează-te spre produse româneşti. Produsele se spală bine, sub jet puternic de apă (pentru morcov şi cartof se poate folosi o perie specială sau un spălător de plastic) şi, fără să le cureţi de coajă, le tai cubuleţe şi le dai prin storcătorul de fructe.
Apoi, cu o linguriţă, amesteci bine lichidul obţinut şi-l bei imediat. Nu se păstrează acest suc "pentru mai târziu" nici chiar la frigider, deoarece cartoful se oxidează foarte repede şi devine toxic.
Băutura este eficientă în prevenirea dezvoltării celulelor canceroase, poate vindeca ulcerul şi preveni afecţiunile grave la ficat, rinichi şi pancreas. Previne atacurile de cord şi hipertensiunea arterială, întăreşte sistemul imunitar, ferind organismul de infecţii.
Este bună pentru vedere, vindecă ochii roşii, obosiţi sau uscaţi. Elimină durerile musculare provocate de munca fizică sau exerciţii fizice fără antrenament suficient. Băutura ajută tranzitul intestinal, elimină constipaţia, detoxifică organismul. Vindecă bolile de piele, curăţă pielea, este eficientă în acnee.
Băutura are puterea de a vindeca respiraţia urât mirositoare din cauza indigestiei deficitare sau a infecţiilor de la nivelul gâtului. Se recomandă în dureri premenstruale şi menstruale şi coboară temperatura în cazul puseurilor severe de febră. 
Acest suc, extrem de hrănitor şi care se absoarbe uşor, se recomandă fără rezerve, persoanelor care vor să slăbească.
Sucul se prepară dimineaţa şi se bea imediat. După o oră se poate servi micul dejun. Pentru rezultate rapide şi eficienţă mai mare, se recomandă două sucuri pe zi, al doilea, după amiaza, înainte de ora 5 p.m. După o oră se poate servi o gustare. Cura durează două săptămâni şi este bine de urmat, mai ales la schimbarea anotimpurilor.
Sucul, absolut natural prin natura ingredientelor care intră în compoziţie, nu are niciun efect secundar, nu face rău nimănui, nu creează dependenţă.
Ar fi bine ca, în perioada cât faceţi această cură, şi hrana de zi cu zi sa fie cât mai sănătoasă, să consumaţi multe lichide naturale şi mâncare gătită, fructe şi legume proaspete.



O altă cale pentru a lupta contra îmbătrânirii este, fără doar şi poate, mişcarea zilnică, sportul practicat cu regularitate, chiar dacă nu de performanţă. 

Exerciţii pentru mitocondrii

Biologii canadieni au reuşit să afle care este explicaţia exactă a faptului că exerciţiile fizice întineresc organismul. Mai mult decât atât, ei au reuşit să descopere acest lucru facând experienţe nu pe şoareci sau viermi, ci chiar pe oameni. 
S-a dovedit că de la solicitările fizice se activează ”staţiile energetice” ale celulelor - mitocondriile (organit citoplasmatic alcătuit din proteine, lipide şi enzime, care asigură celulei energia necesară), precum şi genele responsabile pentru funcţionarea lor. Drept rezultat, chiar şi bătrâneii neputincioşi devin de aproape 1,5 ori mai puternici şi mai tineri. Cercetătorii canadieni din cadrul Institutului de Geriatrie din Ontario au descoperit că antrenamentele regulate restabilesc funcţiile staţiilor energetice ale celulei: mitocondriile. 
Studiul a fost realizat sub îndrumarea a doi profesori: Simon Melov şi Mark Tiraspolski,  reputaţi specialişti ai Institutului de Geriatrie din cadrul Centrului de Medicină McMaster University din Hamilton, Ontario.
După cum era de aşteptat, funcţia mitocondriilor din celulele musculare ale persoanelor în etate era una scăzută înainte de antrenamente. În mod surprinzător, însă, exerciţiile fizice au dus la restabilirea activităţii genelor, mai ales a celor care le sunt necesare mitocondriilor pentru o funcţionare normală. În afară de aceasta, măsurarea forţei musculare a relevat că, înainte de antrenamente, muşchii persoanelor în vârstă erau cu 59 % mai slabi decât ai tinerilor, însă după o jumătate de an de antrenamente, acest indice a scăzut la 38 %. Adică, persoanele în vârstă au devenit de aproape 1,5 ori mai puternice.
    ”Nu ne-am aşteptat la majorarea activităţii genelor din celulele musculare, - declară doctorul Melov. - Credeam că la această vârstă asemenea schimbări majore nu mai sunt posibile”. 
Potrivit medicului canadian, studiul lor demonstrează foarte clar că exerciţiile fizice sunt necesare nu doar pentru menţinerea bunei dispoziţii, ci sunt capabile sa şi restabilească funcţia mitocondriilor şi, în sensul cel mai direct al cuvântului, să întinerească organismul. 
Autorii au subliniat caracterul unic al studiului lor, care consta în faptul că ei au făcut  acest experiment pe oameni (de obicei, procesele de îmbătrânire sunt studiate pe animale de laborator: şobolani, şoareci, viermi, etc.). În afară de aceasta, rezultatele acestui studiu au dezvăluit foarte clar ceea ce fiecare om poate face pentru a încetini procesul de îmbătrânire sau chiar pentru a-l face reversibil. 
Raportul despre acest studiu a fost publicat în numărul din 23 mai al revistei PLoS One, iar autorii săi nu intenţionează să se oprească aici. Acum, cercetătorii canadieni intenţionează să studieze cum se schimbă activitatea genelor şi cea a mitocondriilor în alte ţesuturi şi organe ale corpului în urma unor exerciţii fizice practicate regulat.
                   

In final, vă doresc să rămâneţi tineri şi sănătoşi pâna la sfârşitul vieţii, dar nu cereţi totuşi imposibilul deoarece, aşa cum spunea şi Leonard Hayflick, unul dintre cercetătorii fenomenului îmbătrânirii : "Tot ce există în univers îmbătrâneşte", mai exact se transformă în altceva . Această direcţie a schimbărilor evolutive a fost numită "săgeata timpului", o poreclă dată celei de-a doua legi a termodinamicii. Această lege stipulează că, în vreme ce energia universului rămâne constantă, dezordinea sau caracterul său aleatoriu creşte
Cu toţii ne supunem celei de-a doua legi a termodinamicii, la fel cum o fac toate lucrurile insufleţite şi neînsufleţite, iar îmbătrânirea noastră este o expresie a dezordinii crescânde din corpurile noastre, care se accentuează odată cu trecerea timpului. Mitocondriile bătrâne îşi pierd integritatea şi le scapă tot mai mulţi radicali liberi în celulele noastre. 
(Mitocondriile sunt organite complexe, prezente in celulele tuturor organismelor aerobe (oxibionte). Conţin numeroase enzime capabile de a degrada unele substanţe organice până la dioxid de carbon şi apă şi de a pune în libertate o mare cantitate de energie. De aici şi numele lor, sugestiv, de uzinele energetice ale celulei !)

Iata de ce s-ar putea sa nu reuşim prea curând să inversăm procesul de îmbătrânire. Deci uitaţi de conceptul de antiîmbătrânire care e greşit încă de la început şi concentraţi-vă la prevenirea sau minimalizarea impactului pe care îl au bolile bătrâneţii, la a învăţa cum să trăim mult şi bine, la cum să îmbătrânim cu graţie, frumos. Pentru asta avem nevoie de o viaţă organizată, care să ţină cont de toţi factorii descrişi mai sus.  


             S E R E N A





© Copyright 2015 Max's concept

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu