Selectati limba dorita

VEGHEAŢI ŞI VĂ RUGAŢI


<< Veţi găsi în întreaga literatură ezoterică un număr mare de istorisiri ce povestesc cum spiritele posedă anumite persoane cu scopul de a le tulbura, a le distruge, iar în fiecare religie se găsesc de asemenea ritualuri de exorcizare cu rugăciuni şi formule adecvate.

De la creaţia lumii se cunoaşte faptul că fiinţa umană nu este o locuinţă goală, ci populată în interiorul ei de un mare număr de alţi locuitori.
Nepoftiţii sunt deci creaturi de ordin inferior care se instalează în om şi îi inspiră tot felul de fapte reprobabile şi necugetate, până îl distrug. De îndată ce omul este locuit de aceste spirite, el le cade prizonier, nu se mai poate descotorosi de ele. Uneori, prin graţia divină sau atunci când şi-a plătit karma sa şi răgazul s-a scurs, prieteni din Cer vin să îl ajute să le alunge, dar acest lucru se întâmplă rar, foarte rar. Trebuia să o fi meritat, trebuia să te fi străduit.
Dacă veţi spune acum oamenilor că au invitat spiritele răuvoitoare să vină să locuiască în ei, nu numai că aceştia nu vă vor crede, dar îşi vor bate joc de voi sau se vor enerva. Din nefericire, acesta este adevărul, purul adevăr. Eu nu doresc să vă descriu aceste spirite, formele, emanaţiile lor, fiindcă vorbind despre ele, te legi de acestea, le însufleţeşti, le faci să-şi facă simţită prezenţa. Vă voi spune cum le poate atrage omul: de fiecare dată când nu este o puritate ireproşabilă în gândurile, sentimentele, şi faptele sale, el pregăteşte condiţiile pentru sosirea acestor nepoftiţi.
...
Fiecare gând, fiecare sentiment care îl străbate pe om emite nişte curenţi electromagnetici favorabili binelui sau răului. Astfel, omul poate atrage spiritele cele mai luminoase, cele mai evoluate, alungând creaturile răuvoitoare care dispar în centrul pământului; sau, dimpotrivă, el atrage larvele, elementalii, demonii, şi în acel moment spiritele luminoase care veniseră să îl ajute pleacă, fiindcă nu pot suporta emanaţiile urât mirositoare produse de elementali. Din nefericire acest domeniu nu prea este cunoscut şi această ignoranţă este cauza multor nenorociri.
Atât timp cât ştiinţa oficială nu a ajuns să admită existenţa creaturilor invizibile, atâta vreme cât ea reduce tot ceea ce se petrece în om la nişte procese fizice şi chimice, ea nu va obţine mari rezultate. În realitate, eu v-am mai spus-o deja, procesele chimice şi fizice sunt ele însele consecinţa proceselor psihice; da, ele nu sunt decât nişte consecinţe. Evident, biologii nu au ajuns să descopere pe aceşti nepoftiţi cu scalpele, cu lupe şi microscoape, dar acesta nu este un motiv pentru a le nega existenţa; nu înseamnă că ele nu există dacă ei nu le-au putut vedea.
Dacă aţi ştii măcar câte entităţi văd clarvăzătorii intrând şi instalându-se în om! Bineînţeles, oamenii înşişi nu le observă, dar dacă ar fi fost mai vigilenţi, dacă ar fi avut obiceiul de a se analiza, şi-ar fi dat seama în ce moment o entitate negativă este pe cale să pătrundă în ei şi care sunt toate tulburările pe care aceasta le provoacă. Când vă simţiţi deodată tulburaţi, nefericiţi sau invadaţi de dorinţele şi sentimentele cele mai joase, înseamnă că sunteţi vizitaţi de nepoftiţi. Dar de ce sunteţi vizitaţi? Fiindcă aţi pregătit hrana pentru ei. >>


"Vegheaţi şi vă rugaţi" 
preceptul enunţat de Iisus

A veghea nu înseamnă să nu dormiţi la propriu, ci să nu dormiţi în plan spiritual. Trebuie să fiţi mereu atenţi şi vigilenţi în gânduri, să evitaţi gândurile negative, nocive, elementele impure, curenţii improprii, pentru că toate acestea vă pot crea o realitate nedorită.

Nu este nimic mai rău decât să trăieşti cu ochii închişi şi să treci prin viaţă ca un orb. Trebuie să fiţi mereu atenţi la ce se petrece cu voi şi să vă corectaţi la timp. Numai cel care păstrează ochii deschişi şi e vigilent cu privire la viaţa sa interioară, nu se va lăsa acaparat de orice forţă sau orice entitate. Un om adormit spiritual este la bunul plac al oricui, orice forţe străine pot să vină să-l atace prin suprindere. Trebuie, deci, să vegheaţi !

Şi acum să vedem ce înseamnă să "te rogi"? După ce am vegheat, după ce am aruncat din când în când câte o privire în interiorul nostru să ştim ce se întâmplă,  trebuie să intervenim, să ne implicăm direct în situaţia dată pentru a elimina un element, a adăuga un altul, împiedicându-ne duşmanii (spirituali) să ne invadeze şi să ne tulbure. Aceasta înseamnă să te rogi.

Să te rogi înseamnă să aduci un remediu, o îmbunătăţire, iar ca să reuşeşti, cea mai bună metodă este să te legi de Cer.

Creierul omenesc este un aparat de radio sau televiziune; el captează anumite canale, anumite posturi, anumite lungimi de undă. Dacă veţi învârti un buton pe tranzistorul vostru, vă veţi alege cu anumite informaţii, cu o anumită muzică, cu anumite unde cosmice, pe scurt cu o anumită energie informată. Dacă vă conectaţi la un post greşit veţi auzi un zgomot infernal, care vă va tulbura şi vă va crea o nelinişte, o dezordine interioară. Ei bine, atunci schimbaţi lungimea de undă! Cu ajutorul imaginaţiei şi al gândului, schimbaţi canalul până auziţi muzica liniştitoare a Cerului.

Rugăciunea nu înseamnă altceva decât atingerea butonului unei lungimi de undă, mai scurtă şi mai rapidă, ce vă va pune în contact cu Dumnezeu, iar după ce reuşiţi asta, vibraţiile voastre interioare şi mişcările vor intra în rezonanţă cu El şi veţi primi cele mai elevate sunete, gânduri, informaţii şi curenţi. Dumnezeu însăşi vă va rearanja interiorul dacă i-o cereţi. Prin urmare, rugăciunea înseamnă declanşarea unei mişcări pozitive în voi, a unei mişcări luminoase, divine. Să nu uitaţi niciodată acest prim pas spre libertate, spre eliberarea de forţele obscure care v-au bântuit existenţa şi sufletul. 



Aceste percept enunţat de Iisus: "vegheaţi şi vă rugaţi", este, prin urmare, de o mare importanţă în viaţa spirituală.

Dacă trebuie să respectăm orele de odihnă necesare corpului fizic, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu cel spiritual. Dormiţi, dar spiritul vostru trebuie să continue să lucreze în timpul somnului. De aceea este important ca, înainte de a ne aşeza în pat la odihnă şi somn, să ne conectăm mental cu Dumnezeu şi să-i adresăm rugăciunile şi întrebările noastre. Ar fi de preferat să-i adresaţi o singură şi aceeaşi întrebare până veţi primi un răspuns şi apoi să treceţi la alta.

Am văzut atâţia oameni pe pământ care suferă, se află în întuneric, dar nu realizează de ce şi ce ar trebui să facă să iasă la lumină. În această disperare ei se leagă de orice. 

Dragilor, nu aveţi altceva de făcut decât să vă folosiţi propriul spirit care vă este dat din laboaratoarele celeste încă de la dobândirea corpului fizic, şi să nu-l lăsaţi să doarmă ci să-l ţineţi activ. 



Trebuie să învăţaţi să vă pregătiţi somnul.
Înainte de a adormi, spuneţi: " Iată, voi părăsi corpul meu în această noapte, mergând să fiu instruit în lumea invizibilă, ca să fiu ajutat şi la rândul meu să pot ajuta oamenii."

Să nu uitaţi niciodată să adormiţi cu un ideal înalt, deoarece cu ajutorul acestui ideal vă veţi construi viitorul vostru şi poate al întregii omeniri.

Dacă vă simţiţi impuri sau atacaţi energetic, cea mai bună rugăciunea pe care o puteţi rosti este "Împărate ceresc":

Împărate ceresc, Mângâietorule,
Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,
Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă,
Vino şi te sălăşluieşte întru noi,
Şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi necazul, 
Şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Că a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava,
Acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.
Amin. 

Doamne milueşte, Doamne milueşte, Doamne milueşte.

Stăpânitorul lumii spirituale, al energiilor, este Dumnezeu însuşi. Stăpânitorul lumii materiale este însă Diavolul, şi asta nu pentru că ar fi avut puteri egale sau mai mari decât bunul Dumnezeu, ci pentru că însuşi Dumnezeu a dorit asta, pentru că El nu vrea să aibă de-a face în mod direct cu planul material deoarece acesta are vibraţii la polul opus faţă de ale Sale, ele fiind la nivelul foarte jos, întunecat. Toată Creaţia are la bază doi piloni, doi poli opuşi, pentru păstrarea unui echilibru pe toate planurile. De aceea Dumnezeu a creat şi polul lui opus - Diavolul. Această nu înseamnă că Dumnezeu nu ar putea decide la un moment dat să pună capăt lumii materiale în totalitatea sa. În planul material se văd însă mai bine energiile din planul subtil, prin condensarea şi solidificarea lor, şi astfel Dumnezeu şi spiritele înalte le pot vedea mai bine pentru a le putea rearanja, purifica, ierarhiza şi înălţa apoi în planuri superioare.



Iisus ne-a spus acest lucru foarte clar: "Vine şi stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine". Aceasta înseamnă că stăpânitorul acestei lumi, în realitate Diavolul, posedă bogăţii ce le distribuie acelora care i se închină. Iisus nu avea nimic de la el şi nu îi datora nimic, fiindcă era liber.

Acest pasaj al Evangheliilor este foarte profund. Dacă vă concetraţi numai asupra achiziţiilor materiale, intraţi în legătură cu stăpânitorul acestei lumi, cu însuşi Diavolul, pentru că el a fost lăsat să dispună de toate aceste lucruri materiale şi să le distribuie. Deci, direct sau indirect, când cereţi bani şi lucruri materiale, bogăţii lumeşti, toate aceste cereri se îndreaptă direct către Diavol şi veţi avea de a face cu el. Este posibil să le primiţi, dar în schimb îi veţi da libertatea şi voinţa voastră, devenind sclavul lui în lumea materială, pentru că el va fi atent în continuare la cum veţi folosi şi gestiona aceste elemente materiale pe care vi le-a dat, temporar, în păstrare. S-ar putea să vă îndrăgească atât de mult încât să vă dea toate bogăţiile pământului pe mână, dar atunci nu vă va mai părăsi şi va dormi în pat cu voi ca să vadă dacă nu i le risipiţi în van, el fiind prin firea lui un lacom, avid de plăceri, bani şi bogăţii, şi prin urmare îi va plăcea să se lăfăie şi să se distreze împreună cu voi. Când o să-l supăraţi însă şi nu o să-i mai faceţi voia, o să înceapă să vă ia din bogăţii, şi atunci vă veţi târî pe jos disperaţi, pentru că un om deja obişnuit să fie bogat va vedea în sărăcie o viaţă josnică, insuportabilă, şi va face absolut orice ca să-şi păstreze starea materială şi statutul. Având atâtea bogăţii, el a pierdut orice alte idealuri şi preocupări, deci nu se va mai putea regăsi pe el însuşi, cel de dinainte. În această disperare a lui, va ajunge chiar să-l blesteme şi să-l hulească pe Dumnezeu, negându-i existenţa. Şi iată cum, încet, încet, Diavolul l-a cucerit în totalitate, făcându-şi-l sclav pentru totdeauna, pentru că, în fond, toate averile bogatului aparţin în realitate stăpânului lumii materiale! De aceea nu trebuie să ne mirăm că cei mai bogaţi oameni au cele mai ciudate iudei, ca să le spunem mai simplu, anticreştine. Deci, atenţie la cât şi ce vă doriţi. Trebuie păstrat un echilibru şi o măsura şi aici.

Asta nu înseamnă să nu vă doriţi nimic, pentru că veţi suferi enorm şi nu vă veţi putea ocupa nici de înălţarea voastră spirituală dacă veţi fi lipsiţi de mijloacele primare de existenţă, de acele elemente materiale indispensabile vieţii, însă e important să stabiliţi limita bogăţiilor materiale până la care că doriţi să ajungeţi, astfel încât să rămâneţi liberi din toate punctele de vedere. Ataşamentele prea puternice faţă de lumea materială şi bogăţiile ei, vor vonstitui reale obstacole în evoluţia voastră spirituală şi în realizarea transformărilor şi alucrării pentru care v-aţi (re)încarnat aici. 

De asemenea, trebuie să luaţi aminte la gândurile şi sentimentele murdare pe care le puteţi nutri sau chiar recepţiona de la alţi oameni, deoarece gândurile sunt, la rândul lor, o energie care circulă de la emitent la receptor, fiecare gând fiind o mică quantă ce se poate transmite instantaneu şi poate ajunge oriunde în univers şi în spaţiu, acest lucru ţinând de ceea ce se numeşte radionică.

Din cauza mulţimii de gânduri negative, în lumea spiritelor se propagă deopotrivă nişte miasme ce sunt pe cale să omoare comunităţi, ţări şi chiar întreaga omenire.
Dacă oamenii ar fi cu adevărat sensibili, ar simţi că atmosfera lumii psihice este mai greu de respirat decât cea a lumii fizice. Ne plângem de poluarea aerului şi gazele de eşapament sau de la centralele termice, dar între timp oamenii nu fac altceva decât să otrăvească atmosfera spirituală prin nişte gânduri mai mult decât toxice. Prin gândurile lor necurate, prin sentimentele lor de ură, de gelozie, de furie, de senzualitate extremă, perversă, oamenii nu fac decât să atace lumea spirituală înaltă, lumea pură a Creatorului, şi prin asta ei coboară şi mai mult în mlaştină, vor aluneca singuri în abis şi de acolo în neant, în afara lumii create de Tatăl nostru ceresc, acolo unde o mulţime de spirite malefice de-abia aşteaptă să se joace cu ei şi să-i devoreze. 

Mereu acuzăm maşinile, uzinele, chimicalele, E-urile, radiaţiile, etc., dar ce înseamnă toate astea pe lângă cele 7.5 miliarde de oameni, de fiinţe neştiutoare, care nu au învăţat niciodată să-şi controleze viaţa interioară?

Dacă acum există atâtea boli, accidente, tragedii, acestea nu se datorează unor pedepse venite din alte lumi, ci se datorează atmosferei psihice poluate create de oameni, care atrage forţele malefice din univers şi crează ea însăşi scenariile dramatice ale omenirii. Legea dreptăţii universale, numită şi Karma, acţionează implacabil şi nu dă rateuri, ea fiind programată să facă dreptate pe toate planurile, în aşa fel încât toate energiile malefice şi tensiunile create în plan energetic, spiritual, să fie în final neutralizate şi anihilate, pentru păstrarea unui echilibru în univers.

Dacă toate fiinţele ar trăi în armonie, forţele lor interioare cumulate ar putea anihila toate impurităţile din plan spiritual, energetic, şi chiar fizic, ei ar reuşi să se apere şi să se vindece singuri de orice curenţi negativi şi chiar boli şi să creeze scenarii pozitive şi armonioase ale existenţei lor. Ştiinţa nu a înţeles încă aceste lucruri, ea rămânând oarecum în urmă. Ştiinţa a avansat mult în alte direcţii, trimite maşini şi oameni pe alte planete, inventează arme de nimicire în masă supertehnicizate, dar nu reuşeşte să exploreze şi să controleze lumea interioară a oamenilor.

Va trebui să facem un efort, fiecare dintre noi, să introducem puritatea în noi înşine: în gânduri, în sentimente, în dorinţe, în priviri, în cuvinte, în gesturi şi chiar în senzualitate.

În momentul acesta suntem departe de nivelul ideal al purităţii. De aceea, încă există mulţi oameni care vă pot otrăvi prin simplele emanaţii ale aurelor lor energetice. Aceste emanaţii fluidice ale oamenilor sunt capabile să asfixieze micile animale, plantele, copacii şi chiar pietrele. Simpla prezenţă a unui criminal poate îmbolnăvi totul în jur.
Chiar şi spiritele care au părăsit pământul vin să se hrănească - cele impure, malefice, se vor hrăni din emanaţiile celor impuri, malefici, la care niciodată un spirit pur nu va coborî ca să se impregneze şi să se murdărească. Oamenii care au nutrit un gând criminal au ajuns în final să-l pună în practică. Dacă s-ar fi oprit la timp şi şi-ar fi canalizat gândurile spre iertare, toleranţă şi iubire, invocând spiritele pure în ajutorul său, ar fi fost salvat, şi el, şi victima.


Dar cum să-i învăţăm pe aceşti oameni să-şi stăpânească gândurile, dorinţele, pentru a nu mai polua atmosfera şi regiunile eterice? Evident, ei nu sunt suficient de vigilenţi, nici măcar pentru a evita poluarea în planul fizic, cu atât mai mult în planul psihic, pe care nici nu-l bagă în seamă şi nu-l văd. Ei continuă să emită nişte gânduri urâte, nişte sentimente urâte, ce vor pătrunde în toate persoanele întâlnite, care la rândul lor nu sunt vigilente să se protejeze şi să-şi protejeze aura de invazia acestor emanaţii malefice. Poate aceste persoane care s-au molipsit nici nu vor realiza schimbarea şi se vor trezi că acţionează incontrolabil, chiar contrar firii lor, culturii sau educaţiei pe care o aveau. Desigur, aceasta nu este o scuză să scape de pedeapsă pentru faptele lor, dar nu vor scăpa nici cei care le-au trimis acele gânduri negative, cei care le-au creat şi propagat în eter.

Toate aceste lucruri sunt notate în "Cartea mare a naturii": câte locuri ai poluat, câte fiinţe ai murdărit, toate acestea se notează... Natura este un organism viu din care facem şi noi parte, fiecare fiinţă umană fiind ca o celulă situată într-un anumit loc, într-o anumită parte a unui imens organism cosmic ce o suportă, o hrăneşte, o întăreşte. Dacă se comportă ca o fiinţă răufăcătoare, cu alte cuvinte ca o celulă bolnavă, care otrăveşte altele în jur, ea devine un fel de tumoră. Şi cum natura vrea şi ea să fie sănătoasă şi să scape de tumori şi de bolile dobândite, de celulele care constituie pentru ea focare de infecţie, va face într-un fel sau altul curăţenie în propriul său organism, iar celulele rele vor fi expulzate. Orice aţi crede, natura ştie să se apere singură!

Trebuie deci să gândim şi să trăim în armonie cu acest corp universal în care suntem găzduiţi şi hrăniţi.

A trăi în armonie cu natura înseamnă în primul rând a produce mai puţină murdărie, mai puţine resturi, emiţând gânduri curate, purificatoare, ce constituie o binecuvântare pentru omenire. 

Dar unde sunt aceste fiinţe de lumină şi care ajută la curăţarea poluării acestei lumi şi înălţarea ei în plan spiritual, uitând de propriile lor plăceri şi interese?
Aceste fiinţe nu sunt multe la număr, ele sunt o binecuvântare pentru omenire şi fac această lucrare în primul rând din iubire pentru Dumnezeu Tatăl şi minunatul univers pe care El l-a creat.

În rest, fiecare om este preocupat de propriile interese, încearcă să reuşească cu orice preţ, cu lovituri de pumn, zgâriind cu unghiile, rănind pe alţii, muşcând cu dinţii, dând cu picioarele. Peste tot se întrebuinţează aceste arme, la propriu sau la figurat, pentru a deschide o cale spre ascensiunea dorită în plan material! Aceştia sunt oameni orbi spiritual, sclavii lumii materiale, prin urmare şi ai stăpânului acesteia, Diavolul. Dar cât de costisitoare este această atitudine a lor, nu numai pentru umanitate, ci pentru întreaga Creaţie în cele din urmă! Când unul dintre cei din această turmă reuşeşte să se trezească (spiritual vorbind), i se face dintr-o dată ruşine de cel ce a fost până atunci, de ceea ce a gândit şi a făcut.

Dacă doriţi o lume mai bună, va trebui ca pe întreg Pământul să se creeze nişte nuclee spirituale, unde oamenii instruiţi în Ştiina Iniţiatică, vor învăţa să purifice atmosfera, la început atmosfera interioară, apoi cea exterioară, iar aceasta va duce la venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe planetă, cu toate binefacerile ei.


<< Oamenii sunt obişnuiţi să se răzbune pentru ce li s-a făcut. Li s-a dat o palmă? Ei găsesc normal să o înapoieze, dacă nu chiar să dea două! O lovitură pe picior? ... Iată două înapoi. Acest instinct de răzbunare le vine din timpuri străvechi când se găseau în starea de animalitate. Şi de altfel nu există nici astăzi o prea mare diferenţă: în exterior am devenit poate un bărbat sau o femeie cumsecade, dar în interiorul nostru!... Încercăm să ne învingem adversarii folosind împotriva lor mijloacele pe care ei înşişi le-au folosit. Dar dacă dorim să studiem problema din punct de vedere al Ştiinţei Iniţiatice, cerându-i părerea în această privinţă, ea vă va oferi un răspuns ce nu seamănă deloc cu tot ceea ce oamenii gândesc şi practică.
Nu îi putem învinge prin răutate pe cei răi, prin calomnie pe calomniatori, prin gelozie pe cei geloşi sau prin furie pe cei furioşi, fiindcă indentificându-ne cu ei înseamnă să ne situăm la nivelul lor. Da, fiindcă proiectaţi unde de aceeaşi natură ca a lor, şi deveniţi deci vulnerabili: ei vă pot atinge prin spaţiu făcându-vă rău. Ca să puteţi să vă protejaţi, să deveniţi invulnerabili, nu trebuie să rămâneţi la acelaşi nivel ca duşmanul vostru, fiindcă el vă va aştepta la colţ de drum. Trebuie să urcaţi, să urcaţi asemenea păsărilor ce zboară mereu spre înălţimi, sau asemenea avioanelor, elicopterelor... Când spun "să urcaţi", eu nu înţeleg să o faceţi în chip fizic, bineînţeles, adică să vă urcaţi într-un copac, pe o scară sau un acoperiş. A urca înseamnă să atingeţi regiuni mai nobile, mai pure, mai luminoase, regiunile divine. De îndată ce aţi urcat prin voinţă, prin meditaţie, prin rugăciune, duşmanul vostru nu vă va mai putea deloc atinge, fiindcă vibraţiile voastre sunt diferite de ale sale iar voi sunteţi la adăpost. Aţi uitat chiar că el mai există!
În orice caz, este foarte rău să purtaţi continuu în mintea voastră chipul vreunui duşman. Fiindcă procedând aşa, îl veţi întări, îl veţi hrăni, şi într-o bună zi acest chip va deveni atât de puternic încât va secătui totul în voi. Şi chiar vă veţi compromite în faţa celorlalţi: vorbindu-le mereu despre duşmanul vostru, le veţi arăta că sunteţi slabi şi ranchiunoşi. Din punct de vedere iniţiatic, din punct de vedere al înţelepciunii, este o atitudine foarte proastă. Oamenii trebuie luminaţi în privinţa acestui subiect. Eu nu am spus niciodată că nu trebuie să căutăm să ne învingem duşmanii, dar există şi alte mijloace ce le putem găsi.
Când oamenii vă calomniază, vă persecută, urcaţi cu ajutorul gândului în regiunile celeste, acolo unde domneşte lumina: în acel moment, odată ce sunteţi bine protejaţi, bine baricadaţi cu lumină, cu iubire, cu puterea celestă, nu numai că gândurile rele nu vă pot atinge, dar ele se reîntorc spre adversarii voştri. Iată cum Iniţiaţii, Înţelepţii, marii Maeştri, ajung să-şi învingă duşmanii: prin viaţa lor pură, nobilă, cinstită, luminoasă... Fiindcă există o lege a reculului. Da, dar acest recul nu se poate produce dacă voi sunteţi exact ca şi duşmanii voştri, adică slabi, impuri, plini de ură; în acel moment, primiţi toate lucrurile rele pe care ei vi le trimit. Dar dacă duceţi o viaţă pură, nu numai că ea va fi o protecţie pentru voi, dar va arunca tot ceea ce este rău şi negativ asupra acelora care vi le-au trimis. >>
Omraam Mikhaël Aïvanhov - Spiritual Master


<< Ceea ce îi împiedică pe oameni să evolueze este faptul că ei cred că greutăţile sau nenorocirile ce le vin sunt rezultatul unei nedreptăţi. Ei îşi spun: "Destinul este nedrept şi chiar şi Domnul este nedrept,aş fi meritat mai mult." Dar cum pot ei să ştie dacă ar fi meritat mai mult? Ei nu se cunosc, nu-şi cunosc nici trecutul, nici prezentul, nici cu atât mai mult viitorul, şi cum pot ei oare atunci să se pronunţe? Chiar dacă într-un proces judecătorul condamnă un nevinovat - şi de câte ori nu am văzut în istorie erori judiciare! - în spatele acestei nedreptăţi stă în realitate o justiţie. Aceasta se poate întâmpla chiar Sfinţilor, Iniţiaţilor, marilor Maeştri: mulţi au fost spânzuraţi, arşi pe rug, crucificaţi; în aparenţă a fost nedrept, dar în realitate nu. Cei Douăzeci şi patru de Bătrâni (vezi tabloul de mai jos unde sunt reprezentaţi simbolic) sau Domnii Destinelor sunt foarte drepţi - iar aceste încercări le-au fost trimise ca să-şi poată plăti o datorie, sau ca să îi ajute să înţeleagă anumite adevăruri pe care nu le-ar fi înţeles altfel, sau chiar ca să îi incite să devină zdraveni, puternici, invincibili.

Unii se gândesc să scape de greutăţi luându-şi viaţa. În realitate, este mult mai rău după aceea, de îndată ce ajung în lumea de dincolo, fiindcă noi nu avem dreptul să plecăm înainte de vreme, altminteri aceasta constituie o dezertare şi va trebui să plătim de două, de trei ori mai scump. Nu există un loc în lumea de sus pentru acela care a dorit să dezerteze de pe pământ, şi el nu este dorit acolo: atât timp cât i-a rămas să trăiască pe pământ, tot atât trebuie să şi sufere.
Atitudinea aceluia care îşi ia viaţa este foarte reprobabilă. La început el este atotştiutor, fiindcă nu cunoaşte motivul încercărilor pe care trebuie să le îndure. Apoi el este orgolios fiindcă îşi închipuie că ştie mai mult ce merită decât cei Douăzeci şi patru de Bătrâni. În sfârşit, el este slab, fiindcă nu poate suporta greutăţile. Iată deci: ignoranţa, orgoliul şi slăbiciunea. Iar lumea invizibilă este nemulţumită de această fiinţă fiindcă ea şi-a părăsit postul.
Veţi replica: dar unii s-au sinucis pentru că aveau un ideal extraordinar pe care nu au ajuns să îl atingă. Văzând toate acestea, au fost atât de dezamăgiţi de ei înşişi încât 
şi-au luat viaţa." Ei bine, nici acest lucru nu este permis. Când ai un mare ideal, este esenţial să lucrezi cu adevărat ca să îl împlineşti fără să îţi fi fixat o dată prealabilă de realizare. Dacă nu ai reuşit, înseamnă că nu ai deţinut încă elementele succesului; constituie un orgoliu să nu vrei să admiţi acest lucru şi să îţi iei viaţa. Trebuia să fi perseverat!

Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că au venit pe pământ ca să trăiască în fericire şi să-şi realizeze ambiţiile. Nu, ei au venit pe pământ ca să-şi plătească datoriile, să se educe şi să se întărească. De aceea Cerul nu îl poate stima pe acela care a luat hotărârea să se sinucidă, fiindcă el se situează atunci deasupra Domnilor tuturor Destinelor (cei Douăzeci şi patru), iar suferinţele pe care va trebui să le îndure apoi vor fi de nedescris. Iată, eu vă prezint încă unul din adevărurile Ştiinţei Iniţiatice.
Evident, se pot oferi tot felul de explicaţii în cazul sinuciderii. Dar oricare ar fi fost motivele pentru care un bărbat sau o femeie s-au sinucis, se poate spune că adevăratul motiv este acesta: avem de a face cu o creatură care nu ştie că Domnul a pus în ea posibilităţi nemaiauzite ca să poată învinge în orice încercare a vieţii: posibilităţi de comunicare cu fiinţele lumii invizibile, posibilităţi de a crea cu ajutorul gândului şi de a lansa aceste creaţii în spaţiu... 

Ea nu ştie nici că şi în cea mai mare singurătate şi mizerie poţi să nu te simţi singur şi sărac, ci vizitat, înconjurat şi plin de toate bogăţiile: orice s-ar întâmpla, avem în sinea noastră o lume atât de vastă, atât de frumoasă, încât suntem fericiţi.
Există fiinţe pe care nici un eveniment, nici o situaţie nu le zdruncină fiindcă posedă un sistem filozofic de care se pot lega.
De ce stă scris în Evanghelii că trebuie să-ţi clădeşti casa pe stâncă? Stânca reprezintă spiritul, iar spiritul rămâne neclintit, doar corpul fizic este cel vulnerabil, nu spiritul. >>
Omraam Mikhaël Aïvanhov - Spiritual Master


<< Toţi marii iniţiaţi, a căror clarvedere a oferit o adevărată cunoaştere despre om şi univers, sunt de acord asupra acestui aspect: sufletul - acest principiu care, aşa cum îi indică denumirea, are proprietatea de a însufleţi corpul fizic - nu îi este dat în întregime fiinţei umane în momentul naşterii, el instalându-se succesiv în fiinţa sa de-a lungul întregii sale vieţi. Din acest motiv, nu ar trebui să fiţi uimiţi că unii filosofi neplatonicieni şi chiar câţiva Părinţi ai Bisericii au afirmat că omul posedă mai multe suflete

Primul dintre ele, numit suflet vital, este pur vegetativ, determinând procesele fiziologice: nutriţia, respiraţia, circulaţia... Al doilea, mai evoluat, este numit sufletul "animal"; cel de-al treilea este sufletul emoţional; al patrulea este sufletul intelectual sau raţional. În sfârşit, urmează sufletul divin care este lumină pură, primit în integritate numai de către iniţiaţii care şi-au încheiat evoluţia.

SUFLETUL VEGETATIV - este cel care apare primul să însufleţească deja embrionul în pântecele mamei. Lui i se alătură, la vârsta de 7 ani, sufletul numit SUFLET ANIMAL, sau dacă vreţi, voluntar. În mod obişnuit, se crede că sufletul se instalează definitiv la această vârstă, numită şi "vârsta raţiunii". Nu este vorba doar despre sufletul voluntar. De la naştere şi până la vârsta de şapte ani, copilul nu încetează să se mişte, să meargă, să alerge, să gesticuleze, iar la şapte ani, în momentul în care sufletul animal s-a instalat complet în el, putem spune că a dobândit o autonomie a mişcării suficientă să îi confere controlul propriilor gesturi.

Dar, după o vreme, începe o nouă perioadă în care viaţa afectivă devine din ce în ce mai importantă: este SUFLETUL EMOŢIONAL care îşi face încet-încet apariţia. Aproape de vârsta de 14 ani, la pubertate, când acest suflet emoţional ajunge la maturitate, el îşi intră definitiv în drepturi, determinând fiinţa să se lase condusă de sensibilitatea sa.
În acelasşi timp se dezvoltă şi capacitatea de a gândi şi în sfârşit, spre 21 de ani, SUFLETUL INTELECTUAL, RAŢIONAL, se instalează. Acest lucru nu înseamnă că, începând de la vârsta de 21 de ani, fiinţa umană devine automat înţeleaptă şi cumpătată; nu, dimpotrivă, este perioada în care ea poate comite cele mai multe prostii ale vieţii sale! Dar acesta este momentul în care ea intră definitiv în posesia capacităţilor sale de înţelegere şi judecată.

Cât despre SUFLETUL DIVIN, despre posibilitatea de a-l dobândi, aceasta depinde de viaţa pe care ne-am hotărât să o ducem şi de dorinţa noastră de a primi acest suflet. Ceea ce numim iniţiere, este chiar acest drum pe care fiinţa umană trebuie să îl parcurgă ca să-şi găsească sufletul divin, atrăgându-l, pentru ca acesta să se poată instala şi locui în ea. Iniţiatul este acela care a lucrat, transformând totul în sinea sa, pentru a-şi putea atrage sufletul divin; întreaga fiinţă îi devine armonioasă şi vibrează la unison cu inteligenţa Cosmică, devenind pentru aceasta un canal, un slujitor.
În realitate acest lucru nu poate fi posibil decât pentru câteva fiinţe excepţionale care au lucrat în acest sens în timpul numeroaselor reîncarnări. Ele nu s-au gândit decât să se regăsească, să se împlinească şi să atragă sufletul divin pentru ca acesta să se poată exprima în toată măreţia sa. Vreme îndelungată, prin exerciţii de purificare, de meditaţie, de rugăciuni, de sacrificii, ele s-au pregătit pentru a atrage în fiinţă Eul lor Superior, Eul lor Divin. Atunci când reuşesc, se spune că au primit Duhul Sfânt. >>






S E R E N A 


Max's concept.

© Copyright 2016 MAX'S CONCEPT